5,716 matches
-
în frize decorative, gramatica descripției este deja constituită pe un principiu de abolire violentă a perspectivei, ceea ce duce la dizolvarea departelui în aproape și a transcendentalului în organic; aluviuni de materie opacă și grea se revarsă peste desenul firav al sublimului convențional. Aceste miniaturi rămân multă vreme artizanale, închegându-se în viziune abia cu Întocmirea chipurilor (1980) și Singuri și fericiți (1984), care deschid seria romanelor (Cocoșul de tablă, 1989, Învierea lui Lazăr, 1994, Păcatele lui Dumnezeu, 1995, Liturghia satanică, 1996
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
vieții autentice are ca pandant cultul valorilor clasice, al tradiției. Materializat în poetica baladescă a lui M., acest cult a determinat numeroase luări de atitudine polemice împotriva postmoderniștilor. Tradiția - Mihai Eminescu („zeul poeziei noastre, poate chiar Dumnezeul ei”), Ion Creangă („sublimul povestitor”), cărora le-a dedicat plachete aparte (Măria sa, Poetul, Năzdrăvanul Creangă, „Moșul...”, ambele din 1992), Alexie Mateevici („părintele limbii noastre”) - i-a impus o viziune asupra lumii hrănită din miturile fundamentale românești, o expresie folclorică limpede și adâncă, dar i-
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
complexă, „haotică” a formelor de viață a fost Înțeleasă doar recent, cu ajutorul calculatoarelor. Nu, marele arhitect nu exprima nici mai mult, nici mai puțin decât o ideologie estetică, o preferință marcată pentru liniile clasice pe care le considera linii „galice”: „sublime linii drepte și, oh, sublimă rigoare franceză”. Era un mijloc puternic de a controla spațiul. În plus, el oferea o grilă lizibilă ce putea fi parcursă dintr-o privire și repetată În orice direcție, ad infinitum. Desigur, În practică, linia
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
care Îl face Le Corbusier la autoritățile politice, singurele care Îi puteau materializa proiectele. Vezi Colin Rowe, The Architecture of Good Intentions: Towards a Possible Retrospect, Academy Editions, Londra, 1995, pentru o dezbatere cu privire la Le Corbusier și la conceptul de sublim. Le Corbusier, citat În ibid., p. 152. Le Corbusier, citat În Fishman, Urban Utopias, p. 177 (sublinierea Îmi aparține). Le Corbusier, The Radiant City, p. 116. Ibid., p. 138. Ibid., p. 176. Ibid., p. 120. Urbaniștii baroci recunoșteau și că
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Azi”, „Progres și cultură”, „Familia”, „Lanuri”, „Vremea”, „Gazeta literară” ș.a., colaborează cu versuri și mai rar cu reportaje și articole sociale, culturale, literare. Boem, instabil, cu o existență umilă, cețoasă, incoerentă, paradoxală, între avânturi sublime și mizerii indescriptibile - pe care târziu, în Mărturisirile unui anonim (1974), o privea cu sentimente amestecate, între jenă și disimulată mândrie -, omul I. a stârnit mai degrabă compasiunea confraților (Panait Istrati și Tudor Arghezi, în special, l-au ajutat mult
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
debut, autorul așază alte două titluri de care va fi tentat să se despartă: Dialectică și estetică (1971) și Umanism: viziune și întruchipare (1978). Meritul lucrării dintâi, Romanul monumental și secolul XX, este că dezvăluie interesul autorului pentru ideea de sublim, deși interpretarea este datată într-o oarecare măsură și atinsă de „optimismul istoric” și de „monumentalismul” epocii. Analizele au în vedere cărți ale unor autori de prim rang, precum Lev Tolstoi, Maxim Gorki, Heinrich Mann, John Galsworthy, Liviu Rebreanu, Mihail
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
John Galsworthy, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu. Studiile din Dialectică și estetică iau în discuție „impuritatea” artei, temă predilectă a preocupărilor estetice viitoare - aici doar intuiție -, în măsura în care joncțiunea esteticului cu eticul, cu filosofia îi apărea autorului ca incitantă și verificabilă prin sublim. „Monumentalistului” din cartea de debut, exuberant și oarecum agresiv, îi ia locul cercetătorul discret și subtil al sublimului, schițând și premisele alunecării de mai târziu dinspre estetică înspre etică, înspre descrierea „moralităților” umane, plurale și ele, și contradictorii. Cea de-
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
a preocupărilor estetice viitoare - aici doar intuiție -, în măsura în care joncțiunea esteticului cu eticul, cu filosofia îi apărea autorului ca incitantă și verificabilă prin sublim. „Monumentalistului” din cartea de debut, exuberant și oarecum agresiv, îi ia locul cercetătorul discret și subtil al sublimului, schițând și premisele alunecării de mai târziu dinspre estetică înspre etică, înspre descrierea „moralităților” umane, plurale și ele, și contradictorii. Cea de-a doua secțiune a cărții reunește un studiu masiv despre Tudor Vianu și altul despre Wilhelm Worringer, din
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
o unitate contradictorie. „Înrădăcinarea teoretică” în ambele domenii a autorului însuși adaugă, din nou, plusul de dramatism și alertă, aventura dublului, „fisura, sfâșierea, rana” fiind descrise implicat și detașat deopotrivă. O altă trilogie, cea „particulară”, urmărește „destinul contradictoriu al sublimității”. Sublimul în estetică (1983) este treapta teoretică, axată pe devenirile conceptului de la retorică la poetică, de la clasic la romantic, de la rigoare la suplețe sau, altfel spus, sublimul estetic în Antichitatea greco-romană, în secolele XVII-XX. Următoarele două volume sunt aplicări la universal
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
implicat și detașat deopotrivă. O altă trilogie, cea „particulară”, urmărește „destinul contradictoriu al sublimității”. Sublimul în estetică (1983) este treapta teoretică, axată pe devenirile conceptului de la retorică la poetică, de la clasic la romantic, de la rigoare la suplețe sau, altfel spus, sublimul estetic în Antichitatea greco-romană, în secolele XVII-XX. Următoarele două volume sunt aplicări la universal și la național - Sublimul în artă (Un drum în cultura lumii) (1984), Sublimul în spiritualitatea românească. Temelii, edificări, împliniri (1987). Cultura română, o „cultură îndelung dominată
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
este treapta teoretică, axată pe devenirile conceptului de la retorică la poetică, de la clasic la romantic, de la rigoare la suplețe sau, altfel spus, sublimul estetic în Antichitatea greco-romană, în secolele XVII-XX. Următoarele două volume sunt aplicări la universal și la național - Sublimul în artă (Un drum în cultura lumii) (1984), Sublimul în spiritualitatea românească. Temelii, edificări, împliniri (1987). Cultura română, o „cultură îndelung dominată de romantisme”, a favorizat supraviețuirea sublimului și nuanțarea lui într-o epocă în care Occidentul îi simțea vlăguirea
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
la poetică, de la clasic la romantic, de la rigoare la suplețe sau, altfel spus, sublimul estetic în Antichitatea greco-romană, în secolele XVII-XX. Următoarele două volume sunt aplicări la universal și la național - Sublimul în artă (Un drum în cultura lumii) (1984), Sublimul în spiritualitatea românească. Temelii, edificări, împliniri (1987). Cultura română, o „cultură îndelung dominată de romantisme”, a favorizat supraviețuirea sublimului și nuanțarea lui într-o epocă în care Occidentul îi simțea vlăguirea. Sublimul depășind „lăuntric” valoarea estetică strictă, frumosul și arta
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
secolele XVII-XX. Următoarele două volume sunt aplicări la universal și la național - Sublimul în artă (Un drum în cultura lumii) (1984), Sublimul în spiritualitatea românească. Temelii, edificări, împliniri (1987). Cultura română, o „cultură îndelung dominată de romantisme”, a favorizat supraviețuirea sublimului și nuanțarea lui într-o epocă în care Occidentul îi simțea vlăguirea. Sublimul depășind „lăuntric” valoarea estetică strictă, frumosul și arta, înspre valoarea etică, situarea conceptului în zona „interdisciplinarității” convenea gânditorului dual, solicitat îndeobște de perechi de interese mereu coexistente
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
în artă (Un drum în cultura lumii) (1984), Sublimul în spiritualitatea românească. Temelii, edificări, împliniri (1987). Cultura română, o „cultură îndelung dominată de romantisme”, a favorizat supraviețuirea sublimului și nuanțarea lui într-o epocă în care Occidentul îi simțea vlăguirea. Sublimul depășind „lăuntric” valoarea estetică strictă, frumosul și arta, înspre valoarea etică, situarea conceptului în zona „interdisciplinarității” convenea gânditorului dual, solicitat îndeobște de perechi de interese mereu coexistente (literatură-muzică, artă-filosofie, estetic-etic), dar și de un exces de patos. Germanității îi sunt
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
Dostoievski și Tolstoi, București, 1977; Estetica, București, 1978; Umanism: viziune și întruchipare, București, 1978; Secolul nostru cel de toate zilele, București, 1980; Hegel și arta, București, 1980; Nearta-artă, I-II, București, 1982-1985; Cariatide ale esteticii românești (în colaborare), București, 1982; Sublimul în estetică, București, 1983; Sublimul în artă (Un drum în cultura lumii), București, 1984; Esteticul. Interferențe valorice (în colaborare), București, 1985; Cartea interferențelor (în colaborare), București, 1985; Literatură și filosofie. Interacțiuni în cultura română, București, 1986; Sublimul în spiritualitatea românească
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
Estetica, București, 1978; Umanism: viziune și întruchipare, București, 1978; Secolul nostru cel de toate zilele, București, 1980; Hegel și arta, București, 1980; Nearta-artă, I-II, București, 1982-1985; Cariatide ale esteticii românești (în colaborare), București, 1982; Sublimul în estetică, București, 1983; Sublimul în artă (Un drum în cultura lumii), București, 1984; Esteticul. Interferențe valorice (în colaborare), București, 1985; Cartea interferențelor (în colaborare), București, 1985; Literatură și filosofie. Interacțiuni în cultura română, București, 1986; Sublimul în spiritualitatea românească. Temelii, edificări, împliniri, București, 1987
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
colaborare), București, 1982; Sublimul în estetică, București, 1983; Sublimul în artă (Un drum în cultura lumii), București, 1984; Esteticul. Interferențe valorice (în colaborare), București, 1985; Cartea interferențelor (în colaborare), București, 1985; Literatură și filosofie. Interacțiuni în cultura română, București, 1986; Sublimul în spiritualitatea românească. Temelii, edificări, împliniri, București, 1987; Opțiuni, București, 1989; Romanul unei drame: Lev Tolstoi, București, 1991; ed. (Tolstoi - Romanul unei drame), București, 1998; Izvoare biblice. Alegerea lui Iona. Moralități, București, 1994; Idei inoportune, București, 1995; O istorie a
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
Scriitorilor Români Bucovineni. A mai semnat cu pseudonimele George Crujan și George Ionaș. Primul volum al lui I. este Poeme pentru altă viață (1939). Continuator al generației iconarilor, autorul scrie o poezie sobră, interiorizată, reflexivă. Temele sunt dragostea, aspirația spre sublim, peisajul bucovinean, trecutul istoric. Semnele istoriei, evocate în versuri vibrante, muzicale, conferă tărâmului natal o aură de legendă: „Un bucium de pe ziduri crenelate/ dă semn de noapte în cetate./ Sus o fereastră se deschide/ și brațe de dorinți întinde [...]/ În
IONASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287577_a_288906]
-
de dorinți întinde [...]/ În poartă nimenea nu bate” (Amurg vechi). Pentru I. poezia este o șansă de întâlnire cu esența lucrurilor, iar versul îl înalță „spre focul de-nceput” și îi rămâne bucurie „de-a pururi”. El așteaptă astfel clipa sublimă a propriei jertfiri, drumul spre împlinire devenind prilej de interogație, de căutare a eului creator. Cărțile următoare, Chemarea focului (1939) și Cântece de piatră (1940), au o structură compozită. În Chemarea focului se menține același apel la sacru, la acea
IONASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287577_a_288906]
-
mijloacele retoricii, poetul profet, copleșit de măreția atribuțiilor sale divine, pamfletarul veninos și sarcastic, povestitorul și memorialistul plin de nerv, bârfitor și familiar, iubitor de snoave și pilde populare. De altfel, tonul biblic, de venerație divină și elevată aspirație spre sublim și frumuseți abstracte, alături de invective și blesteme, cu violențe de expresie rar întâlnite, sunt caracteristice întregii sale opere. Numai la B.P. Hasdeu, Al. Macedonski și Tudor Arghezi, cărora le este în multe privințe precursor și model, îmbinarea unor asemenea atitudini
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
împrumută-mi/ din odihna ta o clipă” (Rugă). Refractar „glasului urii”, „copil cuminte al naturii”, crede, împreună cu alții, în forța regeneratoare a pădurilor. Germinația universală, în primăvară, atenuează fiorul morții, făcându-l să privească filosofic „iarba ce crește pe morminte”. Sublimul nu e departe: „Ah, de ce n-am zece vieți,/ ca să te cânt, natură!” (Cântec de primăvară). Un jurnal de călătorie, intitulat Icoane din Carpați, substituie culorii emoția: „Mă cheamă-n zare munții, munții mei!/ Ce dor, ce dor adânc mi-
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
operei lui Ion Creangă, remarcând specificul râsului („jovial” și „bonom”) și, în premieră, dramaticitatea. Demne de interes sunt și comentariile la Mihai Eminescu („scenografia ideilor” în Memento mori, peisajul ciné-vérité din poeme ca Privesc orașul...) și Calistrat Hogaș („peisagist al sublimului”, interpret panteist al universului). Preferinței pentru presa literară îi datorează I. și o primă antologie a reportajului românesc subîntinzând epoca 1829-1866: Reflector peste timp. Culegerea cuprinde multe texte din pagini de revistă, pe care antologatorul le transcrie acribios. Cea de-
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
a fi rememorarea, recuperarea trecutului ca șansă de supraviețuire într-o lume sufocată de derizoriu. Ciclul de poeme Autobuzul cu cocoșați din antologia de autor Inima ca un pumn de boxeur (2000) valorifică tot fantezia grotescă ce alătură banalul și sublimul și propune un personaj, sam, congener cu mopete al lui Mircea Ivănescu sau cu Detectivul Artur, Reparata și alte personaje lin lirica lui Emil Brumaru. Fasanenstrasse 23. O vară la Berlin (2001) e jurnalul unei poete ce își transcrie mai
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
1978. • Cf. Paul Cernovodeanu, Cînd a murit Antioh Vodă al Moldovei?, în Național și universal în istoria românilor, București, 1998, p. 100-104. • G. R. Bosscha-Erdbrink, At the Threshold of Felicity: Ottoman-Dutch Relations during the Embassy of Cornelius Calkoen at the Sublime Porte, 1726-1744, Istanbul, 1975. • G. W. van der Meiden, op. cit., p. 6, 8. • Ibidem, p. 31. În decembrie 1742, același medic figura printre creditorii lui ConstantinVodă (Ariadna Camariano-Cioran, op. cit., p. 277). La 14/25 iunie 1748 pleacă spre Moldova, ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și Pierre La Roche, trimișii domnului Moldovei la Varșovia. Rezolvarea în aceste condiții a litigiului polono-tătar a consolidat, după expresia lui Hennin când îi scria lui Callimachi, „l’union intime qui règne depuis si longtemps entre la France et la Sublime Porte et la connaissance des sentiments qui attachent Votre Altesse à un sistème aussi avantageux pour les deux Empires et pour le bien de l’Europe“. Corespondența lui Hennin cu Moldova a continuat: Grigore Callimachi îi mulțumește, la 30 iunie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]