3,225 matches
-
că "o descriere globală adună toate fenomenele în jurul unui centru unic principiu, semnificație, spirit, viziune asupra lumii, formă de ansamblu; o istorie generală, în schimb, ar urma să desfășoare spațiul unei dispersii"16. Astfel, istoria se multiplică în istoricități, iar subiectivitatea în subiectivități lipsite de un nucleu dur, conducând și la suspendarea cărții, operei și autorului. Un alt teoretician care a atenționat asupra pericolului termenilor periodizanți este Matei Călinescu 17; statutul acestor termeni este înșelător, deoarece chiar și gânditorii care afirmă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
descriere globală adună toate fenomenele în jurul unui centru unic principiu, semnificație, spirit, viziune asupra lumii, formă de ansamblu; o istorie generală, în schimb, ar urma să desfășoare spațiul unei dispersii"16. Astfel, istoria se multiplică în istoricități, iar subiectivitatea în subiectivități lipsite de un nucleu dur, conducând și la suspendarea cărții, operei și autorului. Un alt teoretician care a atenționat asupra pericolului termenilor periodizanți este Matei Călinescu 17; statutul acestor termeni este înșelător, deoarece chiar și gânditorii care afirmă deschis că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sociale și ale spiritului, cât și la structuralismul filosofic. Deși se pare că structuralismul nu este formulat într-o teorie filosofică propriu-zisă, bazele sale implicite par a ține de o anumită interpretare a cartezianismului, din care, bineînțeles, este exclus rolul subiectivității. Critica structuralismului 49 se centrează pe câteva coordonate esențiale: lipsa unui concept adecvat pentru istoricitate, structuralismul acționând sincronic și nu diacronic (din moment ce sistemele sunt permanent stabile); "propovăduirea" unui determinism total, deoarece se referă doar la structuri anonime, care ar exclude
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
alcătuiesc discursurile postmoderne. În acest mod, în viziunea noastră, teoria postmodernă este un fenomen mult mai cuprinzător decât poststructuralismul, pe care îl interpretăm ca o critică a teoriei moderne și o producere a unor noi modele de gândire, scriitură și subiectivitate, unele dintre acestea fiind mai târziu preluate de către teoria postmodernă"68. Dacă în teritoriul asemănărilor poststructuralismul este inclus în postmodernism, există o serie de aliniamente teoretice în care cele două curente par a se despărți. Ca exemplificare, cei doi autori
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
280. În Mitologii, Roland Barthes își caracterizează Gradul zero al scriiturii drept o mitologie a limbajului literar, iar scriitura drept un semnificant al mitului literar. Să ne raportăm la mișcarea structuralistă, gradul zero al scriiturii echivalând astfel cu minimul de subiectivitate și maximul de obiectivitate? Ajungem astfel la nenumărate dezbateri, gradul zero fiind identificat cu totala lipsă de importanță a subiectivității în decriptarea operei, din moment ce aceasta din urmă este doar o pluralitate de funcțiuni lingvistice care alcătuiesc o structură: "într-un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un semnificant al mitului literar. Să ne raportăm la mișcarea structuralistă, gradul zero al scriiturii echivalând astfel cu minimul de subiectivitate și maximul de obiectivitate? Ajungem astfel la nenumărate dezbateri, gradul zero fiind identificat cu totala lipsă de importanță a subiectivității în decriptarea operei, din moment ce aceasta din urmă este doar o pluralitate de funcțiuni lingvistice care alcătuiesc o structură: "într-un cuvânt, gradul zero al scriiturii înseamnă reducerea la neant a subiectivității, și aceasta datorită unui limbaj cât mai lipsit cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
zero fiind identificat cu totala lipsă de importanță a subiectivității în decriptarea operei, din moment ce aceasta din urmă este doar o pluralitate de funcțiuni lingvistice care alcătuiesc o structură: "într-un cuvânt, gradul zero al scriiturii înseamnă reducerea la neant a subiectivității, și aceasta datorită unui limbaj cât mai lipsit cu putință de emoție și chiar de imaginație"281. Într-o anumită măsură, se poate susține această atitudine critică, însă nu se poate accepta desființarea subiectului, de vreme ce există cel puțin un termen
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
obiecte și produse de consum a condus către o modificare importantă a vieții cotidiene a omului modern, care trebuie să-și medieze sensul existenței prin intermediul obiectelor care îi alcătuiesc de acum mediul ambiant. Consumul și spectacolul său au efecte asupra subiectivității și valorizării, care sunt supuse constant orientării date de exigențele sale sau ale comunicării de masă. Începând de la Heidegger încoace, cotidianul a început să capete valența unei probleme filosofice, fiind inventat, reinventat sau perceput din perspectiva sublimului 376. Având în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
observe performanțele pe care subiectul le construiește în raport cu repertoriul obiectelor, la Baudrillard avem de-a face cu fascinația care începe să crească față de lumea obiectelor și față de ceea ce Mike Gane numește "logica exponențială a obiectelor în pasionata lor indiferență față de subiectivitatea umană"394, și care se va contura mult mai bine în lucrările mai târzii. 4.3.1.3. Sfârșitul transcendenței Temele consumului și transcendenței sunt relevante în ceea ce privește surprinderea subiectelor și conceptelor-cheie în jurul cărora Jean Baudrillard își construiește discursul. În primele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semnificativă pentru emitentul interesat în primul rând de caracterul rațional al adeziunii) prilejuiește o apropiere teoretică de concepțiile kantiene exprimate în ultima parte a Criticii rațiunii pure540. Ideea de universalitate opusă celei de particularitate, precum și aceea de obiectivitate (rațională) opusă subiectivității umane, coordonate de bază ale interpretării date de Kant relației dintre cele două concepte se vor regăsi contopite în criteriul ales de Perelman și Olbrechts-Tyteca pentru a distinge între convingere și persuadare auditoriul. Acesta poate fi universal, caracteristic discursului oratoric
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lui Descartes la ceea ce noi numim acum "filosofia modernă". Dacă Bacon profetul autoafirmării, opusul auto-întemeierii ar fi fost luat mai în serios, poate că nu am fi fost afectați de canonul "marilor filosofi moderni" care și-au ales drept temă "subiectivitatea"" (Richard Rorty, Pragmatism și filozofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, p. 269). 127 A se vedea Ihab Hassan, "Making sense", în The Postmodern Turn, pp. 199-200. 128 Jean-François Lyotard, L'Inhumain. Causeries sur le temps, Galilée, Paris, 1988, p. 25. 129
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
New Delhi, vol. 12, 1995, pp. 125-152. 342 Pentru Baudrillard, problematica obiectului este aceea care îi va oferi posibilitatea de a se distanța de metafizica subiectului (obiectul fiind conceput în Strategiile fatale, p. 132, drept "locul unei hemoragii violente a subiectivității"). Deși teoretizează diferite figuri ale alterității, alteritatea radicală este considerată a fi obiectul ("În final, figurile alterității se rezumă la una singură: aceea a obiectului", în "L'Objet comme Attracteur Étrange", în La Transparence du Mal, p. 178). De altfel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reproductibilității și vitezei de elaborare, generând variabilitate semnificativă intrași interobservatori) la utilizarea unor grile calibrate, a “caliper”-urilor (cursoare) Vernier (de sticlă sau electronice) până la utilizarea metodelor moderne computer asistate (adevărata quantitative angiography). Angiografia cantitativă computer-asistată (AC) elimină eroarea observatorului, subiectivitatea acestuia și este înalt reproductibilă. O problemă importantă însă a constituit-o acuratețea schemei de detecție automată a conturului arterial în pofida unor grade variabile de “zgomot” (quantum noise) al imaginii. AC utilizează două tipuri principale de procesare digitală pentru evaluarea
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
și în al doilea caz, merită să analizăm cu mai mare atenție aceste personaje la care vom adăuga și un profil succint al celorlalți destinatari ai Ponticelor, cu excepția celor din Tristele, pentru a îndepărta din cercetarea noastră orice umbră de subiectivitate sau de ezitare care ar putea deriva din varietatea opiniilor existente cu privire la atribuirea fiecărei scrisori din Tristele unui destinatar. La sfârșit, se vor adăuga și câteva referiri la unele personaje importante citate de Ovidiu cu o anumită insistență în opera
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
rigorile sale morale și scriptuale pînă la despotism. Lasă și plăcerii un loc În acest scenariu al băgărilor de seamă. „Siliți-vă a o Învăța - scrie el - sau faceți cum vă place.” Acest cum vă place respectă principiul individualității, flatează subiectivitatea vorbitorului (sau scriitorului), recunoaște dreptul de a Încălca normele pe cale de constituire. Însă spațiul plăcerii este destul de limitat În proiectul Văcărescu. Foarte Întins este acela al datoriei. Celebrul lui testament (politic și cultural) este, În această privință, fără echivoc: „Urmașilor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
atopic, căci a scrie asupra unui lucru este a-l perima. Cum poate o ființă Îndrăgostită să riște, În aceste condiții, să perimeze propria-i pasiune? Situație, Într-adevăr, dificilă. Romanticii aspiră, totuși, să scrie o capodoperă bazîndu-se pe propria subiectivitate (pasiune), iar grecii (prin Socrate) tind să convertească, observă tot Barthes, mitul erotic Într-un mit estetic. Citatul dat de Barthes din Suferitele tînărului Werther („Am pierdut... forța sacră, vivifiantă, cu care cream În jurul meu universuri”)... nu-i, totuși, concludent
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să evadeze pentru a putea scrie efectiv ("privind", și nu "ascultând") "romanul" lui Bizu. 1.3. Omul fără însușiri Identificându-se cu propriul personaj fără a-și asuma și rolul de narator, autorul voia de fapt să evite ispita acelei subiectivități nostalgic-evocatoare atât de caracteristice prozei moldovenești. În plus, cum eroul din carte nu se ocupă de scris, ci de agricultură, posibilitatea unei lecturi în grilă memorialistică/ autobiografică era din capul locului exclusă: Lovinescu nu-i Anton Klentze! Dar, asemeni agronomului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
discurs narativ "este una din invariantele romanelor: sub travesti-ul transparent al pronumelui personal (eu în Bizu) sau sub masca vocii calificate a criticului (în Romanul lui Eminescu, mai ales), autorul consemnează, comentează, trăiește totul alături de personajele sale, proiecții ale subiectivității creatoare" (Ioan Holban, op. cit., p. 43). 229 Pompiliu Constantinescu, "E. Lovinescu, memorialist", în volumul Scrieri, vol. III, ediție îngrijită de Constanța Constantinescu, cu o prefață de Victor Felea, E.P.L., București, 1969, p. 340. 230 Ligia Tudurachi, capitolul "Receptarea romanelor lovinesciene
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
clasice. Iată un exemplu în acest sens: "dintre toate capcanele care ne amenință în munca noastră, sunt două de care am fost învățați să ne ferim ca de ciumă: să acceptăm să "participăm" la discursul indigenului și să cedăm tentațiilor subiectivității. Nu numai că mi-a fost imposibil să le evit, dar cu ajutorul lor am elaborat partea cea mai importantă a etnografiei mele"27. Detașarea de obiectul cercetării a dus de multe ori la o limită periculoasă în cercetările socio-antropologice: privirea
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
occidentali. Este necesar, dar nu suficient. Există importante cercetări și studii pe tema magiei și vrăjitoriei publicate în Europa de Est și în special în România 28 (evident, nu am pretenția de a epuiza lista publicațiilor importante, asumându-mi în același timp subiectivitatea selecției). Întrebarea care s-ar pune ar fi următoarea: se identifică magia cu vrăjitoria? Cei doi termeni sunt sinonimi? Nicidecum. La noi sunt mai mulți autori care au încercat să spulbere această veche și vinovată confuzie. Dintre ei, eu aș
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
foarte mult potențial combativ și revoluționar, cu o mai mare capacitate de instigare la ură și la lupta de clasă, astfel ca, pe terenul eliberat de „dușmănoasa ideologie burghezo-moșierească”, aceeași operă, mistificând realitatea, părăsindu-și statutul de pură expresie a subiectivității și devenită armă de luptă, să impună alte valori și comportamente: cele ale omului nou, de esență comunistă. Nicicând logosul și celelalte entități de bază ale artelor n-au fost etatizate ca-n vremea realismului socialist. PAGE FILENAME \p D
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
definește din punct de vedere obiectiv, al adevărului pur. Am arătat atunci că pretenția de conștiin-ță-oglindă este nefundată fiindcă junimiștii au reprezentat și ei un ideal, au fost luptători, au fost un fenomen, că atitudinea lor a fost dictată de subiectivitatea lor, că n-au fost, cu un cuvânt, conștiințe-oglinde. Am arătat că în chestii de ideal, cum sunt chestiile sociale, nici nu poate fi vorba de oglindirea realității, logica luptătorului e condiționată de scopul pe care-l urmărește, mintea sa
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
acele aspecte ale lumii pe care nu le putem percepe și interpreta decât din punctul de vedere al idealului nostru omenesc, decât prin acel ideal, este o pretenție nejustificată, pe care am analizat-o altădată, vorbind tot despre Caragiale 1. Subiectivitatea artistului (și chiar a teoreticianului) are un rol esențial în perceperea și interpretarea lumii morale. Dar Caragiale e un satiric, un mare satiric și, de când e lumea, satiricii au avut pretenția că planează mai presus de puterile oarbe care mână
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ale literaturii lui Octavian Paler, eseist și prozator al cărui scris impecabil cadențat are mereu solemna gravitate impersonală a unui discurs întocmit în respectul deplin al regulilor elocinței clasice, deși este încărcat de toate neliniștile sufletului modern și acuză o subiectivitate violentă și pătimașă, recunoscută de altfel. [...] Jurnalist de mare vocație, pasionat, mobil, inventiv, Octavian Paler are înfățișarea austeră și anacronică a unui consul roman în acțiune, ce trăiește urmând cu o fidelitate absolută cugetările lui Marcus Aurelius. MIRCEA IORGULESCU SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
pictură mai mult decât alta mă plasez în câmpul epistemologiei subiective. Dacă mă informez asupra vieții și epocii pictorului respectiv, Van Gogh, de exemplu, operez cu date obiective epistemic. Dacă mă lovesc de o stâncă, am de asemenea acces la subiectivitate ontologică: durerea este ceva pe care nu numai oamenii, ci și animalele o simt. Experimentarea durerii nu necesită intermedierea limbajului. Și deci, gândirea poate fi astfel pre-lingvistică. Dar aici cunoașterea mea se oprește. Nu pot avea aces la obiectivitate ontologică
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]