12,786 matches
-
lună (amintită mai sus) a fost răspândită (inclusiv pe la ținuturi) o „carte de jurământ” către țarină, prin care autoritățile rusești cereau „de la pământeni” să jure că „voiesc și sunt datori, ca cel ce m-am supus de bună voie supt stăpânirea Măririi Sale [...] ca să păzesc din adevărată inima mea datoria cea credincioasă a supunerii Rusiei. Textul este ambiguu pentru că, pe de o parte, el nu conține explicit ideea de anexare, iar pe de altă parte, folosește termenii de supuși și stăpânire
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
stăpânirea Măririi Sale [...] ca să păzesc din adevărată inima mea datoria cea credincioasă a supunerii Rusiei. Textul este ambiguu pentru că, pe de o parte, el nu conține explicit ideea de anexare, iar pe de altă parte, folosește termenii de supuși și stăpânire. În concepția feudală, cartea n-ar contraveni însă raporturilor vasal-suzeran. Este, totuși, de observat că, și după „jurământ”, Principatele au fost privite și tratate ca teritorii cucerite. În octombrie 1769, Rumianțev îi scrie lui Prozorovski că „justiția și pedepsele” în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
eventual iminente sau viitoare anexiuni. Or, un asemenea act depindea, după cum vom vedea, nu numai de voința Petersburgului, ci și, de exemplu, de inconvenientul că între Principate și Rusia se interpunea dincolo de Nistru o largă fâșie de teritoriu aflată în stăpânirea Poloniei, al cărei destin politic tocmai se hotăra, ca să nu mai vorbim de surprizele proprii cursului unui război și atitudinea Puterilor europene. În ceea ce privește desfășurarea operațiilor militare, optimismul inițial al țarinei, exultat într-o scrisoare de la începutul războiului către Voltaire, pare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
În ce fel ? Iată o întrebare insuficient clarificată. Ambasadorii Prusiei (von Solms) și Franței (Sabatier) la Petersburg raportau Curților lor la 10 și, respectiv, 13 aprilie, 1770, că deputățiile Moldovei și Munteniei au cerut Rusiei, spune primul, să intre sub stăpânirea sa, iar cel de al doilea sub protecție. Istoricii n-au ajuns nici ei la o concluzie comună concludentă. A. D. Xenopol susținea că cererile erau de inspirație rusească și că, în timp ce moldovenii ținteau la menținerea autonomiei, muntenii înclinau către o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ne aparțin L.B.). Confuziile nu se opresc aici. În același moment au fost elaborate răspunsurile deputăției muntene la întrebările cancelarului Panin și cererile către el. La întrebarea Ce dorințe aveți a face împărătesei ?, răspunsul a fost următorul: „să rămânem supt stăpânirea Rosiei și bucurându-ne ele deplina noastră slobozenie”. Stăpânire și slobozenie sunt, evident, două vocabule antinome în context, care însă pot fi apropiate, dacă luăm în considerare cele ce urmează. La întrebarea lui Panin, Ce folos ar putea trage Rusia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
același moment au fost elaborate răspunsurile deputăției muntene la întrebările cancelarului Panin și cererile către el. La întrebarea Ce dorințe aveți a face împărătesei ?, răspunsul a fost următorul: „să rămânem supt stăpânirea Rosiei și bucurându-ne ele deplina noastră slobozenie”. Stăpânire și slobozenie sunt, evident, două vocabule antinome în context, care însă pot fi apropiate, dacă luăm în considerare cele ce urmează. La întrebarea lui Panin, Ce folos ar putea trage Rusia din pace ?, deputăția a dat, între altele, și deslușirea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
poftit și pro-strămoșii noștri”. În proclamațiile sale către popor, mitropolitul Gavril al Moldovei se autocalifică, pe el și popor, ca supuși ai Rusiei, dar invocă patria, slobozenia, oblăduirea împărătesei, care va garanta în „bună pază toate hotarele Moldovei, după vechea stăpînire a domnilor ce au fost de sineși oblăduitori (subl. ns. L. B.)”. În notele sale critice la studiul lui G. Severeanu, Bucureștii sub răzmerița din 1769, și referindu-se la afirmația autorului că boierii „cer Rusiei nu mai puțin decât
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Rusia, cerută în acea vreme de unii boieri, n-avea înțelesul ce atât de ușuratec îi atribuie d. Severeanu. Avea același scop ca și în tratatul de altă dată al lui Dimitrie Cantemir: autonomia țării sub scutul Rusiei, a cărei stăpânire părea preferabilă celei turcești. Dar aceasta nu era decât soluția cea din urmă, pentru cazul când nu se putea obține alta mai bună”; dealtminteri, tot atunci vor fi „plăsmuite” capitulațiile, va fi revendicată autonomia sub garanția Austriei, Rusiei și Prusiei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
premisele viitoarei anexări a Principatelor în condițiile dezagregării Poloniei, arăta că respecta obligația față de polonezi de a le garanta integritatea teritorială (dar cu o configurație în viziune rusă, am preciza noi) și convingea Austria că nu dorea să intre în stăpânirea Principatelor. Așadar, în perspectivă, Rusia putea să-și extindă granițele la Dunăre prin faza intermediară a alipirii Principatelor la Polonia. La 25 iulie 1771, Rusia, Austria și Prusia au iscălit convenția de împărțire a Poloniei, fără a o mai „despăgubi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să renunțe la ideea conservării de partea sa a întregii Polonii, pentru că, numai împărțind-o cu Austria și Prusia, se putea grăbi să rezolve „problema Mării Negre”. În această dispută a compensațiilor teritoriale, Panin a fluturat și ipoteza trecerii Principatelor în stăpânirea Austriei. Lobkowitz scria din Petersburg, la 12 aprilie 1771, că Panin ar fi insinuat că, dacă Austria s-ar înțelege cu Rusia, ea ar putea obține Moldova și Muntenia, fie pentru ea însăși, fie pentru un arhiduce austriac, fie pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
posibil ca, oferind Principatele Vienei, Panin să fi încercat s-o compromită căci, acceptată oferta, Austria ar fi făcut publice intențiile sale acaparatoare, atribuite Rusiei într-o zonă cucerită de armatele sale. Oricum, intenția Rusiei de a da Principatele în stăpânirea Austriei a fost nesinceră, pare mai degrabă o manevră politică, pentru că este de necrezut ca Petersburgul să fi acceptat închiderea unicului culoar de trecere pe uscat a trupelor sale în sudul Dunării și spre Constantinopol, să-și fi tăiat cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un mic stat moldo-valah, mult mai slab și independent față de cele trei imperii; știu că Viena ține mult la echilibrul de forțe în est; sunt de acord cu acest echilibru, dar cine a hotărât că echilibrul este just când granițele stăpânirilor turcești se întind până la Nistru și că echilibrul este distrus dacă aceste granițe s-ar afla la Dunăre ?; „sper că M. V. veți fi de acord, în cele din urmă, că dacă Moldova și Valahia vor fi proclamate independente, atunci cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Oceakov și Crimeea, ceea ce era exact numai în parte. Între înaltele autorități politice austriece de decizie nu exista însă o unitate de vederi. Maria Tereza voia o pace cu orice preț („rezonabil”), Iosif al II-lea dorea să reintre în stăpânirea teritoriilor pierdute prin pacea de la Belgrad, dar Kaunitz a fost cel care a aplecat balanța și „totul a mers” în modul cunoscut. Or, pentru Iosif al II-lea, alipirea la Rusia a Crimeii, Azovului și Oceakovului însemna Imperiul Otoman aflat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lucreze la sporirea forței ruse; regele Prusiei avea două căi de ales: ori să oprească cursul cuceririlor ruse, ori, ceea ce era mai înțelept, să încerce cu adresă să tragă profit” din ele. Rusia - își continua raționamentul regele - dorea să pună stăpânire pe Moldova și Muntenia, ori să le proclame independente sub protecția sa, ceea ce respingeau hotărât Austria și Turcia. Împărțirea Poloniei apărea, în felul acesta, ca singurul mijloc capabil să satisfacă toată lumea, și, în primul rând, am adăuga noi, Prusia. Prin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să se implice într-o măsură mai mare și în chestiunea orientală, să supravegheze evoluția evenimentelor, pentru a-și defini mai precis conduita, care nu va fi favorabilă emancipării naționale a Principatelor, în general a popoarelor aflate sub dominația sau stăpânirea otomană. Polonia și Imperiul Otoman erau cele două mari puteri, mari prin întindere și populație, dar structural în descompunere, care formau obiectul imixtiunilor și expansiunii vecinilor. Regele și diferitele grupări ale șleahticilor nu renunțaseră cu desăvârșire la vechile iluzii de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
angaja să nu mai insiste la dezmembrarea „provinciilor otomane”. Mersul operațiunilor militare nu era însă de natură să încurajeze intransigența Porții în toate materiile negociabile. La 18 noiembrie 1771, cabinetul otoman ar fi accedat la intenția Prusiei de a pune stăpânire pe unele regiuni poloneze, eventualitate pe care regele o califica drept singurul mijloc care ar îndemna Rusia să restituie Porții Principatele. O lună mai târziu, Kaunitz afla, între altele, că demnitarilor otomani le-ar „repugna moderat” (subl. ns.L.B.) o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Rusia se înfruntau două tendințe: cea a lui Panin, de rapidă încheiere a războiului, și cea a Ecaterinei a II-a și a fraților Orlov, care nu renunțau la visul marșului spre Constantinopol, nu atât pentru a-l lua în stăpânire (din pricina reacției europene), pe cât spre a obține capitularea deplină a Turciei. Cel care va conduce din partea Rusiei negocierile de la Focșani va fi Alexei Orlov. Instrucțiunile înmânate lui prevedeau - spune E. I. Drujinina - ruperea Hanatului Crimeei de Poartă (ca punct esențial
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de Poartă, dar că el i-a „îngăimat” pe boieri cu vorbe frumoase, deoarece nu putea „iniția pe acești domni în secretul intențiilor Înaltei Curți imperiale asupra viitoarei stări a Principatelor”. Sustrăgându-se sub pretextul că țara lor fiind sub stăpânire reală rusească, tratativele trebuiau duse prin canal rusesc. Așadar, delegații moldoveni (ale căror memorii s-au pierdut sau n-au fost încă descoperite)* și munteni, în deplină conlucrare, au purtat convorbiri cu plenipotențiarii ruși, austrieci și prusieni pe tema independenței
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cel pașnic și liniștit al acestor lucruri”. Este însă de observat că pe lângă aceste revendicări fundamentale, într-un plan secundar și-au făcut loc idei ca rămânerea țării sub „augusta prințesă” Ecaterina a II-a (memoriul către plenipotențiarul prusian), „nemijlocita stăpânire” a Rusiei în cazul respingerii independenței (memoriul către Alexei Orlov), „să fim cuprinși și în viitoarea vreme supt avtocratoriceasca mărire” (adresa clerului și boierilor moldoveni către Rumianțev). Asemenea idei nu au nici pentru istoricul de astăzi nimic șocant în ele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
au nici pentru istoricul de astăzi nimic șocant în ele, în condițiile unor inextricabile complicații politice, când dorința supremă era abolirea dominației otomane. Față de soliditatea și amplitudinea revendicărilor de independență și unire (un singur prinț pentru ambele principate), cererile de „stăpânire țaristă” apar ca un pandant, ca o reverență, ce se pierde în șirul de invocații ale drepturilor istorice la neatârnare sau numai ocrotire (protecție) „prea înaltă”. Este exclus ca delegații munteni să nu fi știut că rușii se prezentaseră la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Poartă, iar austriecii și prusienii cu decizia de fermă respingere a independenței românilor. Semnificativ este că starea de „supușenie” sub Ecaterina a II-a a Principatelor apărea în memoriul către Prusia (aliata Rusiei), nu și în cel adresat Austriei. O stăpânire rusească era eliminată din preliminariile păcii dezbătute la Focșani, încât referirea la ea, ca alternativă posibilă, a fost un gest al delegaților români de captatio benevolentiae. Întemeiați numai pe forța argumentelor scrise și verbale, boierilor nu le rămânea decât abilitatea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
anume: independența Principatelor și chiar alipirea lor la Rusia. Dacă Poarta - afirma Obreskov - accepta independența Principatelor, Rusia renunța la pretențiile de despăgubire de război (30 de milioane de ruble); deasemenea, renunțarea rămânea valabilă și în cazul acordului Porții la o stăpânire rusească a Principatelor timp de 30 de ani; dacă însă Poarta ținea să le ia înapoi, să plătească cele 30 de milioane. Deoarece Porții îi repugna fie și numai aluzia la desprinderea de ea a Principatelor, nu se putea retranșa
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Rusiei. În iunie, aflând de iminenta încheiere a păcii, Mihai Cantacuzino a decis să plece în Rusia cu familia. Împreună cu Chesarie, episcopul Rîmnicului, a trecut prin Iași, înștiințându-l pe Rumianțev că va propune la Petersburg trecerea Principatelor ori sub stăpânirea Rusiei, ori, dacă nu va fi posibil, „să rămînă slobode sub protecția Rusiei, a Austriei, a Prusiei și să dea oarece haraciu și la Poarta turcească”; dacă nici aceasta nu va fi acceptată, să rămână „supuși împăratului” Austriei. Mihai Cantacuzino
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
i-a dat recomandări către Panin. Este relevantă dorința de a evita retrocedarea Principatelor către Poartă, chiar cu prețul acceptării altei servituți, rusă sau habsburgică. Acesta era însă în acel moment un preț inoperant - o știa și Mihai Cantacuzino. Cuvântul stăpânire avea, dealtminteri, repetăm, înțelesul de protecție, de vreme ce țara și-ar fi conservat „drepturile și privileghiile”. O lună mai târziu, deci în iulie, când plenipotențiarii s-au întrunit la Kuciuk Kainardji, boierii munteni reluau vechile eforturi și idei, apelând la Rumianțev
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
polonezii vor trebui să se supună ordinelor venite din Galiția, unde mișcarea era organizată pe baze populare și întrunea pe adevărații reprezentanți ai întregii Polonii. Deși emisarii partidei aristocratice n-au încetat activitatea, partida democratică este cea care a pus stăpânire pe mișcarea emigrației polone în Moldova. Din cercetările întreprinse de autoritățile moldovene și emisarii guvernului țarist rezultă că democrații polonezi realizaseră o strânsă legătură între emigrații din Moldova și Țara Romanească, având contacte cu conaționalii din Galiția, Poznan și Franța
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]