3,373 matches
-
ușor, bucheala, vechea plagă a mediciniștilor, nepotrivindu-se în acest caz. De altfel, cred că plasarea cursului de pediatrie al lui Nicolau în ultimii ani de studii a fost un act terapeutic, acest curs recuperând pentru studenți multe iluzii pierdute, sufocate de numeroase prelegeri aride, îmbâcsite de teorii savante din care nu mai rămas nimic., în timp ce cursurile clare, exacte perfect expuse ale lui Nicolau sunt încă actuale. De câte ori am intrat, de-a lungul anilor, în amfiteatrul de la "Sfântul Spiridon" în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
revista noastră s-a văzut exilată în 1974. A venit atunci ordin ca toate publicațiile culturale să fie îngrămădite acolo, probabil pentru o mai lesnicioasă supraveghere, repartizându-ni-se câteva mici odăi în care, la început, simțeam cu toții că ne sufocăm. Eram obișnuiți cu largile spații ale clădirii boierești din Ana Ipătescu 15, unde, înainte de evacuare, România literară ocupa în întregime primul etaj. Azi funcționează acolo, în toată clădirea, Ambasada Libiei. Eu și Horea împărțeam, așadar, în redacție aceeași strâmtă încăpere
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
iorgulesciene, spectacole intelectuale de anvergură. Și poate cu deosebire aspectul acesta fusese reținut din manifestarea publică a lui Mircea Iorgulescu, din critica și din jurnalistica sa, adică felul cum ducea o luptă, felul cum își dobora, imperturbabil, adversarii de idei, sufocându-i cu baraje de argumente logice, nicăieri fisurate și imposibil de clintit, și prăbușindu-i până la urmă în ridicol. Acțiunile acestea de lichidare, Mircea Iorgulescu le ducea la capăt cu o extraordinară dexteritate tehnică, spre a vorbi astfel, dar și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mărețe, lichidarea comerțului particular, una dintre bazele de susținere ale clasei mijlocii, care ea însăși, potrivit diabolicului program, trebuia lichidată. Librăria lui Teodor Manea a rezistat totuși câțiva ani, luptându-se cu tot mai mari dificultăți în aprovizionare și desfacere, sufocându se sub grele împovărări fiscale și lovită de mereu alte și alte măsuri vexatorii. Poate cea mai gravă fusese excluderea de la comerțul cu cărțile școlare, devenite monopol al librăriilor de stat, care începuseră să apară peste tot sub titulatura „Librăria
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nouă ce făcea din urbe un adevărat "furnicar", ca să preiau expresia eminesciană. Tânărul student plonjează în acest vacarm în care se dărâmă și se construiește cu înverșunare, fiind martorul unei efervescențe intelectuale, deopotrivă, în forumul universitar, fără precedent:"[...] străzile se sufocă de oameni, cai, vehicule; și pe coridorul îngust al Spreei (în care se varsă sus-zisele "canale") se înghesuie ambarcațiuni de tot felul bărci și vase mari și mici, cu și fără motor cu aburi, mai ales bacuri și șlepuri, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
În final, vă rog să transmiteți un mesaj suporterilor băcăuani. E.D.: Cei care își amintesc de mine știu că, pe vremea când jucam la Bacău, era o atmosferă extraordinară, erau meciuri când mergeam acasă escortat de miliție, să nu fiu sufocat de suporteri. Mi-aș dori ca spectatorii de fotbal din Bacău să-și susțină echipa așa cum o făceau pe vremea mea. Mesagerul se transformă în Sport Club Bacău Nou-promovata în Liga a III-a Mesagerul Bacău anunță pe site-ul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
auzit, să audă! Altfel, nu ne va rămâne decât să ne amintim de vremurile când pe “Municipal” era o atmosferă incendiară, iar un jucător precum Dembrovschi trebuia să fie escortat de miliție în drumul spre casă, pentru a nu fi sufocat de suporteri. Ori de foarfeca lui Cursaru din meciul cu Dinamo, ajunsă “play of the day” la CNN. Până una-alta, însă, fotbalul băcăuan nu vede luminița de la capătul tunelului. (Lucian Purcaru) VOLEI 4 DECEMBRIE Fără probleme: Provolei Botoșani - Știința
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
o anumită specie de algă, respectiv ciupercă. Să vedem acum cum “funcționează” un lichen, nu Înainte de a mai aminti ceva: rolul biocenozei. Anume, dacă viul ar fi reprezentat exclusiv de plante, adică de autotrofe, el ar dispare În scurt timp, sufocat de biomasa produsă, de epuizarea bioxidului de carbon și a sărurilor minerale, de excesul oxigenului produs; dacă ar exista exclusiv heterotrofe, s’ar Întâmpla același lucru, adică dispariția viului, Însă prin epuizarea hranei, adică a biomasei, a oxigenului, dar și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și începea să se închine și să bată mătănii... Au trebuit să-l pensioneze, că era un membru de partid merituos și cu trecut revoluționar cunoscut. Dar Doamne, ce stafii îi bântuiau sufletul, ce fapte groaznice, grele și nedrepte îi sufocau conștiința? Mă cutremur și astăzi când îm amintesc de această poveste adevărată. Cu prietenul meu împreună am muncit, am făcut muzică, am îndurat frig și foame, am visat la o lume mai bună și mai dreaptă, în fața lui mi-am
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Albastru de Bucșoiu În București, în diminețile calde, aerul capătă consistență. Îl simți cum te mânjește, cum se întinde pe tine ca o eczemă. Aceeași senzație de vâscozitate, de ceafă fleșcăită. Să adăugăm la asta căldura de la caloriferul care înăbușă, sufocă pereții, plus un întreg arsenal de obiecte prăfuite, vechi, pe care Rodica le-a depozitat în camera mea deja nădușită. Înghesuiala din camera mea, aerul infectat, obiecte care se sufocă reciproc, se antipatizează vizibil. Prin geamul întunecat de jeg, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fleșcăită. Să adăugăm la asta căldura de la caloriferul care înăbușă, sufocă pereții, plus un întreg arsenal de obiecte prăfuite, vechi, pe care Rodica le-a depozitat în camera mea deja nădușită. Înghesuiala din camera mea, aerul infectat, obiecte care se sufocă reciproc, se antipatizează vizibil. Prin geamul întunecat de jeg, îl văd pe mustăciosul slinos din blocul de vizavi cum își târăște hoitul încercând poate să întârzie cât mai mult momentul când trebuie să plece, ca în fiecare dimineață, la serviciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o săliță destul de strâmtă și de aici într-o cameră de dormit. Irina s-a simțit obligată să repete ceea ce deja îl anunțase prima oară: -Stau cu chirie. Apoi el a luat-o în brațe și s-au sărutat aproape sufocându-se, încercând zăpăcitor să se contopească, să intre unul în altul parcă. Fără să se îndure să întrerupă acel îndelung sărut ce arăta ca un soi de caraghios exercițiu de sudare, au început gâfâit să-și lepede hainele de pe ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Gabi Papadopol. A început să tremure de spaimă atât de tare, de parcă ar fi fost aruncat în Siberia în haine de vară și ar fi dârdâit de frig. Nu se mai putea opri, nu se mai putea controla. Aproape se sufoca, fiindcă, de frică, uita să mai respire. Prin cap i se derulau tot fel de variante negre cu ce va urma: se va năpusti miliția peste ei acasă, în miez de noapte, va sparge ușa, o să-l scoale din pat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ce îl transformă, iată, transmițându-i într-un fel de magie, neverosimil, tinerețe și forță; și o energie negativă, cu nuanțe complicate, obscure: aceasta începea să se manifeste cu impresia că Irina, posesivă, cu o personalitate atât de accentuată, îl sufocă de-a dreptul cu dragostea ei; ciudat pentru o ființă atât de voluntară și de independentă ca ea, Irina se dovedea total dependentă de tata și voia să-l facă și pe el total dependent de ea, era geloasă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a fost tăiată tulpina, izbucnește la suprafață printr-o nouă plantă. Da, viața lui veche, pe care voise s-o taie, s-o desființeze, s-o anuleze, s-o îngroape, s-o reteze, răsărea în viața aceasta nouă a sa, sufocându-l, împiedicându-l să mai ducă o existență normală. Irina era preocupată de aceste evadări abătute ale tatei, era preocupată fiindcă nu izbutea să înțeleagă ce face el în aceste peripluri, la ce se gândește, se întreba dacă se gândește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aer curat și mi-au trebuit alte câteva ca să-mi revin. Fără miros de benzină, rahați de câini și, mai ales, fără praful ăla cu sulf pe care-l ridică până pe la etajul șapte mașinile seara, am simțit că mă sufoc. Dar cel mai tare m-a supărat liniștea. Era o tihnă în sat, că-mi auzeam rotițele cum îmi fâșâie-n cap. Prima zi a mai fost cum a fost, însă pe urmă am simțit o apăsare-n plexul solar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
iar dumneata ai și dublat prețul la ciorbă. Păi, e corect?“ „Corect, necorect - i-o scurtează femeia -, fiecare mănâncă după buzunar.“ Vasile B. e smuls din scaun de trei zdrahoni și e dus direct la centrala telefonică. „Putin, Putin - șoptește sufocat de emoție un ins în civil, pe care nu-l cunoaște nimeni, dar căruia adjunctul cel mare îi spune mereu: «Să trăiești!» - grăbește-te, Vasile. Vrei să ne nenorocești?“ Vasile B. duce receptorul la ureche, face de câteva ori „Mda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
qu’il me porte! Notiță a lui Pierre Tot ce pot face pentru tine îmi pare atât de puțin, încât mi-e rușine... Crede-mă însă că imensă e dorința mea pentru fericirea ta! Așa de mare, încât uneori mă sufocă... Aș vrea s-o strig din răsputeri: fii fericit! fii fericit! și dacă dragostea mea te poate ajuta cu ceva, te implor, fă cu ea ce dorești, numai fă ceva cu ea! O, Doamne, la ce sărăcie de cuvinte și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de praf imaginare, care, în concepția mea de director ce eram, ar fi dăunat prestigiului băncii pe care o conduceam, mai cu seamă într-o zi festivă, ca aceea a Jubileului... Mi-aduc aminte că, îmbrăcat cu un frac strâmt, sufocat de gu lerul tare și de cravata bogat înfășurată, cu o mustață lipită sub nas, cu monoclu în ochi și cu jobenul în mână, mă surprindeam, înaintea ieșirii mele în scenă, gândind ce bine ar fi și cât de odihnitor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
asemenea unei „biete fetișcane pierdute“, apoi încep să am îndoieli față de starea sănătății sale mintale și, în sfârșit, trec la o stare de veselă indiferență, încep să râd și nu mă mai supăr defel. În fiecare seară, și atunci când te sufocă zăduful, și atunci când toarnă o ploicică răcoritoare, ba chiar și atunci când din norii negri buluciți scapără fulgere înspăimântătoare, cunoscuții noștri, nu prea numeroși, dar deosebit de tenaci, vin cu toții să ne viziteze in corpore, zădărnicindu-ne astfel orice ocupație cât de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să-mi spună, fiindcă din momentul în care văzusem colierul înțelesesem că se va spânzura. (...) Panglica era atât de strâns înfășurată pe gât încât mă gândii că dacă aș introduce numai un deget între ea și grumazul bătrânei, s-ar sufoca. Poate că tocmai asta o făcea să stea nefiresc de țeapănă“1. După spânzurarea prietenului meu, m-am uitat cu alți ochi la tot ce aduce a laț. Mă feresc până în ziua de azi de orice laț, în autobuz nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
s-a înșelat atunci când a numit Parisul "garaj apocaliptic". Toronto este orașul căruia i s-ar potrivi cel mai bine această caracterizare. Nu am simțit nici un pic de "suflet" în arhitectură: centrul, ca în mai toate marile orașe nord-americane, este sufocat de zgârie-nori. Periferii multiculturale, ca să folosesc termenul politic corect al mizeriei uneori extreme, întinse pe zeci de kilometri. Periferii middle class, formate din case de carton presat, teribil de asemănătoare una cu cealaltă. Enorm de mulți chinezi. Canadienii mai numesc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îndoială, a intrat cu o pușcă într-o sală de curs a Universității Politehnice din Montréal, a separat fetele de băieți și a început masacrul. 14 studente a omorât băiatul acesta, pentru a protesta, spunea el, împotriva feminismului care a sufocat universitatea canadiană. Holurile sunt împânzite cu afișe războinice, editate de grupuri feministe radicale, afișe care cer nici mai mult nici mai puțin decât "moartea masculilor și a masculinității" și, încă mai hotărât, la castration! Toată lumea se face că nu le
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un amator putea avea naivitatea să amestece lumea și, mai ales, obiectele ei în bucuria sa. Un profesionist într-ale bucuriei sărea pe teren, agita mâinile și pumnii prin aer, făcea tumbe, își rupea poate șira spinării sau se lăsa sufocat în îmbrățișările coechipierilor săi - dar cu nici un chip nu se îndepărta de sine însuși și nu se exterioriza agățându-se de obiectele din jur. Obiectele sunt periculoase mai ales când îl văd pe om fericit - asta o știe orice profesionist
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
aveau de fapt o obsesie pentru locul ăsta, taică-meu îmi povestise de o sută de ori cum plănuiseră ei înainte de nașterea mea să fiu băiat, să am șurubel și să mă cheme Felix. În orice caz, în creierul mamei, sufocat de un cheag de sânge coagulat, numai această călătorie ar fi avut puteri miraculoase împotriva bolii. Sus-numitul Romică nu apărea niciodată în persoană. Toate conversațiile cu el aveau loc la telefon și asta întotdeauna în fața mamei. Am uitat să precizez
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]