4,124 matches
-
s-o strângă mai tare. Zeliha s-a temut că o va strânge de gât, Însă În curând degetele și-au slăbit strânsoarea și mișcarea a Încetat. A scos un sunet de om rănit, prăbușindu-se deasupra ei, pieptul lui strivindu-l pe-al ei. Îi putea auzi inima bătându-i nebunește. Ce nu putea auzi era inima ei. Se simțea de parcă viața i se scursese din trup. Nu a deschis ochii până când nu s-a prăbușit peste ea, acum fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
au intrat În Încăperea plină de oaspeți, Încăperea În care se afla mortul. Într-un colț, pe o pernă așezată pe podea, cu părul ei blond deschis acoperit cu un văl, cu ochii umflați de plâns, cu trupul ei plinuț strivit Între străini, stătea Rose. I-a făcut imediat semn lui Armanoush, chemând-o lângă ea. — Amy, unde-ai fost? a Întrebat Rose, Însă Înainte să aștepte răspunsul, a Început să-i pună alte Întrebări. N-am nici cea mai vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Pentru a compensa asta, continuă Fletcher, am redus presiunea internă cu trei centimetri. În acest moment, avem o presiune ușor negativă și ar trebui să fim bine. Aerul ne va ajunge. Dar Încă un atac În asemenea condiții ne va strivi ca pe o cutie de bere. Lui Norman nu-i plăceau lucrurile aflate, dar, În același timp, era impresionat de competența lui Fletcher. „Este una din resursele pe care va trebui să le valorificăm“, Își spuse el. — Ai vreo soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
supreme ca simplu închinător la altarul istoriei. Oricâte merite i s-ar contesta, de unul putem fi siguri: a fost loial față de zeitatea aleasă. Un militar de talia sa nu ar fi putut sfârși în exil. El nu putea fi strivit decât de Puterea căreia a dorit să-i slujească. Cu trup și suflet. Ce știm azi despre, să zicem, Nicolae Spătarul din Mileștii Vasluiului, zis și ‚,Cârnul’’, boierul care și-a trăit exilul pe două continente acum peste trei sute de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
supreme ca simplu închinător la altarul istoriei. Oricâte merite i s-ar contesta, de unul putem fi siguri: a fost loial față de zeitatea aleasă. Un militar de talia sa nu ar fi putut sfârși în exil. El nu putea fi strivit decât de Puterea căreia a dorit să-i slujească. Cu trup și suflet. Ce știm azi despre, să zicem, Nicolae Spătarul din Mileștii Vasluiului, zis și ‚,Cârnul’’, boierul care și-a trăit exilul pe două continente acum peste trei sute de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pagini, nu e rău, rămîne de văzut ce forță de înaintare va avea... Personal nu cred că se poate merge prea departe pe acest drum, la un moment dat riscă să devină plictisitor, să se înfunde sau să se lase strivit de un munte de detalii. Și totuși, detaliile sunt farmecul unei astfel de povești. Vom vedea. Îți urez zile frumoase la Veneția. Al tău, Bernard 32. Ken frînă brusc și se aplecă deasupra volanului pentru a scruta cu privirile un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
zile frumoase la Veneția. Al tău, Bernard 32. Ken frînă brusc și se aplecă deasupra volanului pentru a scruta cu privirile un punct situat undeva în mijlocul șoselei. Betty se trezi din cauza șocului. — Ce se întîmplă ? — nimic, spuse Ken. era să strivesc un arici. — Un arici ! ? — Cred că e un arici. Betty scutură scurt din cap ca și cum ar fi vrut să se debaraseze de ultimele mreje ale somnului sau de un coșmar persistent. Căută cu mîna în jur, încă nesigură, găsi sticla
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în niciun caz mai jos de buze nu are voie nici să vă sufle cine știe ce cuvinte senzuale la ureche (poemul-cercel va veni abia săptămîna viitoare) poemul pentru buze vă sărută prelung pe buze fără să vă muște, fără să vă strivească buzele este ușor și fluid ca o ploaie de cuvinte lăsați-vă sărutată de el citindu-l mai ales în șoaptă un singur lucru s-ar putea să vă surprindă și deci vă previn sărutul s-ar putea să dureze
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se evaporau sau mureau în fața lui. nisipul se usca repede, crabii și scoicile comestibile erau culese cu fervoare de zeci de indivizi echipați cu cizme de cauciuc și găleți din plastic. Mesajele conținute în ridurile nisipului erau pur și simplu strivite sub tălpile curioșilor, ale copiilor grăbiți să ocupe spațiul proaspăt eliberat de sub ape... — Ce dezastru ! Ce dezastru ! striga uneori Bernard, panicat. opriți-vă, nu vă dați seama că distrugeți un text, o Poveste ? 51. Bună ziua. îți mulțumesc că ai ales
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
aur încrustate cu pietre prețioase. te-ai lipit de arbori, i-ai înlănțuit cu brațele, i-ai strîns tare în brațe, i-ai îmbrățișat. te-ai tăvălit prin ierburile sălbăticite. te-ai rostogolit printre crizanteme și printre garoafe. Le-ai strivit. te-ai spălat apoi îndelung la fîntîna arteziană din centrul orașului. ai intrat în marile magazine de modă și ai dezbrăcat toate manechinele din vitrine. Le-ai pipăit, le-ai mîngîiat. ai îmbrățișat cîteva manechine-femei. ai rîs cu ele, le-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
emanînd din fiece por al pielii obrazului lor transpirat din pricina căldurii și a coniacului distribuit cu prea multă larghețe. Hotărît lucru, Basarab Cantacuzino era un boier, un boier de altădată, care vrea neapărat să te copleșească, pînă la a te strivi, cu generozitatea sa. Dacă Mihai Mihail nu-l trimisese degeaba la banchet, acela era momentul în care ar fi putut afla cît de cît ceva. Exaltarea și alcoolul deschid orice poartă sufletească. "De aceea, domnule ministru, fac apel la dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
petreacă destul de multe lucruri, în acea clipă de nebănuit, de neînchipuit, Leonard Bîlbîie nu știa nimic despre inginerul Cezar Stoicescu, l-a urmărit cu privirea: amuzat, "ca doi cățelandri, Corvino și celălalt, după Balbo. Gloria altuia te orbește și te strivește. Habar nu are că admirîndu-l pe macaronar își taie propriile aripi, propriile ambiții. Vor vrea să fie ca el și nu vor mai putea fi ei. Iar ca el nu mai putea fi nimeni. Absolut nimeni. Locui e ocupat." Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Basarab Cantacuzino îl apăsa pe suflet, îi producea o senzație de inconfort fizic, se simțea. prins între patru pereți, într-o cușcă fără ieșire, fără perspectivă. Aștepta să se petreacă ceea ce urma să se petreacă cu strîngere de inimă, fiind strivit de marea povară a secretului pe care credea că-l aflase. Era pentru prima dată cînd nu-și ducea datoria pînă la capăt și asta numai din cauza dragostei sale pentru Serviciu. Nu-și putea îngădui să riște soarta Serviciului, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cînd nu cunosc situația în care mă găsesc. Cred că e firesc să fie așa. Iar eu fusesem adus acolo de către Bîlbîie. Iar asupra lui Bîlbîie era limpede că atârna o întrebare grea, atît de grea, încît putea să-l strivească. Stoicescu s-a apropiat de Bîlbîie, acesta nici măcar n-a mișcat, stătea ghemuit pe ladă, cu bărbia în pumni. "Ce-ți veni camarade cu Consiliul? De ce te interesează Consiliul?" Leonard Bîlbîie a ridicat aproape imperceptibil din umeri, "mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu admirație de marii matematicieni ai Antichității, dar și de ai noștri, de pildă despre Gh. Țițeica, pe care îl diviniza, dîndu-ne să înțelegem că pe un om mare nu-l poate admira unul mic. Într-adevăr făcea acest lucru strivindu-ne în același timp prin ironii mușcătoare și calificative care ne înjoseau; că, de pilda, niciodată vreunul dintre noi nu va ajunge nici un Euclid, nici un Gh. Țițeica. "Bine că ai ajuns tu!" îi răspundeam eu în gând și nu învățam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dă seama că se află în posesia adevărului. El nu e auzit chiar dacă se exprimă. Nu-l crede nimeni, sau zice că a auzit și el asta de undeva. El nu există, e un simplu figurant, condamnat să asiste neputincios, strivit de împrejurări sau de demonul său interior, la spectacolul afirmării celorlalți. În centrul atenției era colegul nostru Nasea, cel care protestase că teza e prea grea. Arăta foarte posomorît: era un băiat ambițios și părea deprimat că nu-i ieșiseră
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
împrejurărilor, toate acestea apar mai târziu. La optsprezece ani mă îmbăta iluzia libertății mele absolute și surâdeam de blândețea și puritatea lui Gulliver; nu-l înțelegeam bine! Să câștigi de partea ta oameni pe care ai fi putut să-i strivești, fiind niște ticăloși, mi se părea desigur ușor de făcut când ești un uriaș conștient de forța ta, dar când adversarii sunt egali în putere, încearcă deci... Nu-i câștigi niciodată, încearcă să rămâi prieten cu un ticălos. Cu câți
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
n-o să facă și altora? murmură el. Anticarul meu îmi dădu un Război și Pace în două volume, pline de chenare și prinți desenați în câteva linii și prințese care semănau unele cu altele, băgate în text, cu un Napoleon strivit de pălărie... Abia citeam un capitol, că se termina fără înțeles, aruncîndu-mă în altul pe care îndată ce începeam să-l descifrez., apătea o literă mare înflorată și o prințesă necunoscută intra în scenă... mon cher prince... Austerlitz... drapelul... împăratul Alexandru
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și nu înțelegeam ce puteam avea - deși greutatea, negura care mă învăluise, mă apăsa încă. Fără voie, ținteam cu ochii mânile uriașe și pline de noduri ale pușcașului. Și dintrodată simții frica mânilor acelora mari, care m-ar fi putut strivi într-o clipă; frică de ele și de mânia multă vreme închisă, care ar fi putut să izbucnească dintrodată și să se abată și asupră-mi. Asta o simțeam însă nelămurit numai, în clipele acelea, în fundul ființei mele, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
m-ai otrăvit? Nici n-am puterea să mă clintesc. În glasul lui grozav, tremură o ură zeci de ani stăpânită, o ură mistuitoare, fără nume, ura unui întreg neam obijduit poate, și văd, pricep foarte limpede că mă va strivi fără milă, căci nu este nici loc de scăpare, nici clipă de iertare. Mânile, mânile mari, noduroase, cu vinele ca frânghii grămădite, mi se arată deodată, cu degetele rășchirate, înălțându-se spre mine, spre gâtul meu! Se mișcă, se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gâtul, și înțeleg, într-un fulger de lumină, că dacă nu trag scurt cucoașele, dacă nu plec iute țeava armei, într-o clipă numai, și dacă nu trag - totul s-a sfârșit. Degetele îmi vor cuprinde gâtul și mă vor strivi! Și atunci nu știu cât a trecut, nu știu cât a trebuit groazei nebune care mă împietrise să-mi sloboadă răsuflarea, să-mi desțepenească mânile! Dar parcă a fost o veșnicie - în care privii și în largul Iezerului întunecos, plin de aburi, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trebuia numaidecât să se strecoare pe o punte îngustă de trunchișor de brad, ca să ajungă locul unde era bucata de cărniță sau trupul însângerat al unei gaițe. Când ajungea acolo, călca pe o pârghioară și atunci cădea asupra unui lemn, strivindu-l și acoperindu-l în același timp. Era acoperit și ascuns, ca să nu-i răpească omului prada alt hoț al pădurii, fie vultur, fie vulpe, fie lup. Această alcătuire de lemne, care se țineau ca într-un fir de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o sufle boarea. Acolo nu vă pasă; îi înjurați și le dați cu tifla. Așa am făcut noi polog. Intri în el dumneata c-un capăt de stuf aprins, ca să vezi goangele ce s-au furișat odată cu dumneata, și le strivești cu degetul. Strivești una, strivești cinci; gata. Pui mânile sub cap și te gândești. Te fură somnul; dormi bună odihnă: iată, se face ziuă, e răcoare pe baltă. Ăsta e pologul. Dacă vrei să te culci dumneata, e gata. Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Acolo nu vă pasă; îi înjurați și le dați cu tifla. Așa am făcut noi polog. Intri în el dumneata c-un capăt de stuf aprins, ca să vezi goangele ce s-au furișat odată cu dumneata, și le strivești cu degetul. Strivești una, strivești cinci; gata. Pui mânile sub cap și te gândești. Te fură somnul; dormi bună odihnă: iată, se face ziuă, e răcoare pe baltă. Ăsta e pologul. Dacă vrei să te culci dumneata, e gata. Bun vin! Focul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vă pasă; îi înjurați și le dați cu tifla. Așa am făcut noi polog. Intri în el dumneata c-un capăt de stuf aprins, ca să vezi goangele ce s-au furișat odată cu dumneata, și le strivești cu degetul. Strivești una, strivești cinci; gata. Pui mânile sub cap și te gândești. Te fură somnul; dormi bună odihnă: iată, se face ziuă, e răcoare pe baltă. Ăsta e pologul. Dacă vrei să te culci dumneata, e gata. Bun vin! Focul e blagoslovenia întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]