3,733 matches
-
trezească, ăla dăduse ortul popii... La morgă cu el, zice. Anunță familia să vie să-l ia... Dimineața..." Da, bănuiesc, gândii, dimineața ăla care murise înviase, la morgă, și izbucnii în râs și turnai vecinei mele în pahar. Ea tresări, surprinsă. "Ai de gând să asculți mai departe vorbăria ăstuia?" îi șoptii. Tăcerea ei deveni atentă: spui tu ceva mai interesant? parcă îmi răspundea. "Bineînțeles, zisei. Cum trăiești tu cu gringalelul tău?" (ca să nu-i zic pe românește pipernicit - prudență cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dat în fotoliu cu oglinda în mână (un frumos obiect din argint vechi), se cerceta cu o atenție minuțioasă și îndelungă, se strâmba, se uita când foarte aproape, când de la distanță, punea mâna pe nas, belea ochii... Nu părea nici surprinsă, dar nici cu totul indiferentă, avea doar o vagă curiozitate scârbită și reflexivă... Când aproape că aruncă oglinda, de astă dată plictisită, și spuse cu un soi de nepăsare care venea parcă de foarte departe: "Arăt oribil!" Dar nu mie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
salată de andive cu maioneză... Fata ieși, îmi aruncă o privire bleagă, iar eu mă așezai la loc în fotoliu. "Iată deci, continuă marele poet, că și dumneata te-ai exprimat în așa fel încît să sporești singurătatea mea." Rămăsei surprins. Cum mă exprimasem? Îi pusesem doar o întrebare... A, da, se discută în oraș, și nu în favoarea lui, de ce n-a pomenit nimic de Marx la deschiderea cursurilor. "Vorbești ca și când orașul... hm! Petrini, murmură el, vin vremuri grele, pentru noi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spuse cu sfidare și cu o furie abia stăpânite. Și inima îmi bătu iarăși, simțind că mă întunec. "Cu cine vorbeai la telefon?" o întrebai totuși flegmatic, ținîndu-mi bine hățurile în mâini, căci furia ei de a se fi simțit surprinsă și nestăpânita ură a acelui "ce vrei" mi se transmiseseră și mie, îmi venea s-o calc în picioare și așa s-ar fi întîmplat dacă n-ar fi fost însărcinată. "Nu te privește!" zise. Bineînțeles că nu mă privește
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pentru mine. Nu vroiam sa văd totul altfel, cum spusese șeful clanului că o să se întîmple după acest vin. ci, dimpotrivă, să amplific ceea ce trăisem, ca să văd apoi mai clar ceea ce o să vie după. "Dar și eu vreau", zise Matilda surprinsă când mă văzu reapărând în hol cu sticla și numai cu un pahar în mână. Îi făcui semn cu degetul gros înapoi spre bucătărie: să se ducă acolo și să-și ia singură un pahar curat. XVI "Un han mongol
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
loc. Știi tu unde te afli acuma?" Am avut impresia, îi răspunsei, că la miliție." " Nu e la miliție, spuse el cu glasul lui dulceag. E la securitate!" " Tot un drac!" răspunsei eu cu nepăsare. Dar el mă corectă extrem de surprins, dar tot plin de căldură umană: Nu e tot un drac!! Pe urmă deodată își ridică mâinile în sus: Ia te uită la el, e cu paltonul!..." "Și cu geamantanul..." zisei." O, o, o, se vaită el, și cu geamantanul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e compus din două părți, partea lemnoasă (și ne-o arătă) și partea fieroasă! Deci, să recapitulăm pe scurt: Cosorul lui Moceanu a fost inventat de Moceanu. El se compune..." "...din două părți", se auziră deodată vocile ascultătorilor. Încântat și surprins, individul surâse în sine. "Partea lemn..." zise el... "...oasă", îl completă auditoriul... și partea fier..." "...oasă", se ridicară vocile noastre. "Domnilor, exclamă individul (și își propti o clipă bărbia în piept de satisfacție), e o adevărată plăcere să ai de-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de bine încît, dacă la expirarea termenului, în loc să mi se dea drumul, mi s-ar fi spus că mi-a sosit o nouă condamnare (și acest lucru nu era absurd, li se întîmplase unora), n-ași fi fost nici prea surprins, nici prea disperat... Tot astfel, părăsind închisoarea, nu avui decât în primele clipe o bătaie, e drept, violentă de inimă, dar apoi o neliniște stranie mi se insinua în suflet și redevenii sumbru. Ce-o să se întîmple acum cu mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și tăcu iar. "Ei, zisei, ce-ți spune?" Și avui eu însumi o reacție pe care începusem să mi-o cunosc, un fel de euforie bruscă, de veselie, când aveam revelația instantanee a unui adevăr. Ion Micu era mirat... Nu surprins, nu bucuros că îmi auzea glasul, ci mirat... că eram liber. După această mirare a lui ar fi trebuit să fiu încă acolo. Da, încă... în orice caz pentru multă vreme. Cât de multă? Ehe, cine știe cât... "Ei, repetai, ce-ți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Mergem!" zise. Și râzând, apucând sacul de var și căldările în care aruncarăm bidinelele, adăugă cu un regret visător și melancolic: "mai dă-i în''... Și ne despărțirăm... XX " Deci nevasta se înșeală și se păstrează", gândii deodată pe drum, surprins. Era o chestie aici, o soluție a blestematei chestiuni insolubile: ce faci când nu te mai iubește nevasta, nici tu n-o mai iubești și e la mijloc un copil? Al dracului Buzdugă! E mai mult ca sigur că la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă dusei în oficiu, unde întrebai o infirmieră dacă nu putea să-mi aducă o cafea. "Are medicul de gardă, zise, dacă vă dă el, vă facem..." Și o luarăm amândoi spre camera de gardă. Medicul se uită la mine surprins, dar fata i-o luă înainte, îl luă la vale, hai, dom' doctor, nu fiți zgârcit, doar atât îi spuse și nu-i mai așteptă răspunsul, îi luă pur și simplu cutia dintr-un sertar și ieșirăm. Când o aduse
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la masă și acceptai. Silvia însă avu o comportare neliniștitoare, în timpul mesei începu să se joace cu lingura în supă, să se fâțâie pe scaun, să clefăie interminabil carnea în gură și să arate o surzenie totală față de amenințările mamei. Surprinsă, scoasă din sărite, până la urmă, Matilda o plesni, dar Silvia nu se turbură câtuși de puțin, vărsă paharul cu apă pe masă și expresia de impertinență de pe chipul ei nu se șterse. Ce e cu fata asta? exclamă Matilda uluită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și să nu te aștepți să fie altfel." " Da, știu, dar cu servitoarea de ce e obraznică !" A, servitoarea, râsei eu, păi dacă te aude pe tine că îi zici: te bag la pușcărie?" "Ți-a spus asta? exclamă Matilda sincer surprinsă. Dar ce mă mir: e o mitomană. Am mai prins-o acuzîndu-mă de tot felul de tâmpenii. Mircea zice că la toate le lipsește câte o doagă, pe lângă că sânt și hoațe și puturoase, când nu sânt și bețive, mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sau de la hotelul respectiv, se dusese la Telefoane, făcuse comanda... Așteptase până i se dăduse... Atâta timp cu ghidul la cineva care îi era complet străin? Dar eu? Ce rost avusese să-i spun istoria cu vaza? Cu adevărat rămăsesem surprins când, răsturnînd-o în chiuvetă s-o golesc de apa stătută, mă pomenisem cu ea bucățele în mâinile mele... Și era adevărat că mă gândisem la bunicu... Dar de ce să-i fac tocmai ei astfel de confidențe? Fiindcă din dimineața aceea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
da, când ba, dacă mai ești sau nu în viață, chiar dacă nu ești un om de rând... " Dar unde am rămas?" Nu vrusei să-i mai spun, mă apropiai și îi luai capul în mâini. Ea se uită la mine surprinsă: de ce o țineam astfel? Tresări: da, da, te pomenești că o plăceam! Și ca un fulger surâsul ei minunat apăru și se stinse, cu un secret humor. "De ce rîzi?" zise. Nu râsesem, știa și ea. "Mi-ești dragă", îi șoptii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ne așezarăm la masă și Suzy servi ceaiul. Părinții ne asistară. "Auzi, mamă, zise ea, și domnul Petrini spune că fotografia mea de pe pianină e oribilă. Mai rău, cică e funebră!" "Vai de mine, cum se poate!" exclamă doamna Culala, surprinsă și derutată, și se uită la mine așteptând cu neliniște o desmințire. Nu, zisei cu tărie, am spus că tot ceea ce e falsificat nu are viață, fotografia a fost prea retușată, la vârsta aceea fata dumneavoastră sânt sigur că arăta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
viitor, ci lovitura: o vei primi în mod sigur. Or, eu m-am săturat să primesc lovituri." "Îți repet, zise ea, faci cum vrei. Dar eu nu cred că e bine să iei hotărâri de unul singur." "Ai dreptate, murmurai surprins, și valul de tandrețe pentru ea reveni. Da, repetai, ai dreptate. Nu voi lua hotărâri de unul singur." Se ridică și se pregăti de plecare. Îi ținui mantoul și ea se răsuci apoi și mă îmbrățișă și clipe lungi ne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stare să primești o vizită? ― Am de ales? ― Firește. Dumneata ești bolnavul. După medici, ești cea mai îndreptățită să iei o hotărâre. Dacă vrei să rămâi singură, ți se va respecta dorința. Ripley dădu din umeri și fu un pic surprinsă să descopere că mușchii îi dădeau ascultare. ― M-am bucurat de singurătate atâta amar de vreme. De cine e vorba? Meditehniciana ajunse la ușă. ― De doi musafiri, de fapt. Ripley observă că era iar surâzătoare. Intră un, bărbat, având ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
vreun sunet. Fascinat, reprezentantul Companiei se apropie de unul din cilindri și se aplecă; fața-i aproape că atingea sticla. ― Atenție, Burke! strigă Ripley. Abia își lansase chemarea că vietatea captivă sări și se lovi de peretele tubului de stază. Surprins, Burke sări înapoi. Un apendice subțire și cărnos țâșnise din partea ventrală a corpului turtit în formă de mână, evocând un fragment de intestin cu capătul ascuțit, care aluneca precum o limbă de sticlă. După un timp se retractă și dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
domnule Președinte. Și, cum timpul acela de patru minute se apropia de sfârșit, privirea sa se mută spre cealaltă parte a mesei. - Patricia, spuse el. Tânăra femeie, care era sora lui Enro și soția lui Eldred Crang, păru pe moment, surprinsă că era numită. Dar, după o pauză, spuse: - Cred că poți să spui că am fost implicată în această afacere de la început. Totuși, trebuie să admit că sosirea ființelor Troog nu-mi spune nimic. După ce vorbi se rezemă de scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
combina și-ntre ele, aleatoriu. De la un anumit moment, mașinăriile funcționează autonom. Eu nu mai controlez nimic, rezultatul e nepredictibil, ca și modalitatea de calcul prin care s-a ajuns la el...“ „Algoritmi genetici și evolutivi...“, am remarcat eu, destul de surprins. Îi știam doar din auzite, din cărțile cu roboți pe care le mai citeam seara. Aș fi pus pariu că nu există cu-adevărat. „Nota zece, dom’ profesor! Sunt impresionat! Treizeci și doi de ani de prietenie și încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poate să întrebe: „Chiar sunteți prințul Mâșkin?“ — Da, mai adineaori am coborât din tren. Mi se pare mie sau ai vrut să mă întrebi dacă într-adevăr sunt prințul Mâșkin și n-ai făcut-o din politețe? — Hm... bâigui lacheul surprins. — Te încredințez că nu te-am mințit și că n-o să trebuiască să dai socoteală din cauza mea. Și dacă arăt cum arăt, dacă sunt cu bocceluța asta, nu-i nimic de-a mirării: în momentul de față circumstanțele mele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am zis: „Îmi sunt aproape rude, voi începe cu ei; poate că ne vom fi de folos unii altora, ei mie, eu lor, dacă sunt oameni cumsecade“. Și am auzit că sunteți oameni cumsecade. — Vă sunt foarte recunoscător, făcu generalul surprins. Dați-mi voie să vă întreb: unde ați tras? — Deocamdată n-am tras nicăieri. — Deci de la gară ați venit direct la mine? Cu toate... bagajele? — Bagaje n-am aproape deloc, doar o legăturică cu rufărie, pe care o duc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spuse el deodată din toată inima. Trăsăturile feței lui exprimau o îndurerare puternică. Prințul îl privi mirat și nu-i răspunse imediat. Ei bine, iertați-mă, vă rog! insistă Ganea cu nerăbdare. Dacă vreți, vă sărut mâna! Prințul era extrem de surprins; tăcut, cu amândouă mâinile, îl îmbrățișă pe Ganea. Se sărutară amândoi cu sinceritate. — Nu mi-am închipuit deloc, deloc că sunteți așa, spuse, în sfârșit, prințul, oftând din greu. Credeam că nu sunteți... capabil... — Să-mi recunosc vina?... De unde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ceva care îl mai încânta câteodată și acum, când se spulberaseră deja toate fostele lui speranțe în legătură cu Nastasia Filippovna. Prințului îi deschise o fată (Nastasia Filippovna avea întotdeauna numai personal feminin) și, spre marea lui mirare, nu se arătă deloc surprinsă, atunci când el o rugă să-l anunțe. Nici cizmele lui murdare, nici pălăria cu borurile largi, nici pelerina fără mâneci, nici înfățișarea lui timidă n-o făcură pe fată să ezite câtuși de puțin. Îl ajută să-și scoată pelerina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]