4,767 matches
-
il vous plaât! o invită omul pe Fenimore. — La revedere, Henry, spuse ea Întinzându-i mâna. Ne revedem la Veneția. — Da, bine. Îi luă mâna și, pentru că tot se aflau la Paris, i-o ridică galant la buze, dar, spre surprinderea și oarecum panica lui, Fenimore Îl trase spre ea, Într-o Îmbrățișare grăbită, și Îl sărută scurt pe obraz, Îngropându-și chipul În barba lui, Înainte de a urca În tren. Impiegatul trânti ușa În urma ei, iar Henry o văzu apărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
legături albastre ale lui Trilby, cu dedicația autorului pentru el, și le duse pe birou, lângă geam. Își făcuse un obicei din a le apuca și a le răsfoi din când În când, pentru a vedea dacă, luând-o prin surprindere, nu putea convinge lucrarea să Îi dezvăluie taina uimitoarei sale popularități. Vârâte În coperta primului volum, stăteau câteva file detașate, pe care le scoase și le despături: vreo două pagini din Harper’s Weekly, din 14 aprilie 1894, conținând articolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să se ocupe de afacerile lui Henry, mama sa Îi cedează inițiativa În cele mai multe din cazuri.Față de activitatea literară a unchiului, are aproape aceeași atitudine ca și ea: renumele adus familiei Îi face plăcere, amestecată Însă cu o doză de surprindere și scepticism față de Însemnătatea artistică a scrierilor, dar și cu o preocupare pragmatică de a le proteja valoarea financiară. Sub comanda sa directă, practică, masculină, o parte a atmosferei emoționale volatile, acumulate Într-un spațiu locuit mai mult de femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care cânta cu plăcere balade și, la cerere, chiar arii din opere, fiind apreciat pentru asta, dar al cărui braț drept era schilod, motiv pentru care putea fi sigur de compasiunea noastră pentru că era „inapt de marină“, spuse brusc, spre surprinderea tuturor: „Bateți câmpii cu toții!“ Apoi prietenul meu din școală - căci asta era el- enumeră pe degetele de la mâna sănătoasă toate distrugătoarele noastre care fuseseră scufundate sau grav avariate în lupta pentru Narvik. Intra în detalii aproape ca un specialist, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
chiar mai mult, să spionez cele ce se petreceau În respectiv cușeta feroviară. (Colonelul se retrăsese cu noaptea-n cap). Din toată investigația, m-am ales doar cu tăcerea absolută și cu bezna. Dar neliniștea n-a durat mult. Spre surprinderea mea, am zărit-o pe baronne ieșind din cușeta părintelui Brown. Pentru o clipă, m-a cuprins o revoltă brutală, pardonabilă unui bărbat prin vinele căruia curge sângele de foc și pară al familiei Montenegro. Apoi mi-a căzut fisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mare cât oul de struț. E vorba de o finețe a Comandorului, de un tertip mult Încercat: pentru a pune capăt tristeții fiului, tatăl a grăbit În taină tipărirea operei și, cât ai clipi din ochi, l-a copleșit prin surprindere cu șase sute și cincizeci de exemplare pe hârtie Wathman, de format Teufelsbibel. În secret, Comandorul e proteiform: stă la șuetă cu medicii de familie, ține ședințe cu interpușii Băncii, Îi refuză obolul baronesei de Servus, care vântură amenințător sceptrul peremptoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai e și ăsta? Întrebase Ellen. N-am auzit de nici o catastrofă aeriană În ultimul timp. Dăduse drumul la radio În timp ce Norman Își făcea bagajul. Nici o știre despre vreun asemenea eveniment. Când mașina oprise În fața casei sale, Norman constatase cu surprindere că era un sedan al marinei americane, șoferul fiind Îmbrăcat În uniformă militară. — Până acum n-au trimis niciodată o mașină a marinei, spusese Ellen, conducându-l pe scări până la ușa din față. Să fie oare un accident militar? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
era imun? Cu trei ani În urmă, izbucnise un scandal minor când unul din profesorii de la catedra de psihologie se sinucisese, vârându-și În gură țeava unui pistol. Ziarele titraseră: „UN PROF DE PSIHO S-A SINUCIS - Colegii Își exprimă surprinderea, spun că decedatul era „mereu fericit“. Decanul facultății, temându-se pentru soarta subvențiilor instituției sale, Îl dojenise pe Norman pentru acest accident, dar adevărul neplăcut este că psihologia are limite severe. Chiar cu o bună pregătire profesională și cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-i mai crea probleme. Tocmai de aceea Harry și Beth se manifestau prin intermediul unor monștri, iar el nu. Norman Își cunoștea subconștientul. Pe el nu-l pândea nici un fel de monstru. „Nu. Greșit.“ Gândul Încolțit pe neașteptate Îl luă prin surprindere. Greșea oare? Reluă raționamentul și decise Încă o dată că, la urma urmei, avea dreptate. Beth și Harry erau amenințați de produsele subconștientului lor, iar Norman nu. Norman se cunoștea pe sine, ceilalți nu. „Temerile provocate de contactul cu o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cap: — Celălalt habitat a fost și el distrus. — Poate că a fost distrus mai târziu, În timpul exploziilor. — Prea complicat, spuse Norman. Să găsim ceva mai simplu. A fost un accident care a avut loc brusc și ne-a luat prin surprindere. În habitat s-a produs o spărtură, instalația de purificare s-a avariat și, În consecință, majoritatea oamenilor a murit, iar noi am scăpat pentru că... — Ne aflam În submarin? — Perfect! spuse Norman. Când au căzut sistemele, noi ne aflam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ajungi să crezi că Dumnezeu e chinul însuși. „-Doctore, dacă ai să simți ca mine” -îi spun-“ai face din decedații tăi doar călători pe care i-a furat somnul prin vre-o sală de așteptare. Și ai constata cu surprindere cum cei vii se trezesc și surîd.” Dar prietenul meu, preocupat, bombăne: „-Da. Și n-ar mai avea nevoie de mine! Vei fi căzut în altă adulație fiindcă la tine entuziasmul se schimbă mereu cu disperarea și tot așa... Cum
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
e imposibil să pătrund prin cordonul strâns format din cărucioarele celorlalți pasageri. Așa că bagajul mă depășește senin și navighează prin sală de mai multe ori înainte ca eu să reușesc să-l înșfac. E un coșmar! De data asta, spre surprinderea mea, am reușit să-mi asigur un loc foarte aproape de trapă. Poate că oamenii erau mai amabili cu mine pentru că aveam un copil în brațe. Știam eu că fetița o să-mi folosească la ceva. Așa că am așteptat la bandă, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mine. Eram mamă, dar nu aveam nevoie de Sigmund Freud ca să-mi spună că încă mă simțeam copil. Kate se holba cu ochii larg deschiși la tavan. Probabil era încă șocată din cauza întâlnirii cu Helen. Eram puțin îngrijorată, dar, spre surprinderea mea, eram destul de obosită. Am adormit rapid. Deși crezusem că n-o să pot să închid ochii. Vreau să spun, niciodată. Kate m-a trezit cu blândețe pe la două dimineața plângând cam la un nivel de un milion de decibeli. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-a Învățat felul de-a fi al unui singur fenomen ce avea să mă urmărească fără pauză pînă-n urmă cu trei ani: extincția. Simplă, accidentală, fără sens, implacabilă. Acompaniată la flaut de pericolul amețitor de a te lua prin surprindere Înainte de-a apuca să faci ceva cît de cît inteligent, să lași o urmă. Frica, panica asta de a pieri ca un oftat și de-a ajunge un lucru tot mai nedeslușit sub o cruce tîmpită pe lîngă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mijloace mai adecvate de-a mă purta tandru cu alte mame. O singură dată l-am rugat pe Andriușa să-i facă semne cu mîna unei automobiliste brun-roșcate ce staționa fără un motiv evident Într-un Peugeot 407 și spre surprinderea mea s-a executat, fata l-a văzut, i-a făcut și ea cu mîna, așa că m-am apropiat și i-am spus copilul meu vă găsește foarte frumoasă, a rîs, și tatăl lui la fel, am adăugat, În replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lansat ca vaporul lovindu-se cu sticla de șampanie În cap și În scenariu, mizînd, după toate probabilitățile, pe resemnarea spectatorului român care, dacă n-are brînză, se duce la film. Cum am făcut și eu, În fața ochilor apărîndu-mi prin surprindere splendidul cinematograf Miorița, a cărui fațadă impresionează pînă la asfixie, În special Într-o zi de luni, cum era atunci, pe ploaie, cînd ți se explică la casierie că trebuie să mai aștepți venisem cu un sfert de oră Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
creier de azbest, totuși să vedem, mai e puțin pînă la terminarea cu brio a mileniului, acuși se face Întuneric și se năpustesc peste noi toate alea de poate va crăpa și azbestu’, este Running on Empty (1988). Cu neplăcută surprindere, mai Întîi vezi că n-a mai rămas nimic din cadrele delirante din Colina anului 1956. Și, dacă faci greșeala să adormi după primele zece minute, În care montajul este infernal de previzibil, ritmul lent, acțiunea slinoasă și tema așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tălpi și sub pneurile unei mașini. Nu exista decît o cale de acces - drumul pe care venise el cu mașina, așa că indivizii trimiși În recunoaștere ar fi trebuit să calce cu mare băgare de seamă ca să-l poată lua prin surprindere. Sau puteau să aștepte Într-una din camere. Meeks Înșfăcă pușca de 45 și Începu să deschidă ușile cu piciorul. Una, două, trei, patru: pînze de păianjen, șobolani, toalete Înfundate, alimente alterate, reviste În spaniolă... probabil că locul era folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mormăia. Glasul Îi era cu o octavă sub tonalitatea normală și rămînea foarte egal. Slăbănog, nu ca polițistul standard, impunea totuși autoritate și se sincroniza perfect. Loew Îi arunca mingi perfecte la fileu. Exley știa că vor veni, dar mima surprinderea. Ăl de-l pregătise făcuse o treaba a dracului de bună! Jack apucă din zbor niște amănunte și Îl simți pe Exley prinzînd aripi: un erou de război, nu o muiere plăpîndă surprinsă Într-un bloc de detenție plin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se nască cei doi copii, mai ales în timpul primei sarcini plimbându-se prin casă grijulie să nu se împiedice și să cadă, uitându-se de după perdele spre lumea de afară, unde chiuiau câțiva plozi, ștergându-și lacrimile, înfiorându-se de surprindere și plăcere când simțea pruncul mișcându-i-se în pântecee, lungindu-se imediat pe jos, până înceta cu zbaterea, închipuindu-și ce face și cum se întoarce pe o parte sau alta, plină de bucurie, în vreme ce își mângâia pânteceul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a știut când fiica ei s-a îndrăgostit prima oară și a doua oară, deși nu i-a mărturisit nimic, sau când s-a culcat prima oară cu un bărbat și se întorsese cu privirile înotând în sperietură, plăcere, ușurare, surprindere, dorință de a continua -, nu era numai îndepărtarea lor, ci și un sentiment nedefinit că e posibil ca până și copiii ei s-o acuze de situația lor, nu neapărat dându-i dreptate tatălui, ce se recăsătorise, ci acuzând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se poate afla? Iar dacă afli ceva, că-mi spui și mie sau nu, cu ce te alegi? Ce mai poți schimba? „Lasă morala, dă-i înainte.“ Cu cine? „Așa cum a fost.“ Voicu Constantinescu, el a început, fusese luat prin surprindere de anunț și nu putea aștepta înscrierea la cuvânt pentru mai târziu, își făcuse un discurs din timp, principial, chipurile, și nuanțat, să nu cumva să-l ia gura pe dinainte și să greșească ceva, mi l-a dat dactilografiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
câte o pauză scurtă după fiecare întrebare citită, de parcă ar fi așteptat răspunsuri pe care știa că nu are cum să le capete și doar treptat pierzându-și tremurul ușor din glas sau regretul că fusese luat și el prin surprindere și textul dinainte pregătit nu avea în vedere datele noi, încât suna puțin în afara problemelor, cu toată pasiunea lui declamatorie. Am înțeles că adunarea de astăzi - își rostea Voicu Constantinescu frazele de editorial cu limbă de lemn - își are adevăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu casa?“, apoi după un timp: „Ce-ai vrut să spui cu casa?“, și vorbele nu-i mai erau nici egale, nici stăpânite, nu-l privea, însă era convinsă că în ochii lui n-ar fi văzut numai nedumerire și surprindere și încordare, ci și teamă, cum mai văzuse și altădată, de ceva neștiut care nu se putea decât să-i vrea răul și ar fi avut convingerea asta oricâte i-ar fi istorisit ea după aceea, inutil, inutil, încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui se auzea din nou: „Ce-ai vrut să-mi spui cu casa?“, „Nimic“, „Cum nimic?“, „Nimic. Nu știu ce mi-a venit“, și se întorsese o clipă spre el să vadă exact ce știa că va vedea, adică încordare, nedumerire și surprindere adunate în ochii adânciți în fundul orbitelor și în cutele obrazului, teamă și chiar mai mult încă, o îndârjire să afle și o îndârjire să se împotrivească celui ce-ar fi pătruns cu forța în viața lui, încât a cuprins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]