3,370 matches
-
de intelectualism și - într-o mișcare de retorică dublată - de reflecția asupra lui. Conștiința de sine duce la un exces de abstractizare, iar incursiunea în universul poeziei lui Vinea relevă „o dramă a sterilității”. În schimb, tripticul nuvelistic din Paradisul suspinelor va fi valorizat drept cea mai interesantă operă ficțională a autorului studiat, aici viziunea sa modernistă găsindu-și aplicarea și justificarea. Un caz diferit este cel din Introducere în opera lui Vasile Voiculescu (1980), carte scrisă cu aceeași preocupare de
ZAHARIA-FILIPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290686_a_292015]
-
abordări. În Contribuție la critica filosofiei dreptului a lui Hegel, Karl Marx ă radicalizând pozițiile apărate Încă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea de către Jeremy Bentham, Claude Adrien Helvetius sau baronul d’Holbach ă nu vede În „suspinul creaturii tulburate” decât o „fericire iluzorie” și „o adunătură de superstiții” care disimulează sau ascund raporturile de dominație. Opunându-se interpretărilor tradiționale În termeni de animism sau naturism, analizele lui Durkheim cu privire la totemism pun În evidență un proces de idealizare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a spuselor sale, când reporterul se adresează elevului Ion Salcie, venit în clasă din Orgoia și pe care copiii din Varvara îl brutalizează pentru acest fapt, și îl întreabă ce vrea să devină în viață, acesta silabisește "printre ezitări și suspine cu greu înghițite: Var-va-ri-an". Fenomen atât de cunoscut copiilor de basarabeni care, până nu demult, visau să devină... ruși. În același Labirint Dimitrie Cristea observă că pentru a accede în sala tronului, unde sălășluiește Marele Duh, Rebega își face cruce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Săcueni-Roman strînge roiurile de pe traseu, Galbeni prezentă atît de suspecta normalitate, trenul sistem de referință privilegiat și firescul Galbeni fuge cu suta de kilometri pe oră! am dat Galbenii pe lucru imposibil, gara fuge cu suta pe oră, normalitatea este suspinul creaturii chinuite etc., cf. Marx, normalitatea delict pedepsit tacit, artă în care ne exercităm cu toții, să facem marfă din lucrurile gratis, arta tradițională mozaică, dar o țin și creștinii! Gara Bacău, sala de așteptare cu patru suflete de oameni invizibile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
farurile dedublează, vorbele nu îngheață în siguranță, clădiri violent volumetrice, deplina agresivitate asertivă în lucruri, în idei obiectele noi înșine bănuitoare, nesiguri. Sala de așteptare a gării Onești, fără vii îmi asum rîndurile de scaune, scoarța de vorbe tremură, cu suspine de negrăit mijlocește Duhul pentru noi, care nu știm să ne rugăm! s-a trezit în privirea aurolacului care și-a început ziua cu film cu vampiri. Ora 19,06, în acceleratul Brașov Siculeni Iași, după Onești, biserica din Borzești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
intrare la președinția Consiliului de Miniștri, l-am zărit pe Eshkol coborând încet se vedea că era obosit pe scară. Ajuns lângă mine, m-a privit zâmbind avea un zâmbet de o mare bunătate și mi-a spus, după un suspin reținut, făcând aluzie la dificultățile întâmpinate în căutarea expresiilor rusești: "Asta este, tinere, n-ai ce-i face, aș-i când ești bătrân". Și a continuat să coboare ultimele trei trepte, îndreptându-se spre mașina care-l aștepta. Ambasada noastră
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a leha mitei. Entuziaștii au, măcar, în priviri, o anumită lucire de candoare. Vor ceva, sunt gata de atac, aspiră la o rezolvare. Victimele lehamitei plimbă peste lume o privire obturată de cataractă. Nu se poate trăi pe bază de suspin. Nu se poate delega tot ce e eșec personal, sau comunitar, asupra soartei neprielnice. Lehamitea, cunoscută de monahi drept „acedie“, oboseală a inimii, suspensie a reperelor, „noapte duhovnicească“, e un fel de a-ți trăi, anticipativ, dispariția. Da, știu, avem
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
secția de reanimare. Vom construi un univers aseptic, protector, fără provocări, eșecuri și constrângeri. Ne vom surâde pios unii altora, vom face din paloare singurul criteriu al vitalității și vom evacua orice formă de discernământ, ca nu cumva să stârnim suspine și melancolii. Nu vom mai fi nici prea triști, nici prea veseli. Vom fi „corecți“. Și nu vom întreprinde nimic, fără să așteptăm indicații clare de la centru. Informații utile România reușește, de veacuri, să ilustreze spectaculos alternanța, ba chiar simultaneitatea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
la îndeplinire! Însă aceasta nu s-a întâmplat pe calea normală a factorilor de drept, adică nici măcar pe motive ce ar fi ținut de Cancelarie, ci pe motivele individuale ale unui referent, iar acel referent era tocmai contele Odonel. Cu suspine doritoare de dreptate și cu lacrimi de nefericire, petiționarul s-a apropiat de tronul binefăcător, iar prin intermediul memoriului din 24 februarie anul curent a explicat raporturile dintre chestiunea în cauză și domnul referent și că același domn referent a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
înstărite, care, cu prilejul stabilirii granițelor, au luat parte la acea nefericită împărțire a proprietăților, el abia poate număra acum 140 de familii sărace. Între acești nenorociți supuși rămași nu este unul care să nu se fi dedat, cu adânci suspine și lacrimi, unei întregi liste de fapte contrabandist ice. El însuși, trebuind să-și aducă de peste graniță bunurile necesare deja îngustei subzistențe zilnice, nu poate face asta decât sub multe și apăsătoare dificultăți de graniță și vamale, și în condiții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
chiar propria situație îl va întrista într-atât. Pentru aceste sacrificii, pentru acest zel, pentru serviciile aduse, pentru cheltuielile sale, pentru suferințele sale și pentru asigurările care i s-au dat, zace acum înconjurat de ruine ce-i dovedesc justețea suspinelor. U. Astfel, pe când își continua fără întrerupere treburile oficiale și își accepta destinul aici în Viena, s-au năpustit pe capul său și restul necazurilor, o dată cu izbucnirea războiului în anul 1788. El a pierdut un capital de 30.000 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de vii” și „Stropi de sânge” o „corespondență între struguri și sângele Domnului Hristos”. Aș vrea cu năprasnică voință, Ca strugurii într-un pahar de vin Să te strivesc pe toată ntr-o credință Și-n ea să strig al lumilor suspin. Voi, stropi de sânge, boabe de lut înfiorate, Svâcnește viața toată-n voi... În pulsul vostru cântă a lumii frământare... O temă deosebită este cea a naturii sfințite, cel puțin în plan autohton, unde românul manifestă de secole un cult
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Dumnezeu mi-a dat puterea de a-mi aduna resursele și a menține patina unei oralități ușor expresive ce-a convins personalitatea covârșitoare a domnului profesor. Nici n-am apucat bine să termin șirul explicațiilor mele, c-am și auzit suspinul oarecum încătușat al colegei noastre Beti, ce nu-și mai putea controla lacrimile. Alături de ea, toate colegele aveam același tremur organic, iar lacrimile se prelingeau nevinovate și sincere. Domnul profesor a redus simțitor distanța de la tablă la primul rând de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
plutim cuprinși de farmec/ Sub lumina blândei lune. Numai că, stricto sensu, toate acestea inclusiv sonoritățile specifice locului (unduioasa apă sune) se petrec doar la nivelul dorinței și a imaginației poetului, o dorință neîmplinită: Dar nu vine... Singuratic/ În zadar suspin și sufăr/ Lângă lacul cel albastru/ Încărcat cu flori de nufăr. La fel se întâmplă și în alte poeme. În Călin (File de poveste) spre exemplu se dau câteva elemente "concrete" în jurul cărora se desfășoară tot restul, într-o coerență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
soarele nori sfâșiind 171. Ca întotdeauna, privitorul este situat la marginea lacului, de unde "focalizează" ce se întâmplă de jur împrejur: Dumbrava cea verde pe mal/ S-oglindă în umedul val/ [...] Văd apa ce tremură lin/ Cum vântul o-ncruntă-n suspin/ [...] Văd lebede, barcă de vânt,/ Prin unde din aripe dând172. Chiar și-n amintire, când poetul se visează plutind în derivă cu barca, lacul are aceeași funcție: În vis mă arde soare și cerul e văpae,/ Pe lac barca e-mpinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mea Virginia care a decedat de tânără. Din trista amintire, și acum îl mai fredonez cu drag dar și cu durerea treceri anilor și a noastră. Zadarnic Zadarnic tremuri când mă vezi Cu ochii rugători. Zadarnic verși în calea mea Suspinele de amor. Dar în zadar mai vii plângând Și mă oprești în drum Uitate-mi sunt cărările Iubita mea de-acum. A fost un timp când te iubeam Ți-aș spune dar nu pot Când stăpâneai inima mea Și sufletul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
răul, bucuria și nefericirea... dar, mai ales nefericirea. Seminariștii își cântau, în seara aceea... nefericirea lor. Numai omul în suferință și chinuri lăuntrice o pricepe. Glasul lor cald se înălța tot mai grav, ca o rugăciune, cu modulații ca un suspin, spre înaltul slăvii. Au tăcut... Acordurile dumnezeiești s-au pierdut undeva în ceruri, lăsând în urmă zvonuri de păreri de rău ca niște vise triste. Cu chipul în bătaia focului și a lunii, fiecare părea ca cioplit în piatră cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
privi îndelung, cu o privire posomorâtă... tristă, apoi, cu o voce molcomă, mai caldă ca la început continuă. Am să vă povestesc ceva.. ceva, care...”, dar, noi n-am auzit ce-a spus, pentru că a vorbit prea încet, ca un suspin. Și, se apropie de fereastră, cu mâinile la spate, și, privind afară departe, într-un loc numai de el știut, începu cu un glas care parcă nu era al lui. „..Țân minti.. că mama rămăsese văduvă de război, cu patru
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
complexitatea trăirilor încercate aici, nu sunt suficient de pregnante. Și totuși senzațiile și șovăielile mele de-acum, modul acesta oral de a mă exprima, exuberanța sincerității reprezintă cu siguranță partea cea mai bună din mine. În frazele astea trunchiate, în suspinele ascunse și în tăcerile abrupte, sunt cu-adevărat autentic. Sper numai că, într-o zi ce va veni cândva, cineva o să poată cu-adevărat să se-ntâlnească fecund cu dilemele și cu regretele mele. Medeea Înainte să părăsească pământul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mai ales, se traducea într-o stranie tihnă. Aerul era călduț; totul părea suspendat în suflarea inefabilă a materiei, în ochii broaștelor, în fixitatea de oglindă a apei, în seninul neutru al luminii. Deodată am auzit niște murmure obscure, un suspin cathartic, poate; oricum, ceea ce simțeam izbutea să-mi dea un inconfundabil simțământ de mulțumire. Nu reușeam să înțeleg dacă era suspinul materiei, adică ecoul surdinizat a ceva care era împrejurul meu, sau mai degrabă venea din mine însumi. Poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
broaștelor, în fixitatea de oglindă a apei, în seninul neutru al luminii. Deodată am auzit niște murmure obscure, un suspin cathartic, poate; oricum, ceea ce simțeam izbutea să-mi dea un inconfundabil simțământ de mulțumire. Nu reușeam să înțeleg dacă era suspinul materiei, adică ecoul surdinizat a ceva care era împrejurul meu, sau mai degrabă venea din mine însumi. Poate că era chiar un freamăt interior, care apoi se exterioriza și ajungea să se contopească în spasmul confuz al peisajului. Când mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
rochiță subțire, care-n somn i se trăsese în sus, descoperindu-i pântecele. M-am deșteptat primul și-am rămas uimit de vederea sexului aceluia mic, abia înmugurit. Era asemenea unei flori care îmbobocea inexplicabil într-o cochilie misterioasă. Un suspin ciudat mi-a străbătut trupul și sexul mi s-a ridicat, devenind tare. Colega mea de excursie s-a trezit și m-a îndemnat s-o ating. Atunci m-am apropiat timid și-am încercat să-mi pun penisul întărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mereu pe un scaun de stejar, mânca cu ochii pe lăutari și uneori nervii lui simțeau zguduituri, care se oglindeau pe fața sa cea iscusită. Când ultimul acord se auzi, el Își apucă mâinile și pieptul său apăsat avu un suspin de ușurare. - Ah! cât e de frumos! zise el. Toți boierii bătură din palme; Liszt luă din buzunarul său un pumn de galbeni și turnându-i În paharul lăutarului zise: «Să bem amândoi, lăutarule!» Amândoi ciocniră paharele. Liszt era atât
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
calcar, de un cenușiu Întunecat, Înalte de circa 1-5 m, peisaj fermecat, parcă lunar, cu umbre intense, accentuând formele bizare ale pietrelor. Rarele ploi Înviorează peisajul de dune și grohotișuri roșiatice, de unde răsar pâlcuri de ierburi și arbuști țepoși. „Doar suspinele și gemetele vântului Întrerup liniștea nepământească din Deșertul Foișoarelor. Toate ingredientele necesare se află aici: o pădure imobilă de pietroaie uriașe pe un tărâm complet lipsit de vegetație; nici un semn de viață sau activitate umană; doar nisipul galben strălucitor, spulberat
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
firul de nisip?... De ce, dar, n-ar plânge florile sau nu s-ar bucura și ele cu lacrimi de rouă și de ce codrii nu s-ar tângui cu glasuri de vânt? Și de ce Încă, n-ar geme râurile cu eterne suspinuri de ape?... Și era În ceruri atâta strălucire, pe pământ atâta liniște sfântă!... Și În luciul acesta nemărginit, pe care nici o adiere de vânt nu-l Însuflețea, munții răsturnați, cu arbori cu tot, Își oglindeau neclintite chipurile lor, până spre
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]