4,066 matches
-
îngrijit și cuminte, cu părul strâns, cu rochiile ei înflorate, strânse în talie, cu taioarele cu fuste plisate, cu fruntea liberă, cu puține riduri. Nicolae Ceaușescu, mic de statură, cu pieptul ușor bombat, cu brațele scurte atârnând și cu acel surâs pieziș și încremenit. Au loc vizite ale unor personalități străine: la sfârșitul lui mai 1989, președintele Republicii Populare Mozambic vine la București. La jumătatea lui septembrie, va fi rândul unei delegații parlamentare mongole, iar pe 10 noiembrie, Arafat este primit
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
lui Bush pentru respectarea drepturilor omului. Nu se va întâmpla nimic în România. ROMÂNIA, SFÂRȘITUL LUI 1989 Zoe Petre Noiembrie, ultimul bal... La sfârșitul lui octombrie 1989, premiera unui nou film românesc, Noiembrie, ultimul bal, a provocat multe șoapte și surâsuri cu subînțeles. Îmi amintesc cum explicam unor prieteni ce însemna, în imaginarul antic, cledonomanția: acea practică divinatorie care descifra spusele câte unui personaj care nu pricepea el însuși sensul propriilor enunțuri de pildă, Oedip, care promite solemn că-l va
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
principiul ascetic al voinței capabile să înfrângă instinctul înrobitor, criticul nu putea decât să disprețuiască gagurile și celelalte forme ușoare ale comicului, taxate, invariabil, drept superficiale. Nu avea organ pentru râs, pe care-l accepta doar în maniera îmblânzită a surâsului melancolic sau a zâmbetului amar. Era, cum se zice, un agelast, înclinat să vadă în veselie o formă de tristețe mascată și să aprecieze în comedie numai substratul tragic, la fel ca ilustrul său predecesor și model, Titu Maiorescu. De
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cădea în râuri peste umeri, sfârșindu-se pe la talia-i subțire, de parcă n-ar fi dat viață la unsprezece copii. Avea un mers ușor legănat dar maiestuos, cu capul sus, privind în ochii omului, atunci când vorbea cu cineva. Avea un surâs șăgalnic și-i ghiceai gingășia în vorbă și gesturi, nemaiîntâlnită la alți oameni. Nu avea școală multă, doar câteva clase primare. Pe atunci lumea nu punea bază pe învățătură multă. La mama, aceasta era înlocuită cu o inteligență nativă, pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
foarte serios, e ceva grabnic... - Aaa, dacă-i grabnic, atunci înseamnă că e ceva foarte... Da, omul și nevoile sale, cum spunea Iosif Visarionovici Stalin! Uite-l, ușa a doua pe dreapta. Și o părăsii, lăsându-i pe buze acel surâs angelic și misterios, care ar fi făcut-o praf pe cucoana aceea, Mona Lisa. M-am luat după miros și, în sfârșit, am găsit ușa cu pricina. Pe jos, în fața scaunului, era o spledoare de covoraș din plastic, pe care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să așezați capacul ușor, plesnește!" și altele câteva, pe care nu le mai țin minte. Am plecat puțin năucit din acest w.c. atât de sofisticat și m-am dus glonț la secretară. - Tot dumneata, tovarășe? m-a întîmpinat cu același surâs angelic, numai că acum nu s-a mai uitat la mine, era foarte ocupată cu pilirea unei unghii chilometrice de la degetul cel mic al mâinii drepte. - Tot eu... - Sper că ai folosit toate mijloacele moderne acolo..., și făcu un gest
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la umbră. Era una singură, și pe ea stătea o superbă brunetă, cu părul de culoarea abanosului și cu tenul ca laptele. Mi-am cerut permisiunea de a mă așeza lângă ea și ea a fost de acord, schițând un surâs de giocondă și săgetându-mă scurt cu ochii ei minunați, negri, cu ape albăstrii, probabil mi s-a părut, deoarece avea în jurul ochilor câte o pată asemănătoare azurului. Oricum, avea talent la amestecatul nuanțelor de culoare: de la păr și ochi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
s-ar părea că e greu abordabilă, ar bate coclaurile cu luciu de apă și sălcii plângătoare, ar pândi cum vânează șalăul și știuca dimineața și în amurg, ar aduna fișe pe toate speciile de faună și floră, ar studia surâsuri, râsuri și hohote de râs, de la cristalin până la mugetul înfuriat al mării, ar face o colecție completă de scule de pescuit și restul pieselor de echipament, ar învăța să danseze "lambada" și să bea toate porcăriile de prin baruri. Până la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
frații măriei sale Io Șerban Voievod iar una se află la preasfințitul Theodosie și mărturie pui pe Dumnezeu cum că doamna, cu gura ei, m a învățat să scriu. Ridică din nou privirea spre Brâncoveanu, acesta îi răspunse iar cu un surâs blajin. Iară încă aproape n-am fost ca să înțeleg ce zice, fără numai dumnealui Constantin spătarul Brâncoveanul vorbea cu domnia ei și pe urmă venea la mine și-mi zicea: zice doamna să scrii cutare și cutare, și eu, ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nevastă. O slugă intră și anunță că preotul îi așteaptă în capelă. Se ridicară amândoi și unchiul, curtenitor după obiceiuri europenești, își sprijini nepoata de braț, dându-i întâietate la toate ușile. Stanca îi mulțumea de fiecare dată, cu un surâs copilăresc. Din sala mare, aruncând o ultimă privire tavanului boltit și zugrăvit, întruchipând drumul lui vodă făcut cu nouă ani în urmă la Adrianopol, spătarul își conduse nepoata într-o trecere intermediară dând înspre galeria care unea cerdacul de deasupra
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
socrului ei. Erau lucruri pe care nu le înțelegea. Cumnatul ei, Radu, fratele lui vodă Ștefan, nu este aci lângă domn, spune că este mereu bolnav. Întoarse grăbită ochii spre spătar pentru că se simțea privită de acesta. Răspunse cu un surâs, zâmbetului lui. — Am o slugă de încredere care o să mă însoțească pe drum și la Stambul, se pricepe la cai. Cine pleacă înaintea noastră să vestească poștele pentru doi cai. Într-un ceas sunt aci gata de plecare, să fie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
modelului occidental de individuație. Bărbatul nu resimte astfel nevoia permanentă de a se gîndi că este bărbat. Poziția sa socială îi amintește mai des femeii statutul său sexual. Această psihologie a dominației furnizează un cadru interpretativ al semnelor sociabilității, precum surîsul, atingerea și toate formele de comunicare non-verbale pentru care femeile ar părea mai "apte" (Brehm, in Moscovici, 1984, pp. 169-191). Situația lor, mai oprimată din punct de vedere socio-istoric, le-a condus la dezvoltarea stilurilor relaționale, de înțelegere și manipulare
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
cei mai fericiți oameni de pe pământ? "Dar ce pretindeți dumneavoastră? mi se răspunse; nu toate adevărurile pot fi spuse; dumneavoastră, care ați văzut cum stau lucrurile de aproape, nu vă mai putem ascunde nimic." Consemnăm această mărturisire; era însoțită un surâs flegmatic. E singura explicație pe care am putut-o obține. Să ne continuăm deci călătoria. De la penultima haltă înainte de Iași, șoseaua urcă printr-o pantă rapidă pe o colină rotunjită acoperită de păduri dese. Din vârful colinei și printr-un
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
se cer decât protecții bogate și un lux insolent. Astfel era Bl... la București; lumea nu se ocupa decât de toaletele ei orbitoare; dădea tonul modei, domina balurile mascate și binevoia să schimbe acolo o strângere de mână sau un surâs cu doamnele din adevărata lume bună. Nu vă mirați și nu vă scandalizați de această familiaritate. Se venea la baluri pentru a o studia pe regina modei, pentru a se instrui în arta de a plăcea și pentru a rezista
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ieșise așa de prost la Miroși? Fuseseră acolo examenele mai grele? Și dacă și la Cîmpu-Lung aș fi ieșit ca aici? Mai poate cineva să spună că n-ar fi fost tot așa!? Și în minte îmi veni, o dată cu un surâs și înainte ca toate acestea să rămână definitiv în urmă, o scenă care se petrecuse acolo în curtea școlii din Miroși. Câțiva din cei vechi ieșiră afară din ateliere să-i vadă și să stea de vorbă cu cei noi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și am ieșit afară. O surpriză. O știm, zăpada, dar când o vedem din nou, albul ei parcă ne spală gândurile. Chiar dacă nu vrem, ceva alb pătrunde și în noi. Ne ninge; până și pe chipul omului murdar apare un surîs: ochiul lui uimit de întruchiparea a ceea ce e imaculat îl face să-și aducă aminte că și el a fost odată curat și e nedumerit că iată, poate fi din nou, cel puțin atâta timp cât de sus cade asupra lui, anume
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
portar. Îmi dădu să mănânc un sandvici cu șuncă și o sticlă de bere. Câștiga bine Nilă pentru serviciile lui aduse locatarilor, dar nu știam de ce avea mereu acel aer împovărat. Nu era trist (fiindcă la un pahar avea un surâs de încîntare fermecător și fruntea lui lată și încrețită de o liniștită nedumerire se descrețea în sfîrșit) dar lupta parcă mereu cu gânduri care nu căpătau glas. Ducea o luptă cu sine sau cu ceva? Nimeni nu știa, fiindcă stârnit
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fete și muieri care intrau și ieșeau din schimb se subțiase. Ne îndreptarăm spre stația de tramvai. Nu mai arăta atât de frumoasă Florica. Loviți, oamenii se întunecă, ceva străin pune stăpânire pe ei, le spulberă frumusețea privirii, le ia surâsul, le chircește sufletul și le desfigurează chipul. Aș fi vrut s-o văd că arată ca înainte și i-am răspuns: - Și ce dacă e țigancă? Parcă dacă ar fi fost o prințesă ți-ar fi părut mai bine? Ne-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
alt Goliadkin care i-o lua totdeauna înainte într-o postură amenințătoare, realizând ceea ce el doar gândea, un dușman al său, nu mă impresiona câtuși de puțin. Să citești însă scrisorile unei cățele, ăsta da nebun, mai ales că un surâs sarcastic apărea dincolo de pagini... Dar aici totul era posomorât și cenușiu, iar domnul Goliadkin n-avea nici un haz. Întâi că nu cunoscusem niciodată un nebun adevărat, ci doar un fel de Don Quijote care se scrântise din dragoste, cutreiera, pe un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu, hm, dăruire, dar în această dăruire omul se îmbată de cel căruia i se dăruiește și uneori această beție durează câtva timp, până vine catastrofa... Și când vine, când cel căruia i te dăruiești surâde altcuiva, da, cu acel surâs divin care ți-a furat sufletul, ce poți să mai faci, cum să-ți iei sufletul înapoi, ce faci cu hoțul sau hoața căreîa puțin îi mai pasă de dăruirea ta!? Reveneam cu intenția s-o ironizez pe uimitoarea actriță
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
el nu mi-a spus. Avea aerul că mă duce undeva. L-am întrebat ce se aude cu școala noastră. A făcut un gest, adică, ehe, mai e mult... - Nu începem după sărbători? - La întîi februarie... Și a schițat un surîs: - Avem ce sta, zice, bine pentru cleioși!... Ți-ai pus ochelari, zice, trebuia să ți-i pui mai de mult. - De ce? - Credeai că nu vede toată lumea cum dormi la chimie? O să rămâi corigent și n-o să poți să-ți iei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o pereche de pantofi. Nilă se gândi. - Hai cu mine să căutăm, zise. În drum ne oprirăm și ne uitarăm într-o vitrină, adică eu mă oprii, Nilă mă lăsă să mă uit, cu mâinile în buzunare și cu un surâs de îngăduință pe buze. - Nu de-aici, îmi spuse, de-aici nici un pantalon nu poți să-ți iai cu o mie de lei. O pereche de pantofi costă șase sute, tu vrei și cămașă!... Hm!... Hî... Râdea de mine, dar totuși
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fiindcă știam că e hoț, rămânea între noi, nu-l reclama nimeni. O dată a purtat pantofii altuia câteva săptămâni. Păgubașul năvălea asupra lui, era târât pe jos, bumbăcit zdravăn, dar pe urmă se ridica, răspundea la înjurături, mereu cu un surâs și o sclipire vicleană în ochii lui care se înecau parcă în sudoare. Nu învăța nici bine, nici prost, făcea parte din galeria de tipi ai clasei, el era hoț, altul era gras și onanist, Tănase era tocilar, Enache era
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să comunice de îndată ce vedea. Îi dădeam pumni în spinare să vorbească, să răspundă când îl întrebam: "Cum dracu ai ajuns tu în școală? De învățat înveți prost, hoț ești și ai și bursă ca Dobrinescu!" Își arăta dinții într-un surâs încremenit, încă inocent, și nu zicea nimic. Pentru fete nu manifesta nici un interes ca și când le cunoștea el, știa câte parale fac. "Tu, să ajungi învățător? exclamam eu furios (învățătorii mei fuseseră inflexibili, nu alunecoși cum era el). Și cum să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
putea fi de dezagreabil, dar grija lui pur constatativă, fără inutile efuziuni, m-a mișcat. "Îți dau eu o pereche, a zis apoi. Sunt cam vechi, dar sunt mai buni decât cei pe care îi porți." Cu o ironie fără surâs. Dar eu m-am înveselit: așa era, oricare alți pantofi nu puteau fi mai răi decât fleșcăiturile pe care le purtam eu în picioare. Am încălțat pantofii. Erau uscați, și mi se potriveau. M-am ridicat. Da, așa mai mergea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]