4,708 matches
-
a secolului al XIX-lea, din nevoia țăranilor de a depăși împreună unele dificultăți cu care se confruntau, generate, în principal, de dimensiunile reduse ale exploatațiilor agricole. Ideea practicării unor activități agricole prin asocierea mai multor agricultori datează din timpuri străvechi, însă abia atunci când societatea capitalistă a atins un anumit nivel de dezvoltare formele asociative au fost reglementate printr-o legislație specifică, dobândind un caracter formal. Organizațiile economice cooperatiste din agricultură au vizat sprijinirea exploatațiilor agricole ale membrilor asociați pentru desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
sărăntoci. Întotdeauna am luat asta ca pe un afront adus persoanelor ca mine, care răcesc cu una, cu două. Când eram mică, mama îmi spunea adesea că ar fi mai fericită să mă vadă murind de pneumonie sub un baldachin străvechi, la douăzeci și nouă de ani, decât să știe că aș apuca vârsta de optzeci și cinci de ani într-o casă cu încălzire centrală. Ăsta-i unul dintre motivele pentru care eram alergică la ideea mamei cu băiatul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
știați) de la Asprey, plicuri și hârtie roz-bombon cu inițialele mele de la Mrs. John L. Strong, comandă care durează două săptămâni, asta dacă nu ești cineva ca Zach și nu-i poți vrăji să le execute într-o singură zi; un străvechi șal peruan franjurat, de la talciocul din Lima. Lui Zach îi plăcea să mă scoată la cină în restaurante cochete, retrase. Dintre ele, favoritul meu era Jo Jo, de pe East Sixty-fourth Street. Este chiar lângă Madison Avenue, are o ferestruică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
peste tot și i-am Împăturit cu grijă șalul de dantelă veche În care fuseserăm amîndoi Înfășați cînd eram bebeluși. După moartea mamei, Frank recuperase șalul din legătura de haine depuseă de tata la o instituție filantropică din Riyadh. Țesătura străveche, moștenită de la bunica lui, avea culoarea gri și delicatețea unei pînze de păianjen Împăturite. M-am așezat la biroul lui Frank și i-am răsfoit carnetul de cecuri și chitanțele cărților de credit, sperînd să găsesc vreun indicator al relației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
străzi din Estrella de Mar rămase din secolul al nouăsprezecelea, o terasă cu case de pescari renovate ce se Întindea În spatele barurilor și restaurantelor de pe Paseo Maritimo. Locuințele cîndva modeste de pe strada pietruită fuseseră ornate cu gust, iar În zidurile străvechi apăruseră perforații pentru aerul condiționat și sistemele de alarmă. Casa lui Sansom, zugrăvită Într-un albastru-vernil pastelat, era plasată la intersecția cu o stradă secundară. Draperii de dantelă acopereau ferestrele bucătăriei, dar tot am reușit să Întrezăresc niște licăriri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
el, personal, nu avea interese culturale (doar dacă nu includem aici crichetul profesionist) pe care distanța dintre Devon și Londra să le stânjenească. Ducându-mă cu gândul Înapoi, bănuiesc că Îl deranjase experiența distincțiilor sociale din lumea satului, flerul acela străvechi pentru diferența dintre statutul câștigat cu bani sau educație și statutul atins prin descendență sau „creștere“, acea educație transmisă prin generații. Cred Însă că, mai presus de toate, nu avea la inimă mult prea variata arie de posibilități În materie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
În care trec prin noi, a modului În care se derulează, dezorientează, se deschid, se Închid, surprind, bucură. Greșeala cea mai stupidă dintre multele greșeli stupide ale arhitecturii secolului al XX-lea a fost că a dat uitării acest model străvechi În cadrul sistematizării urbane mai grandioase. Orașele lineare, geometrice, dau naștere la oameni lineari, geometrici; orașele-păduri dau naștere la ființe umane. Această afirmație ar fi părut aproape o erezie unei minți medievale, iar pentru cei din Europa Renașterii și cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
osteneala să o mai gresezi. Soarta îi e pecetluită, de parcă o și văd sub șenilele nemiloase ale buldozerelor, care zdrobesc, delaolaltă, orașul, stabili Mircea, în gând, înainte de a o face la stânga-mprejur, printre ruine și molozuri. Impetuoasă, construcția noului, în străvechiul oraș, începuse, ca și Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, într-o zi de 7 noiembrie, umed și rece, cu doi ani în urmă, prin fierberea apocaliptică a demolărilor din somptuoasele cartiere, prin forfota zgomotoasă a liniștitelor mahalale, înecate vara în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ceilalți directori ai Centrelor departamentale de domeniu. Din bucătărie, răsuna discret clinchenitul ceștilor de Sèvres, moștenire de la un străbunic armean, pe care Zoe le manevra pe tavă, pentru rânduiala matinalei cafele. Le scotea pe rând, în fiecare dimineață, din bufetul străvechi, sculptat în lemn de trandafir, unde ședeau la un loc cu acel cavaler cruciat pe care ei îl păstraseră din copilărie, o piesă cât un soldățel de plumb, care bravase, de nenumărate ori, fragilitatea lui de porțelan: figurina cruciatului fenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
piele de o paloare aurie, ca un dreptunghi de epolet ofițeresc și atât de aprinsă de febră, încât întreținea o temperatură sufocantă în camera penitenței lui, cu ferestre asigurate de zăvoare. Vladimir îl salută, promovând noua formulă de alcătuire a străvechii și nobilei întâmpinări românești de Bună seara! O Zi bună! îi zise el, ignorând că mai adecvat ar fi fost să zică Seara bună! deoarece, între timp, se lăsase amurgul vioriu al altei zile de chef, care părea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ațintindu-și ochii alburii și tulburi, Mesalina socoti că bancnotele care ieșeau dezordonat din buzunarul necunoscutului, risipindu-se printre frunzele de nuc, i se cuveneau ei, într-un fel. Găsind că așa e firesc, se apucă să le tezaurizeze după străvechea metodă a inconștientului furtișag. Socoti, iarăși, în mintea ei schilavă, că nu se cădea să-l scoale pe ghiorlanul anonim din cuibarul pe care-l împărțiseră, fără să știe, în noaptea geroasă, ambii astrucați sub înveliș de omăt și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bătrâne, care se pleacă și ele, dinaintea Timpului sfărâmător de destine. Dialogul lor își alese drum peste talazuri de nisipuri cântătoare ale Marelui pustiu, peste forfotirea brâului de foc al Pământului și peste alte locuri, nestrăbătute de om decât în străvechile basme strămoșești. La începutul conversației, Profesorul se simți destul de stânjenit trebuind să vorbească în abia cunoscuta limbă străveche a Vânătorului și a Fetei lui cu ochii negri, dar se părea că celor doi le era de ajuns să constate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de nisipuri cântătoare ale Marelui pustiu, peste forfotirea brâului de foc al Pământului și peste alte locuri, nestrăbătute de om decât în străvechile basme strămoșești. La începutul conversației, Profesorul se simți destul de stânjenit trebuind să vorbească în abia cunoscuta limbă străveche a Vânătorului și a Fetei lui cu ochii negri, dar se părea că celor doi le era de ajuns să constate la interlocutor doar certitudinea vocii sale. Împreună cu ei și în acea limbă ciudată, ajunse să exploreze mirosul aproape uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lucru care le mai putea echilibra psihic pentru următoarea întâlnire cu ea. La asta se mai adăuga și faptul că datorită excelentei sale situații materiale, Smaranda aduna în jurul ei numeroși curtezani, posesori a unor cărți de vizită cu numele unor străvechi familii boierești. Dar pe ea acest lucru o lăsa rece, drept pentru care nu ezita să utilizeze un limbaj adecvat mai degrabă unui gangster atunci când refuza avansurile insistente ale admiratorilor sclifosiți și cu ifose deveniți mult prea zeloși, care dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apucaseră la timpul lor defilările armatei, serbările școlare, fastul acelei zile, dar el punea un anume patos În rememorările rostite, Încît dădea impresia că vorbea despre lucruri ce se Întîmplaseră cu sute de ani În urmă, numai de el știute, străvechi ca basmele ce nu-și găseau așezare În timp. - În Capitală, regele Însuși, continuă el, primea defilarea armatei, toată În ținută de gală. Era o frumusețe. Și ce rău era În asta? Spuneți-mi! rosti, nostalgic și convingător. Apoi, Regatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
când. E adevărat? - E adevărat că evenimentul "Revoluția franceză" a fost atât de fundamental încât structurează și acum mentalitățile și chiar dezvoltarea regională și votul populației. Sociologii arată adeseori că în Franța, geografia politică reproduce și în prezent aceste clivaje străvechi. Iar francezii continuă să aibă tendința de a reacționa exagerat la evenimente, de a-și radicaliza până și cele mai mici diferențe: aceasta este moștenirea noastră. - Pentru noi, locuitorii din Estul războiului rece, Vestul are mai întâi de toate o
François Vallejo:"...ce bucurie pentru mine, lectura romanului meu făcută de români..." by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8364_a_9689]
-
valuri în viața publică din România. Unii îl cred un politician abil. Personal, văd doar un individ bolnav de putere, posesor al unui instinct infailibil în a-și identifica victimele. Am urmărit, la recentul balamuc al PSD, felul în care străvechiul bolșevic își plasa mesajele. El știe, asemeni lui Ceaușescu și asemeni tuturor comuniștilor pur-sânge, că partidele de genul PSD-ului nu pot fi reformate. Ele pot fi distruse, dar nu "îmbunătățite". Născută din interjecțiile dictatoriale ale anilor '90, o astfel
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]
-
Alba Iulia, repere istorice l Literatură, arheologie, artă Potențialul turistic al municipiului Alba Iulia, așezare străveche, având rădăcini adânci în istorie, se distinge prin punerea în valoare a unor monumente istorice, arheologice și de artă - începând cu ruinele Castrului Roman, unde între anii 106 și 275 au staționat soldații Legiunii a XIII-a Gemina, și până la
Agenda2005-48-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284439_a_285768]
-
o țară. E aceeași istorie ca și în Bucovina, numai sub alte împrejururi. Că comisarii turcești au vândut pe ruble un pământ ce nu era al lor nu e motiv ca românii să-și vânză pe ruble pământul patriei lor străveche. Prin urmare vom ieși din război c-o mulțime de esperiențe dureroase, care vor servi de învăț M. Sale, cu pierderi de oameni și bani, ruinați poate - dar nu vom pierde Basarabia, și desigur nu cu bunăvoia noastră. [21 februarie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ca partea morală și de drept să fie pe deplin în partea noastră. Mai vine însă în partea noastră împrejurarea că acel pământ nu l-am cucerit, n-am alungat pe nimenea de pe el, că e bucată din patria noastră străveche, este zestrea împărțitului și nenorocitului popor românesc. Ni se scoate ochii cu binele ce l-am avut din partea rușilor. Pentru a răspunde și la aceasta ne-ar trebui să împlem un volum întreg. Destul numai să pomenim că alianța de la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
greutate între 80 și 5 milioane, ea ar trebui să ia cântarul. De brațul scurt sau prezent al cântarului ar atârna în greu Rusia, de brațul cel lung al unei istorii de 500 de ani atârnă România cu drepturile sale străvechi și nouă. Înainte de a încheia, avem a împlini un act de gratitudine, nu pentru noi, asupra cărora nu pretindem ca să se reflecte meritul acestei lucrări, ci pentru țară în genere, căreia puținii lucrători pe ogorul istoriei naționale îi oferă azi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
supuse rușilor, pentru că lipsește rădăcina subiectivă a unei asemenea culturi. În Rusia chiar miezul culturii e în Ingermanland și în cele trei provinții baltice, în mînele și capetele a poate două sute de mii de oameni de origine germană, pe când populațiile străvechi a acelor provinții, leții, livii, crevinii și cum [î]i mai cheamă, nu se vor fi aflând cu mult mai sus decum îi va fi găsit episcopul Albrecht la a[nul] 1200. Astfel misiunea istorică de care se face atâta
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
hârtie albă. Deosebirea între noi și dispuitorii Europei e că ei ne iau o provincie și ne dau alta, privind lucrul în sine ca foarte indiferent, pe când noi simțim cu vioiciune că ni se rupe o bucată din patria noastră străveche, lucru ce nu se poate compenza nici prin bani, nici prin drepturi nouă, nici prin cesiuni de teritoriu. Durerea noastră e drept că nu mișcă pe nimeni, dar presupunem totodată că nici un om înțelept din diplomația europeană, nici chiar aciia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ca o sabie cu trei tăișuri asupra noastră, și va depinde de la înțelepciunea noastră de a le face inofensive în marginile putinței. Știm foarte bine, pentru noi și între noi, întîi că Basarabia ce ni se ia e o parte străveche a țării Moldovei și c-a fost a noastră de la 1300 și ceva până la 1812, știm asemenea că evreii nici au fost nici sânt persecutați în țările noastre și că îngrădirile ce li s-au impus a fost dictate de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ține seamă de sentimentele noastre intime, de existența rasei latine, ci numai de un petec de pământ cuasi neutru lângă Dunăre ne-a dovedit-o cu de prisos Congresul. Ce-i pasă Congresului că se răpește o parte din patria străveche a neamului românesc ca atare? Ce li-e lor Hecuba? Ce-i pasă cine va locui pe pământul romînesc? Materialul de oameni îi e indiferent, cestiunea europeană e ca să existe o fâșie de pământ între Rusia, Austria și nouăle formațiuni
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]