7,322 matches
-
ne exersăm pașii în curte. Purtăm în păr coșuri de flori albe. Facem nenumărate inspecții: de la costumele purtate de zeii de hârtie, la accesoriile decorative pentru cai; de la funiile care vor lega sicriul, la cărăușii care îl vor purta; de la steagurile de ceremonie, la alegerea muzicii de bocit. Analizăm porci de ceară, păpuși din bumbac, maimuțe din lut, miei de porțelan, tigrii din lemn și zmee din bambus. Serile inspectăm figurinele din piele care vor fi folosite în spectacolele de teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aș putea să știu dacă un astfel de „accident“ nu se pune deja la cale? Inima îmi bubuie în piept atunci când vorbesc din nou: — Măsurile Marelui Cancelar par excelente. Mă preocupă un singur lucru. Parada Fericirii va fi însoțită de steaguri colorate, pocnitori, dansatori și muzică răsunătoare? — Da. — Iar Parada Mâhnirii dimpotrivă? — Întocmai. Spiritul împăratului Hsien Feng va fi tulburat de trompete, atunci, evidențiez eu. Cântecele vesele le vor copleși pe cele triste, de vreme ce paradele sunt atât de strâns legate. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vopsea. Era de un roșu trandafiriu cu modele de dragoni din aur. Drumul era deschis de o divizie de gărzi ceremoniale. Sicriul era suspendat în aer pe un imens cadru roșu, în mijlocul căruia se afla un catarg asortat, cu un steag de nouă pe optsprezece picioare, pe care era blazonul cu dragonul de aur ce scoate flăcări. De asemenea, erau și clopoței de vânt din cupru. În spatele steagului-dragon se aflau o sută de steaguri cu imaginea unor animale puternice, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se afla un catarg asortat, cu un steag de nouă pe optsprezece picioare, pe care era blazonul cu dragonul de aur ce scoate flăcări. De asemenea, erau și clopoței de vânt din cupru. În spatele steagului-dragon se aflau o sută de steaguri cu imaginea unor animale puternice, cum ar fi urși și tigrii. În urma steagurilor veneau palanchine goale pentru spirite. Jilțurile erau de diferite mărimi și forme, și erau decorate fabulos, fiind tapițate cu piele de leopard. O imensă umbrelă galbenă decorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe care era blazonul cu dragonul de aur ce scoate flăcări. De asemenea, erau și clopoței de vânt din cupru. În spatele steagului-dragon se aflau o sută de steaguri cu imaginea unor animale puternice, cum ar fi urși și tigrii. În urma steagurilor veneau palanchine goale pentru spirite. Jilțurile erau de diferite mărimi și forme, și erau decorate fabulos, fiind tapițate cu piele de leopard. O imensă umbrelă galbenă decorată cu flori albe însoțea fiecare jilț. Eunuci în veșminte din mătase albă purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sunt cea condusă. Lui Nuharoo, Tung Chih și restului Paradei Fericirii le-au luat încă cinci zile ca să ajungă la Peking. Când au ajuns la Poarta Zenitului, oamenii și caii erau atât de epuizați, încât arătau ca o armată înfrântă. Steagurile lor erau sfâșiate și pantofii tociți. Cu fețele bărboase pline de noroi, cărăușii palanchinelor își târșâiau picioarele bășicate. Gărzile erau fără vlagă și ieșite din formație. Mi l-am închipuit pe Su Shun și a sa Paradă a Mâhnirii, programată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-i aia!? - Trăim în era poeziei proletare. - Nu-mi umbla mie cu clasa asta de declasați. E masă de manevră pentru politicieni. Dă-le haleală, nu scaune în parlament. E specie fără tradiție, care o să dispară. Nu flutura unor dobitoace steagul. Orăscu călca cu pași de ostaș din regimentele de gardă. Verzui, raglanul său părea o pelerină aristocratic umflată de vînt; sclipea de parcă ar fi avut solzi. Dintr-un fund de gang, un individ se repezi deodată către noi. Smulgîndu-și basca
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ar fi ajuns la acele poeme ca El Zorab, în care totul e o construcție de spume, de bășici ușoare, transparente, o dantelărie verbală aproape imponderabilă. Cu Coșbuc pleacă un suflet candid, ca o scamă de păpădie. T . ARGHEZI (Din Steagul, organ al Partidului Conservator, București, Duminică 12 mai 1918 ). Dimitrie Anghel (1872‐1914) Dimitrie Anghel este poetul și scriitorul zgârc it la vorbă, care sugerează mai mult decât spune, care declanșează sentimentele și gândurile cititorului, călăuzindu‐le discret pe cărări
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
citită dintr‐ o salbă de volume publicate an de an. MAMA Mama n‐a plecat de‐acasă. Cum să lase ce i‐i drag? Ea mereu așteaptă‐ n prag - Cuib de pasăre duioasă. Ca o umbră luminoasă Pâlpâie precum un steag; Mama n -a plecat de‐ acasă. Cum să lase ce i‐i drag? Ca un înger mi se lasă Peste creștetul pribeag și la margini de drumeag, Ca o salcie pletoasă. Mama n‐a plecat de‐ acasă. DORINȚA DIN URMĂ
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în luptă, vitejii soldați se întorseseră cu ele. În acele vremuri, ei și orășenii răgușiseră strigând, din toată inima, victoria împărtășită de toți. Asemenea evenimente avuseseră loc pe vremea lui Shingen și, acum, cu toții duceau dorul acelor zile. Și cu toate că steagul care purta cuvintele lui Sun Tzu era unul și același, oamenii simțeau că, într-un fel, era diferit de cel pe care-l priviseră în trecut. Dar, când oamenii din Kai priveau enormul tezaur și rezervele de muniții mutate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca asta de azi, chiar dacă trăim mult. Ia privește. Am obținut rezultate de pe urma tuturor anilor noștri de eforturi - nu numai din cealaltă parte a acestor ziduri, nici măcar din toată Suwa, ci acum atât Kai, cât și Shinano sunt îngropate în steagurile și flamurile aliaților noștri. Dorința pe care am nutrit-o atâția ani se împlinește sub ochii noștri. Ca de obicei, nu vorbea prea tare, dar cuvintele îi fură auzite clar de toți cei prezenți. Aceia care vorbiseră gălăgios tăcură, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deodată generalul din Ukita, în mijlocul norilor de praf și fum. Privindu-i crunt pe cei din Ukita care se retrăgeau, apărătorii se lăsară purtați de dorința de a-i strivi sub picioare. Porniră pe urmele lor, strigând: — Doborâți-i! — Până la steagurile lor! Prea târziu, comandantul călare al avangardei castelului zări, în față, tranșeea armatei Ukita. Văzând capcana, încercă să-și oprească oamenii, dar aceștia se repeziră înainte, neputând vedea pericolul. Cât ai clipi, din tranșee se stârni o salvă de gloanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
săreau în picioare pentru a atrage focul inamic și erau ciuruiți de gloanțe. Calculând intervalul până la salva următoare, alții o luară la fugă spre tranșee și săriră înăuntru, umplând pământul cu luptă și sânge. În noaptea aceea, începu să plouă. Steagurile și corturile militare de pe Muntele Ryuo fură udate leoarcă. Hideyoshi se adăposti într-o colibă, privind norii melancolici ai anotimpului ploios. Nu părea prea vesel. Privi în jur și chemă un vasal. — Toranosuke, e sunetul ploii sau al pașilor cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
multă forță și am putea izbândi tot ce dorim. Kanbei, voi veni eu însumi pe șantier. A doua zi dimineață, un mesager în robă galbenă alerga în jurul șantierului, ordonându-le muncitorilor să întrerupă lucrul și să se adune în jurul unui steag înălțat pe dig. Lucrătorii din schimbul de noapte, care erau în drum spre casă, și cei care tocmai veneau la muncă, își urmară cu toții șefii. Când cei trei mii de oameni se strânseră la un loc, aproape că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de cea a oamenilor. Îndemnați parțial de stingherire, oamenii înnegriți înaintau ca un val. Totuși, nu-și pierduseră curajul prefăcut și cotinuau să glumească și să se grozăvească. Dintr-o dată, mulțimea tăcu, când Hideyoshi se apropie de scaunul pus lângă steag. La stânga și la dreapta lui stăteau solemni, cu un pas mai înapoi, pajii și vasalii. Războinicul-demon, Kuroda Kanbei, care era ținta răutăților ei zilnice, se oprise mai la o parte, rezemat în toiag. Li se adresă din înălțimea stăvilarului: — Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de metri, iar, prin spărtura aceea, canalizăm apele îndiguite ale râului Ashimori. Hideyoshi urmări linia munților îndepărtați, de la apus, la miazăzi. Direct la sud, sub bolta cerească, se distingea Muntele Hizashi de la graniță. Odată cu ivirea zorilor, pe munte apăruseră nenumăratele steaguri ale avangardei clanului Mori. — Sunt dușmanii, dar nu poți să nu-i compătimești pe Kikkawa și Kobayakawa, pentru ceea ce au simțit, desigur, azi dimineață, când au ajuns și au văzut lacul. Trebuie să fi bătut cu piciorul în pământ, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
odihnă, dar calul lui Mitsuhide se oprise, iar seniorul stătea în șa, profilându-se pe cerul înstelat. Observând că, pentru moment, n-avea de gând să pornească, generalii din jur, îmbrăcați în armuri scânteietoare - și lungile șiruri de oameni împlătoșați, steaguri și cai din urma lui - așteptau, neliniștiți, în întuneric. — Undeva într-acolo susură un izvor. Aud murmur de apă, pare-mi-se. — Acolo e! Apă! Bâjbâind prin bălăriile râpei de lângă drum, unul dintre militari descoperi, în sfârșit, un pârâiaș între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre Templul Honno! Cotropiți-l cu totul! Dușmanii mei sunt la Templul Honno! Înainte! Înainte! Cine rămâne îl urmă, îl tai! Sosise momentul luptei și cele nouă drapele cu blazonul campanulei albastre se despărțiră în trei companii a câte trei steaguri fiecare. Atacând intrarea Străzii a Șaptea, năvăliră prin porțile orașului, una după alta, invadând capitala cât ai clipi. Armata clanului Akechi se repezi prin porțile străzilor a Cincea, a Patra și a Treia, șiroind în oraș. Ceața era încă deasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dintre comandanți încercă să facă și el ce putea pentru a organiza oamenii. Trăgând zăvorul porții mari, o deschise larg. În regulă! Treceți! răcni el, mânându-i înainte. Se dăduse ordin să năvălească în liniște, fără strigăte de luptă, cu steagurile coborâte și împiedicând până și caii să necheze. Dar, de cum se repeziră pe porți, dând năvală în oraș, trupele clanului Akechi se însuflețiseră deja până la frenezie. — La Templul Honno! Prin tumultul general, din casele de ici și colo se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
samurai sau o ceartă între grăjdari. Ce s-a întâmplat, Ranmaru? Ce-i cu toată agitația asta? întrebă el repede, iar Ranmaru nu întârzie nici el cu răspunsul: — Clanul Akechi a comis o mârșăvie. Afară sunt mulți războinici răsculați, agitând steaguri cu blazonul inconfundabil al clanului Akechi. — Ce?! Akechi? Cuvintele îi scăpară cu uimire. Surprinderea lui demonstra întru totul că nu se așteptase - nici nu visase măcar - că s-ar fi putut întâmpla așa ceva. Dar șocul psihologic unic și surescitarea emoțională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cele patru laturi ale Templului Honno erau învăluite în armurile clanului Akechi și strigătele de luptă ale războinicilor. Zidurile cu acoperișuri de țigle se vedeau ușor, dar, apărate de șanțul adânc, nu erau prea simplu de escaladat. Pădurea de lănci, steaguri, puști și halebarde nu făcea decât să se unduiască înainte și-napoi. Unii dintre oameni săriră în pripă la baza zidului cu acoperiș; alții nu putură ajunge atât de departe. Mulți dintre cei care încercaseră căzură pe fundul șanțului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
împrejurimi erau împăcați. Nu se auzea decât vâsla bărcii care se apropia. Muneharu se întoarse spre tabăra clanului Mori, de pe Muntele Iwasaki, și făcu o plecăciune. Mulțumea, în inima lui, pentru numeroșii ani de patronaj de care beneficiase. În timp ce privea steagurile stăpânului său, ochii i se umplură de lacrimi. — În această barcă este generalul apărător al Castelului Takamatsu, Shimizu Muneharu? întrebă Mosuke. Întocmai cum spuneți, răspunse politicos Muneharu. Eu sunt Shimizu Muneharu. Am venit să comit seppuku, potrivit condițiilor tratatului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trebuia să fie însoțită de un om familiarizat zona. Toți cei care înțelegeau strategia știau că tabăra care controla terenul înălțat urma să aibă câștig de cauză. Și fiecare general era, de asemenea, conștient că primul om care-și înfigea steagul pe Tennozan avea să cucerească o glorie mai mare decât cel ce lua primul cap de pe câmpie. Fiecare general jurase că el avea să fie omul acela. În ajunul zilei a treisprezecea, câțiva dintre generalii lui Hideyoshi îi ceruseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
auzea nici un ciripit. În timpul dimineții, armatele inamice - aripa stângă a armatei lui Mitsuhide și aripa dreaptă a lui Hideyoshi - se aliniaseră pe ambele maluri ale râului. Din când în când, stufărișul foșnea în vânt. Deși se vedeau vârfurile prăjinilor de la steaguri, pe amândouă țărmurile nu se zărea nici un om sau cal. Pe malul de miazănoapte, însă, cei cinci mii de oameni aflați sub comanda lui Saito Toshimitsu, Abe Sadaaki și Akechi Shigemoto erau gata de înaintare. Pe țărmul din miazăzi, opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
comandă acolo. Aprinzând un foc de tabără uriaș, își înșirară scaunele de campanie în fața porții castelului, așteptând să sosească Nobutaka și Hideyoshi. Curând, Nobutaka apăru în fața lor. Cucerirea castelului era o victorie magnifică. Atât soldații, cât și ofițerii își îndreptară steagurile, privindu-l pe Nobutaka cu nespus respect. Descălecând și trecând prin rândurile armatei, Nobutaka îi saluta pe oameni dând din cap cu o expresie prietenoasă. Era aproape peste măsură de politicos cu generalii, salutându-i cuviincios și exprimându-și recunoștința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]