6,772 matches
-
părintele lor, aceleași datorii au cetățenii pentru patria și Imperatul lor" (pp. 102-103). Codexul datoriilor cetățenești cuprinde o serie de obligații, toate avându-l ca obiect de referință pe împărat: i) în primul rând, cetățenilor li se solicită respectul ceremonios, supunerea temătoare și închinarea plină de smerenie și umilință față de "capul țării, unsul lui Dumnezeu și mai marele popoarelor" (p. 103); ei trebuie să onoreze pe împărat mai presus decât toți ce sunt pe pământ, întrucât împăratul dispune de dreptul divin
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dimineața să ducă fiecare dintre noi mâinile și să se roage lui Dumnezeu zicând: "Doamne, îndurăte spre Imperatul și-i dă lui viață și sănătate și ajutor la toate"" (p. 106); v) în al cincilea rând, cetățenii sunt datori la supunere, ascultare și executare a poruncilor împăratului. Desigur, "toate cele ce rânduiește Imperatul sunt spre binele și spre fericirea cetățenilor" (p. 106); vi) în al șaselea rând, cetățenii au obligația civică de a plăti dările și birurile datorate împăratului "cu inima
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
materiale didactice, puternic îmbibate de ceea ce în psihologia socială se numește status quo bias, îndeplinesc rolul unor instrumente ideologice de consolidare a relațiilor de putere între supuși și stăpânire prin promovarea de către autoritățile statale a unui patriotism civic definit drept supunere față de legile civile și moral-creștine ale țării. Fie că mizează pe imperativul îndeplinirii obligațiilor religioase ori insertează mesaje cu tentă patriotică, preeminența în cadrul ordinii discursive a literaturii didactice a primei jumătăți de secol al XIX-lea îi revine civismului moral
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ale patriotismului civic care încă, cel puțin la nivelul literaturii didactice, nu a dobândit valențe naționaliste. 3.1.4. Memorii colective: gestiuni separate ale trecutului Concepția prevalentă despre patriotismul de factură civică fundamentat pe morala religioasă, propovăduind o pedagogie a supunerii față de stăpânire, a putut fi abstrasă din conținutul abecedarelor, cărților de citire și catehismelor prin intermediul cărora copiii luau contact pentru prima oară cu universul scrisului. Departe de a fi simple transmițătoare inocente din punct de vedere ideologic de cunoaștințe tehnice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
hărăzită de soartă. Bunul cetățean era acela care respecta ordinea socială consacrată, își accepta poziția în ierarhia piramidală a societății și își manifesta patriotismul prin îndeplinirea obligațiilor civice (plătirea taxelor, respectarea moravurilor publice, îndeplinirea datoriilor creștine și mai ales prin "supunerea față de stăpânire"). Într-un climat saturat de religiozitate și de morala creștină, în care datoria profesorilor trasată de autoritățile statale era de a "a insufla școlarilor cucernicie către cele sfinte, respectul către pravilă și stăpânire" (Manolache și Pârnuță, 1993, p.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
politic pus în slujba statului. Modificând conținutul literaturii didactice de până atunci, care era aproape în exclusivitate religioasă, autoritățile statale au păstrat cucernicia față de cele sfinte, dar au direcționat-o și înspre puterea temporală. În contextul articulării unei "pedagogii a supunerii" față de stăpânire, autoritățile statale au promovat prin medium-ul literaturii didactice un patriotism civic definit ca obediență civilă față de ordinea prestabilită. Cetățeanul model era cel care își iubea patria, definită în termeni teritoriali-politici, și nu etnici; de exemplu, patria ardeleanului
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un raport de condamnare a regimului comunist, statul român a inițiat un glissando de la strategia evitaționistă la o strategie de confruntare fățișă a trecutului comunist. Opțiunea pe care s-a mers a fost "luarea în stăpânire" a trecutului comunist prin supunerea acestei perioade unui proces de criminalizare, judecare și în cele din urmă de condamnare ca "ilegitim și criminal". Stăpânirea trecutului (eng. mastering the past, germ. Vergangenheitsbewältigung) presupune inițierea unor proceduri oficiale de reglare a conturilor cu trecutul problematic moștenit de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
activiștii voiau să-l izgonească din mintea fiecărui individ a supraviețuit, căutând chiar să-și facă un rost, să aibă o carieră. [...] Individul, urmărindu-și propriul interes, a fost cel care și-a apărat ființa, familia și cariera prin tăcere, supunere, acceptare, turnătorie, devotament și, uneori, revoltă. Comunismul nu a fost o forță cosmică, ci un produs al unor indivizi ale căror fapte el însuși vrea să le șteargă urma, gest prin care ține să fie ideologia crimei perfecte, a culpei
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
că s-au conturat două păreri (excludere și vot de blam cu avertisment), "și crede că aici, în acest caz, sentimentalismul nu-și are locul. A participat alături de declasați și huligani. Aspectul și poziția lui morală trebuie aspru sancționate". În urma supunerii la vor, se decide "vot de blam cu avertisment", cu o majoritate de 51 de voturi (82,2%). Pentru excludere au votat 39 împotrivă (62,9%), 20 pentru (32,2%) și au fost 3 abțineri. Ajungem la Biologie. Pe 24
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
menite anulării tratatelor inegale, în special a încurajat creșterea sentimentelor naționale. La 14 iunie 1928 a fost realizată unificarea nominală a Chinei, a fost declarată încheierea perioadei războaielor civile și inaugurarea celei a construcției pașnice. S-a ajuns apoi la supunerea principalelor grupări militariste și la convocarea Adunării Naționale; în mai 1931, organizarea statului modern chinez; s-a trecut la lichidarea dependenței coloniale, asigurând stabilitatea economică și financiară a țării, pentru dezvoltarea rețelelor de comunicație etc. Un loc important în China
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în anul 60 d.Hr., în timpul lui Nero. Descoperirea unui document, datat din anul 371 din perioada seleucizilor (corespunzând anului 60 î.Hr.), pe nivelul superior al unei coloane confirmă cele scrise de autor. Roma, în strădania sa de a obține supunerea popoarelor din Orient, a favorizat cultele acestora și a construit edificii frumoase. Creștinismul, prin expansiunea sa rapidă, constituia pericolul suprem care înfrunta Roma și dacă nu ar fi existat acest fapt, ar fi fost greu de explicat cheltuielile extraordinare făcute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
continent au fost avute în vedere și pregătite vizite și în țări ca: Argentina, Paraguay, Uruguay, dar evenimentele din Chile au determinat amânarea acestora pentru anii următori. România avea elaborată propria sa politică externă, independentă, urmărind promovarea intereselor sale nu supunerea față de un stat sau alte state mai mari ale lumii; C.A.E.R. și Tratatul de la Varșovia elaborau și încercau să pună în aplicare acțiuni care ar fi pus la îndoială independența politicii externe. La Tratatul de la Varșovia au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cunoașterea veritabilă (episteme) și cunoașterea părelnică (doxa). Aceste două specii de cunoaștere care s-au anunțat mai devreme, dar dintr-o altă perspectivă decât cea care ne interesează acum nu trebuie confundate cu tipurile de construcții "raționale" separate după criteriul supunerii lor față de ordinea "formală" instituită prin dictatura judicativului și care coincid cu tipurile de raționamente amintite mai sus: corect (științific și dialectic) și sofistic. Să nu uităm că regulile acestei ordini, care vizează în mod direct și exclusiv corectitudinea, sunt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a judicativului". Actele constitutive ale recondiționării temporale a celor două "poziții" din judecată, S și P, sunt: (1) părtinirea (împărțirea funcțiilor "logice", dar, în consecință, și ontologice); (2) ordonarea (așezarea ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice); (3) autorizarea (supunerea față de "autorități" și acreditarea faptelor "bune" sau "bine formate"). Toate aceste acte au un evident rost pragmatic, spre deosebire de actele aparținând primei timporizări a subiectului și predicatului, preponderent "sintactice". Pozițiile corespunzătoare ale timpului față de "pozițiile" logice ale judecății, în orizontul celei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de "regulă"; dar sunt reguli și reguli: principii, norme domeniale, reguli de amănunt etc.; o sistematică a acestora putem găsi în lucrările lui Husserl, de exemplu, îndeosebi în Ideen I. Ținta autorității în privința reglementării faptelor de gândire, rostire, făptuire este supunerea totală a întregului domeniu de aplicație judicativă. Iar mijlocul reglementării este "autorizarea", adică tragerea acelui ceva care capătă chip prin gândire, rostire, făptuire către "poziția" pe care o are autoritatea. Desigur, autoritatea se manifestă nu doar în sensul autorizării lucrurilor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de re-timporizare, cu valabilitate pentru condiția strict formală a judicativului, dar, totodată, fundamente solide pentru actele de autorizare din orizontul dictaturii judicativului. Părtinirea (împărțirea funcțiilor "logice" și ontologice), ordonarea (așezarea ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice) și autorizarea (supunerea față de "autorități" și acreditarea gândurilor, rostirilor și făptuirilor "bune", "reale", "bine formate") sunt înseși formele "raționalității dominante" în "lume". Din ele au rezultat, prin accentuarea rolului reglator al ideologiilor formele desăvârșite ale gândurilor, rostirilor și făptuirilor de sens judicativ pentru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a elementelor judecății în faza anterioară a operării reducției judicative a dictaturii judicativului. Este vorba despre: părtinire, ca împărțire a funcțiilor logice și ontologice în orizontul judicativului, ordonare, ca așezare ierarhică a funcțiilor logice și a demnităților ontologice, autorizare, ca supunere față de "autorități" și ca acreditare a gândurilor, rostirilor și făptuirilor "bune". Din această perspectivă, ideologia reprezintă însăși aplicația "finală" a judicativului constitutiv, ipostaza funcțională desăvârșită a dictaturii judicativului. Istoria ei începe atunci când cel desemnat ca fiind cel ce "merită" puterea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a preluat și pe acela de universal. De asemenea, spuneam atunci că părtinirea, ca fenomen al împărțirii funcțiilor "logice" și a celor ontologice, ordonarea, socotită drept operație de așezare ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice, și autorizarea, reprezentând supunerea față de "autorități" și acreditarea faptelor "bune", "bine făcute", reprezintă actele constitutive ale recondiționării temporale a celor două "poziții" din judecată: S și P, ele având, totodată, un sens pragmatic, diferit de cel "sintactic" dobândit de elementele judecății și judicativului prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un arc. Macias, dacă o vrei, eu nu... te rog. Sigur c-o vreau. Ce, eu nu pot să-i fac măcar cît un mucos ca tine? Alfaro, fugi după tata... strigă fata. O palmă amuțește fata. Băiatul rîde a supunere. Eh, hai, fetițo, fără nazuri, că nenea este maestru. Nélida s-a lămurit cu Alfaro. Contează de acum doar pe ea. Macias o cuprinde tandru, o mîngîie și apoi o sărută. Vorbește șoptit. Nu te încurca cu țînci, Nélida. Deodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lăcuitorii aceștii Bucovine deștrict", "adecă tuturor Mitropoliților, Arhiepiscopi, Episcopi, Arhimandriți, Dichei, Egumeni, Protopopi, Preoți, Diaconi, Boeari, Mazili, Ruptași și la toată prostimea, orașe, târguri, sate și la toată obștea, atât parte Bisericească cum și lumească", pentru ca "prin ivală, să facă supuneri și juramânt, ca să să adeverească ai noștri credincioși supuși podani"82. Ceremonia oficială de depunere a jurământului a avut loc pe 1 octombrie, calendar vechi / 12 octombrie, calendar nou, 1777, în Cernăuți, după ce, în prealabil, cu o zi în urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Instruction"-ul din 17 iunie 1797 fixa obiectivele pedagogice și morale ale societății față de învățământul din Bucovina, în spiritul ideilor iluministe și iosefiniste, privitoare la utilitatea în stat și societate, la dreptul de realizare umană, dar și la loialism și supunere față de autoritatea instituită: "în școală se caută și voința iaste a hultui inimile tinerilor, precum mlădița cea bună în pădurețul cel tânăr, prin carele să rodească ei în obște: buni cetățeni, buni lăcuitori și buni creștini. Din carele urmează folositoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de ridicările sociale de masă prilejuite de revoluția franceză, a continuat și chiar s-a accentuat oarecum rolul școlii ca principal factor moral-educațional, căreia, alături de biserică, îi revenea un rol esențial în evitarea conflictelor sociale, prin educarea tuturor în spiritul supunerii și al datoriei, atât față de sine, cât și față de semeni, societate și stat. Educație morală în școală se făcea în continuare prin intermediul acelorași manuale școlare, la a căror elaborare Vasile Balș lucrase în trecut împreună cu Ioan Budai-Deleanu, așa cum era "parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
o parte, ridicarea nivelului cultural și moral al clerului, iar pe de altă parte, creșterea gradului său de implicare în sprijinirea acțiunilor oficiale ale statului habsburgic, dar și în educarea maselor, mai ales a celor din mediul rural, în spiritul supunerii față de autoritatea instituită în stat, al loialității față de Casa de Habsburg, dar și al toleranței și binefacerii. Acționând în spiritul politicii promovate de Curtea din Viena în această perioadă, Vasile Balș, în calitate de căpitan districtual, a reușit să atragă biserica ortodoxă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
spiritul conservatorismului politic austriac, parte integrantă a contrarevoluției europene 142. În anul 1794, în condițiile în care revoluția franceză își propaga tot mai pregnant ideile pe continentul european, printr-o nouă înștiințare a Episcopiei Bucovinei, credincioșii ortodocși erau îndemnați la supunere față de stăpânire, în virtutea discursului teologico-politico-moral al tradiției și autorității: "tot sufletul să se supue stăpânirilor, că toată stăpânire de la Dumnezeu iaste rânduită"143. În spiritul acelorași idei, se cerea locuitorilor Bucovinei să-și îndeplinească obligațiile față de autoritatea politică și față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a acțiunilor ce puteau fi dăunătoare ordinii existente în stat. În acest sens, căpitanul districtului solicita episcopului ortodox să ceară protopopiatelor din eparhie să înainteze rapoarte periodice, în care să se consemneze situația bisericilor, a preoților și a populației, precum și "supunerea și nesupunerea norodului la cele duhovnicești și altele", pentru ca să poată fi luate măsurile necesare, acolo unde era nevoie 145. După implicarea Imperiul habsburgic în războaiele purtate împotriva Franței revoluționare de coaliția statelor contrarevoluționare europene, la cererea forurilor politico-administrative superioare, Administrația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]