4,810 matches
-
pentru ei deci, orice fapt nu suportă decât o interpretare, care e cea a grupului. Altfel, comunitatea risca să se facă praf. Lumea aceasta depindea de povești, de mituri fondatoare, care nu trebuie luate în derizoriu, cum e cazul cu tătarii și pelicanii. Cuvintele trebuie manevrate precum un material explozibil. În sat nu relațiile economice sunt importante până la urmă. Nu acestea determină coerența comunității. Satul are o coerență narativă. Și orice demontare a miturilor fondatoare, orice imixtiune a unui narator individual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
unor recolte bogate. Ați înțeles? Nu noi, românii, am descoperit virtuțile calorice ale acestui reziduu zoo. Nu, nici vorbă! Se cunoștea faptul că ungurii din pustă îl utilizau de multă vreme pentru arderea cuptoarelor de pâine, adică la brutărie. Iar tătarii cei care ne ațineau mereu fruntariile țării îi apreciau de multă vreme potențele ignigene. Șeptelul gostatului "Pavel Tkacenko" înainta pe miriștea țepoasă și încâlcită de mulțimea rugilor clonați inconștient și impasibil, urmărindu-și doar satisfacerea plenară a celui mai puternic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
amintesc de o scenă cu o anumită importanță; în clasă a fost adusă o carte ilustrată, o poveste de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Se povestea că atunci când domnitorul era copil, se juca cu alți copii de-a moldovenii și tătarii, iar unul dintre aceștia a fost legat de copac ca să fie pedepsit. În acel moment s-a dat alarma, copiii au fugit pentru că năvăliseră chiar tătarii adevărați. Cel legat a rămas, tătarii l-au străpuns cu săgeata, așa spre ,,amuzament
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
că atunci când domnitorul era copil, se juca cu alți copii de-a moldovenii și tătarii, iar unul dintre aceștia a fost legat de copac ca să fie pedepsit. În acel moment s-a dat alarma, copiii au fugit pentru că năvăliseră chiar tătarii adevărați. Cel legat a rămas, tătarii l-au străpuns cu săgeata, așa spre ,,amuzament”, iar viitorul voievod n-a uitat și avea să răzbune peste ani acea fărădelege. Istoria m-a impresionat pe mine ca și copil. La sărbătoarea de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
juca cu alți copii de-a moldovenii și tătarii, iar unul dintre aceștia a fost legat de copac ca să fie pedepsit. În acel moment s-a dat alarma, copiii au fugit pentru că năvăliseră chiar tătarii adevărați. Cel legat a rămas, tătarii l-au străpuns cu săgeata, așa spre ,,amuzament”, iar viitorul voievod n-a uitat și avea să răzbune peste ani acea fărădelege. Istoria m-a impresionat pe mine ca și copil. La sărbătoarea de sfârșit de grădiniță am spus și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
unui individ incapabil, un neisprăvit care niciodată nu a făcut ceva util pentru ceilalți, toată viața sa a constat în ,,munca de partid” , minciună și escrocherie, trai de huzur pe spinarea altora. Altă dată Țara Românească era cotropită de turci, tătari, leși, și de alți dușmani care cereau tribut. Mai era și boierimea locală care jefuia norodul cot la cot cu dușmanii externi. Astăzi nu se mai pune problema cotropitorilor externi, dar a rămas mai actuală ca oricând problema dușmanilor autohtoni
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
liniștesc cu asta, iar regele vâzând că sașii nu se descurcă, plictisit probabil de problemă, dă Țara Făgărașului spre administrare boierului Udriște din Țara Românească. Pe de altă parte, încă la 1241 mânăstirea Cistercită a fost prădată și jefuită de tătari în marea invazie din acel an. Călugării papistași și-au luat atunci lumea în cap și împreună cu populația Cârței s-au refugiat pe Bâlea în sus, luând cu ei și bună parte din odoarele mânăstirii pe care se pare că
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
regele Matia la 1477 o desfințează. Din aceasta hotărâre beneficiază din nou comunitatea săsească din Sibiu, intrând în posesia tuturor averilor ei. Oamenii satului nostru în fierberea acelor evenimente s-or fi adăpostit și ei ca toată suflarea asupra căreia tătarii au adus groaza, Și probabil că invadatorii nu s-au mai obosit să se abată și pe aci, iscoadele lor nesemnalând averi care să le justifice efortul. Dar după aceste evenimente, în istoriografia ținutului nostru încep să apară documente ce
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Cu privire la localizarea așezării româneștri Cârța, trebuie deci să acceptăm concluziile lui Orbán Bálas, care ne transmite o tradiție orală, după care Belinul a fost așezatmai de mult de-a lungul apei Corlat, iar hotarul satului a crescut Cârța, pustiit de tătari. Același autor vede în românii din Belin pe urmașii românilor din Cârța din scaunul Szepsi. În documentele ulterioare nu se mai pomenește de Cârța din munții Baraoltului...... Cercetarea etimologiei cuvântului ne ajută să aflăm localizarea exactă a Cârței. Se știe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
trecute și «40 de sălașe de țigani», pe care mânăstirea le stăpânea din vremea lui Vlaicu Vodă (1364 - cca.1377). Țiganii însă sunt mai vechi la noi în țară decât sunt menționați documentar. Se pare că ei au venit odată cu tătarii, aduși de aceștia. Sunt originari din India, limba lor se aseamănă cu unele dialecte din nordul Indiei. Boieri, erau în epoca veche, toți stăpânii de pământ îndiferent de suprafața stăpânită. Și cel care avea zeci de sate și acela care
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
îmtr-un loc neștiut până azi. Vlahul se cuvine fitecine să poarte cernit strai c-a murit Mihai, că și-au pierdut domnul viteazul și omul, cu nume de faimă de-l rosteau cu teamă cari mai de cari turcii și tătarii, ungurii și leșii tremurând ca peștii.“ scrie vistierul grec Stavrinos într-o poemă redactată în 1601. Aceste versuri sunt ale unui fidel și ale unui admirator, dar contemporanii și succesorii lui imediați nu au avut prețuire pentru performanța domnului muntean
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Borges, Aleph 03. Bernhard Schlink, Cititorul 04. Norman Manea, întoarcerea huliganului 05. Amos Oz, Să cunoști o femeie 06. Philip Roth, Complexul lui Portnoy 07. Dan Lungu, Cum să uiți o femeie 08. F.M. Dostoievski, Jucătorul 09. Dino Buzzati, Deșertul tătarilor 10. Aldous Huxley, Minunata lume nouă 11. Haruki Murakami, Pădurea norvegiană 12. Florina Ilis, Cruciada copiilor 13. Ian McEwan, Inocentul 14. José Saramago, Toate numele 15. Ioan Petru Culianu, Jocul de smarald 16. Saul Bellow, Iarna decanului 17. Tracy Chevalier
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bizantină, e rusească, e persană, e strălucitoare ca o mireasă împodobită de dantele și beteală"... Pe timpul când Bellessort admira frumusețile acestea, Sala gotică, cea veche, cea originală, cea clădită de Vasile Lupu, arsă în decursul secolilor de turci și de tătari, stătea tristă lângă biserica refăcută, ca un bătrân infirm și orb, ghemuit sub un zid într-o cetate pustiită. Nu mult după aceasta, ruinele au fost desființate pentru o reconstituire complectă, tot sub conducerea lui Du Nouy. Lucrarea nouă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
zburdăciunea naște păcatul și pe păcat îl urmează mânia lui Dumnezeu..." zice iarăși Miron Costin. De la o vreme, părea "că lui Vasile Vodă i s-a betegit mintea". Și astfel soarta a vrut ca chiar oștile de cazaci și de tătari, pe care se bizuia pentru a-și relua tronul pierdut, să deie foc cetăței, la ale cărei începuturi de cultură și de civilizație lucrase cu atâta râvnă, cu alte cuvinte el însuși să steie față și să contribuie la distrugerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
față și să contribuie la distrugerea a tot ce a clădit. Până în preajma Unirii principatelor, viața Iașului e un șir aproape neîntrerupt de suferințe. Ars și pustiit de nenumărate ori, decimat de ciumă și de holeră, cotropit de turci, de tătari, de poloni, de ruși, el nu mai poate organiza nimic durabil. Cu toate aceste, monumentele sale de seamă, adică mai toate mânăstirile și bisericile care fac încă marea bogăție artistică a Iașului, datează din timpurile aceste vitregi, cele mai vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
își expunea mângâ ie rilor brune ale soarelui spinarea bătrână, s-a îmbrăcat în grabă și a început o conversație cu un... indigen. Copiez de pe o notiță luată la întâmplare. Barba: keriak, kapaklaran. Celălalt: Șuruplaran. Pe urmă: Senilsenideghin... Un țigan tătar m-a salutat: „Bumneața Dumn’u!“. Și deodată m-am trezit departe, foarte departe printre cețuri... Dar soarele, sfios la început, a ridicat o poală a perdelei, apoi s-a instalat hotărât la masa mea, adulmecând delicioasa cafea cu lapte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ospitalitatea autentică de care au dat dovadă românii de-a lungul timpului. „Chipul cu care [moldovenii] primesc oaspeți străini și drumeți e vrednic de cea mai mare laudă - scria Dimitrie Cantemir pe la 1717 - ; căci, deși foarte săraci din pricina Învecinării cu tătarii, totuși nu se dau Înapoi niciodată să dea mâncare și găzduire unui oaspe și-l adăpostesc fără plată timp de trei zile, Împreună cu calul său. Pe străin Îl primesc cu fața voioasă, ca și când le-ar fi frate sau altă rudenie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evrei și turci” <endnote id="(627, p. 487)"/>. La rândul său, Antonio Angelini di Campi, un călugăr minorit În drum prin Moldova, scria În 1682 că la Iași trăiesc mulți schismatici, păgâni și eretici : „mare mulțime de turci, armeni, evrei, tătari, greci [= greco-orto- docși] ; seamănă cu un oraș din Pentapolis” <endnote id="(vezi nota 630)"/>. Percepând situația ca pe o babilonie etnică, lingvistică și, mai ales, confesională, călugărul minorit conchidea că „felul de trai [al ieșenilor] e fără frâu, lege și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cel fizic. Prin 1788, „protoantropologul” american John Ledyard scria următoarele În jurnalul călătoriei sale prin Rusia și Siberia : „Nu cunosc nici o națiune, nici un popor pe Pământ la care să existe o atât de mare uniformitate a tră- săturilor ca la tătarii asiatici, cu excepția chinezilor, a negrilor și a evreilor” <endnote id="(387, p. 452)"/>. În fine, dintr-o perspectivă visceral iudeofobă, C.Z. Codreanu observa asemănarea la toate palierele a evreului est-european cu cel vest- european. Fiind prin 1922-1923 la Strasbourg
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Întâmplător, „lucruri drăcești” sunt considerate În popor nu numai fire din barba unui evreu oarecare, ci și cele din barba unui mare rege iudeu din Antichitate. Într-o legendă românească, versificată În 1843 de scriitorul moldovean Costachi Stamati, puterea hanului tătar se află Într-un talisman vrăjit care conține „Câteva fire de păr/ Din barba lui Solomon/ Și alte lucruri drăcești” <endnote id="(14, p. 240)"/>. Multe poezioare, aparent hazlii și nevinovate - ajunse, prin degradarea semnificației, În folclorul copiilor <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și concluzia mi se par a fi eronate. Mai Întâi, În primele decenii ale secolului al XIV-lea, când a avut loc martiriul Sfântului Ioan cel Nou, Cetatea Albă nu era „colonie genoveză”, ci se afla sub dominația urmașilor hanului tătar Nogai (ucis În 1299) <endnote id="(vezi 428, p. 22 ; 429, p. 149)"/>. În al doilea rând, așa cum rezultă din imagini, realizatorii frescei de la Voroneț au reprezentat Cetatea Albă ca fiind guvernată nu de genovezi și nici de tătari, ci
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
hanului tătar Nogai (ucis În 1299) <endnote id="(vezi 428, p. 22 ; 429, p. 149)"/>. În al doilea rând, așa cum rezultă din imagini, realizatorii frescei de la Voroneț au reprezentat Cetatea Albă ca fiind guvernată nu de genovezi și nici de tătari, ci de turci otomani. Aceasta era situația În perioada realizării picturii murale (terminată În 1547), căci În 1538 sultanul Soliman Magnificul anexase Bugeacul Imperiului Otoman. Astfel de actualizări sunt uzuale În epocă. În 1643, de exemplu, În Cazanie, mitropolitul Varlaam
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să le cultive În deplină liniște. Va fi o experiență interesantă din toate punctele de vedere. Apoi, În Dobrogea evreii nu vor avea prilej să se plângă de persecuțiuni, căci ei se vor găsi În aceeași categorie cu bulgarii, turcii, tătarii, rușii etc.” (Noua Revistă Română, nr. 21, 1 noiembrie 1900). Cert este că, În același an 1900, 50 de tineri evrei au solicitat președintelui Consiliului de Miniștri pământ În Dobrogea, pentru a se stabili acolo ca agricultori. În 1903, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
convenabile”, pentru că - evreii nefiind nici creștini, nici români - tâlharii nu intrau În conflict nici cu legile creștinești, nici cu cele laice. Pe la Începutul secolului al XVIII-lea, de pildă, Dimitrie Cantemir scria : „Să omoare sau să prade un turc, un tătar sau un evreu, [moldovenii] socotesc că nu este un păcat și, cu atât mai puțin, fărădelege” (Descriptio Moldaviae, XVII). Pe la 1780, consulul austriac Ign. St. Raicevich scria la rândul lui că românii nu consideră un păcat jefuirea unui necreștin sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sâmbure de adevăr. Se spune că evreii din Roman, Piatra-Neamț și Târgu Neamț i- au ajutat, Într-un fel sau altul, pe domnitorii moldoveni Alexandru cel Bun (1400-1432), Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) și Vasile Lupu (1634-1653) În luptele contra turcilor, tătarilor și polonezilor <endnote id="(558 și 559)"/>. De asemenea, orgoliul rănit a generat o legendă născocită de evrei, conform căreia ei ar fi apărat spațiul carpato-dunărean Încă din Antichitate, În epoca cu accente mitice a etnogenezei românilor. În 1846, de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]