3,383 matches
-
rările, jonglând pe marginea nebuniei în timpul care părea să nu se mai sfârșească niciodată. Peste câteva zile, Cristi este trimis sub escortă la Centrul de Recrutare din Brăila. Între timp, Virgiliu și maică-sa, împreună cu câțiva prieteni de-ai lui taică-su, care supravie- țuiseră războiului și acum aveau funcții înalte în cadrul armatei, au făcut toate demersurile și au reușit să -l declare inapt, pe motiv de boală, evitând astfel trimiterea în fața Tribunalului Militar. Scapă și din arest, scapă de teribilul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
veți mai avea pentru cine și unde cânta. Și Cristi a zâmbit, cu ultimele puteri, înainte să adoarmă. Și a fost printre puținele nopți, după atât timp în spatele frontului, când a și visat liniștit. A visat că era copil și taică-su îl ducea la prima lui zi de școală. Micuțul Cristian era cople- șit de eveniment și tremura de emoție, iar Gheorghe Vasile, cu vocea lui gravă și impunătoare, s-a aplecat în genunchi, ca să stea față în față, și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că înăuntru toți sunt la fel. Ca mine și ca tine. Și să te bucuri de ei, căci oamenii pe care îi vei întâlni începând de-acum sunt colegii tăi. Colegii acestei minunate călătorii care se numește viață, și atunci taică-su l-a sărutat pe frunte. Dar tot ți-e puțin frică, nu-i așa ? — Da, mi-e. — Această frică, dragul meu, se numește emoție. Ai s-o înveți în timp ; ea apare când nu știi ce se va întâmpla
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să vadă fiara. În mod sugestiv, fiul ce dorește să-și facă mama mândră este auzit doar de cea care va înlocui imaginea feminină în etapa viitoare, semn că vârsta anterioară a fost abolită complet: „Ia ieși, maică, ia ieși, taică,/ Să vezi maică, ce-ai scăldatu,/ Ce-ai scăldat, ce-ai d-umbăiat!/ Ți-am adus leu legatu,/ Viulez, nevătămat!/ Nimeni nu-l auzeară./ El avân’ d-o ibovnică,/ Ibomnica l-auzeară,/ Furca din brâu lepădară,/ Tare-afară mialerga-ră” (Lupșanu - Călărași). În basme
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ei de „palmares” al abilităților pescărești neputând fi ascunsă. Antofiță nu e inițiat în breaslă și comensualitatea nu se poate îndeplini. În plus, el aspiră la un vânat cu mult mai mare, cerut de altfel de viitoarea soție: „Și ea, taică, mi-a trimes/ Carte albă, slovă neagră,/ Ca să-i aduc/ Știucile/ Ca vacile,/ Morunii/ Ca biolii,/ Să-i aduc ca oile,/ Cu carnea nunta s-o nuntesc,/ Cu oase casa s-o zidesc,/ Cu coastele s-o-nlănțuiesc,/ Cu solzii s-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am întâlnit-o și în basme sub forma degetului mic retezat) este asociată ritualului culegerii și torsului: „Luni dimineața,/ Luai furchița/ Și secere-n brău./ Tare mă purtai,/ Dejetu-mi tăiei;/ Cursă sânge, cursă,/ Doru mă d-ajunsă,/ De maică, de taică,/ De frați de surori,/ Grădina cu flori” (Valea-deJos - Bihor). Despărțirea dureroasă de familie nu poate fi justificată decât de etapa izolării rituale, ceea ce ne convinge asupra valorii simbolice, a morții prefigurate prin sângerarea plăgii. Versul Tare mă purtai din cântecul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la porunca împăratului nouă cuptoare de pâine și bea nouăzeci de ardovele ca pentru a se pregăti cu resurse maxime pentru coborârea pe celălalt tărâm, a cărui contagiune poate fi nimicitoare. Obiectul căutării lui Gruicea este un pom atemporal, moștenit: „Taica-al meu, când a murit,/ Piste Marea Neagră-a avut/ Un pui de măr de argint./ Pe-o parte pârguit,/ Da pe-unambobocit,/ Pe-alălaltă a roșit./ Asta pui de merișor/ De păzât mi-l păzăște/ Vo trii zâne, fete mari”. Prima sugestie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vei afla nește oase de cal și căpățâna calului și apucă căpățina și dă cu ea de pământ de trei ori și zi: «Țio! Cal de hadă. Câinii carnea ți-o roadă, poartî-mă și pe mine cât ai purtat pe taica!»”. Localizarea precisă a hainelor și calului, ritualul de revigorare a pute¬rilor magice, retrase în craniul calului, precum și formula incantatorie conturează o conștiință specializată la nivel ritual, fără de care trecerea în nivelul superior nu este posibilă. Gestul indicat de a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
d-acolo o oglindă și vez’ ce este. Când a băgat mâna acolo, mă rog, ș-a luat oglinda calului, ce-a văzut? A văzut pă Mustață de Aur și Barbă de Mătase, moșu care i-a dat drumu de la taică-său din împărăție, era cu trei zâne lângă el” (Pătuleni - Dâmbovița). Funcția psihopompă a calului transformă trupul lui într-un mediu transparent al sacrului, de care nu se desparte nici când se află în contingent. Legătura permanentă cu lumea esențială
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Hilița, comuna Costuleni. S. P.: - Și familia dumneavoastră ?... Cam ce poziție ocupa în cadrul comunității, aveați mulți prieteni în Costuleni ? A.M.: - Da, aveam... S. P.: - ...multe rude ? A.M.: - Da, multe rude și din partea tatălui au fost cinci frați, din partea mamei șapte. Taică-miu făcea serviciu aici, în oraș, oricum avem o viață bună, nu ne lipsea nimic. S. P.: - Și mama ? A.M.: - Mama era casnică, la CAP, noi o ajutam... S. P.: - Ce studii ați urmat după școala primară ? A.M.: - Aaa... după
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
comună. Acolo dormeam, acolo ne sculam și ne întorceam săptămâna, sâmbăta cu duminica aialaltă. Vă dați seama, eu, un copil acolo, mic, am rezistat cât am rezistat, dar spre toamnă, când au început cursurile la școală, eu îi spun lui taică-meu că eu mă duc la școală să nu pierd anul și, dacă mă primește, să asist la ore. Erau tot colegi de-ai mei, de-acolo din comună. Și, la un moment dat - țin minte că eram pe câmp
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de-ai mei, de-acolo din comună. Și, la un moment dat - țin minte că eram pe câmp, la cules porumb... și... vreau să spun că dormeam, să nu ne mănânce țânțarii dormeam precum iepurii, și i-am spus lui taică-meu că eu nu vreau, că eu plec la școală. Nu mai merg, deloc nu mai muncesc. Știu că taică-meu m-a înjurat, mi-o zis că dacă nu-nvăț mă face cioban, că pe-acolo, pe lângă comună, erau
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
porumb... și... vreau să spun că dormeam, să nu ne mănânce țânțarii dormeam precum iepurii, și i-am spus lui taică-meu că eu nu vreau, că eu plec la școală. Nu mai merg, deloc nu mai muncesc. Știu că taică-meu m-a înjurat, mi-o zis că dacă nu-nvăț mă face cioban, că pe-acolo, pe lângă comună, erau păduri, și eu am zis: „- Păi, da’ ce ? Eu dacă mă duc acolo, mă duc ca să nu-nvăț ?! sau ce
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
în Nicolina, numa’, era Turnătorie-Forjă și se reparau numai locomotive cu abur... Era o mizerie, dacă te dezbrăcai, pantalonii stăteau în picioare [râde], fără exagerare... Și zic „- Băi, am nimerit-o din lac, în puț !” [râde]... Ce m-o frecat taică-meu, la țară, că bunică-meu spunea: „- Băi, unde te duci să-l dai pe-ăsta, da' cine-o să pască oile mele și cutare, și cutare ?!” Și eu m-am gândit: „- Adică, matale crezi că eu o să stau să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
frică de ea, nu vă spun ca să vă fie frică și dumneavoastră.” [râde] O început să râdă. Zic: „- Dacă v-aduceți aminte de Ilie Pintilie, de greviști, de cutare, cu Grivița Roșie”, cu la, la, la... Ei, parcă nu știa ! Taică-su n-o fost... mare evreu, că și el e evreu, acuma. Și... „- Băi, aveți un material care... ?! Că eu nu pot să vă dau că..., veniți..., și am stat noi de vorbă, aici la masă și trebuie să semnez
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
am folosit-o eu, după care m-am dus la bloc ș-o venit ei. R. A.: - Cum erau vecinii dumneavoastră ? C. G.: - Vecinii ? Rude. Da, foarte buni vecini, pentru că casa o luaseră ei, era de la o rudă, de la sora lui taică-meu și, evident, ne-am împăcat foarte bine. R. A.: - În timpul cât ați lucrat la Nicolina, ce meserie ați practicat și în ce au constat legăturile cu fabrica Nicolina ? C. G.: - Păi, eu când am venit Iași, eu n-am lucrat
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cerut să vină cu Ionel să-i mulțumească. Erau Costache cu Pia, Lia, Marie Pillat, Pia Danielopolu și Dinu cu Oni; Berthelot, foarte vesel și încântat de toate demonstrațiile ce i se făceau, a binecuvântat pe Oni. Părea un adevărat taică Burtălău, cum îl chemau soldații în Moldova, dar era cam amețit de toate succesele lui. Proiecta o călătorie cu auto-ul prin sate ca să previe bolșevismul; nici vorbă nu era de bolșevism. Avea aerul de un copil colosal și cam
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
vecinătatea celei a lui Teodor Manea. Ei au intrat astfel, vrând nevrând, într-o concurență care i-a spulberat iute. În mai puțin de un an au fost declarați faliți. Era, la urma urmei, performanța inversă, paradoxală, a unui grec, taică-meu, și a unui evreu, domnul Axelrad, coborâtori fiecare din popoarele cele mai renumite pentru priceperea la comerț. Dacă ar fi acționat separat, poate c-ar fi reușit; acționând însă împreună, au mers la un rapid dezastru. În urma acestui fiasco
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
se mai văzuse vreodată. Am fost și eu de față la ce s-a întâmplat acolo, fugit de acasă (cine m-ar fi putut opri?) împreună cu prietenul meu de aceeași vârstă Wili (maică sa fiind nemțoaică, îl botezaseră Wilhelm, dar taică său era un Ionescu, astfel că prietenul meu cel mai vechi poartă curiosul și puțin obișnuitul nume Wilhelm Ionescu), deci am fost și eu de față acolo, împreună cu Wili, și am avut ce vedea. Mulțimea tălăzuia de la o magazie la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu am avut spirit de observație. Un fel de buimăceală, de amețeală. Și azi, mă plimb prin casă de capiu căutând o cârpă sau un pix pe care le-am avut dintotdeauna în mână. Nimic nu vezi, cum îmi reproșa taică-miu’. Atunci am luat foarfeca și am plecat rapid. Doar aveam o misiune de dus la bun sfârșit. Pe drum însă, la un moment dat, mi-a atras atenția un gard de lemn câinesc și am început să-l tai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e doar o coincidență acauzală. Vremea trecea și iată-mă la un an și șapte luni pronunțând OPTITA (iubita), GAGU MAMII (dragu’), COCALA, POCALA (portocala), BADADA TATA OPATA! (tata dă zăpada cu lopata), o altă propoziție prin care remarcam că taică-miu e un om gospodar. Și nu doar io. Când dă zăpada, iese în stradă și face o pârtie, în mare parte și pentru a fi admirat de vecini pentru cât muncește. Iar în timp ce taică-miu făcea o pârtie impecabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
propoziție prin care remarcam că taică-miu e un om gospodar. Și nu doar io. Când dă zăpada, iese în stradă și face o pârtie, în mare parte și pentru a fi admirat de vecini pentru cât muncește. Iar în timp ce taică-miu făcea o pârtie impecabilă, io continuam să pronunț alte și alte cuvinte, cum ar fi COCAI (ciocan), CAI (cal), SONG (formația), BI DIDI (Bee Gees), PTI (pitic), BADA (varza), MĂ (măr). La un an și opt luni, descopeream cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
era ordonat, cheivernisit, rigoare de care avea absolută nevoie. Se uita chiar la TV. TV e, de fapt, special proiectat pentru orbi. Mă rog, în comparație cu el, io n-am avut niciodată simț de observație. V-am povestit scena cu foarfeca. Taică-miu asta zicea tot timpul: „Nimic nu vezi!“. Mă trimitea după ceva, un obiect, o pompă de bicicletă, o foarfecă de tăiat pomii, și eu nu reușeam să văd acel obiect. Nu neapărat din cauză că eram stresat de consecințele negăsirii acelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
noaptea să culeagă coacăze? Nu știu, bre, ce făcea, dar la ora aia io mă întorceam acasă și am văzut-o prin curte, ce faci, tanti Fifi? Ce să fac, culeg coacăze, aia fac! Ce lume e asta în care taică-miu, într-o noapte, trecea pe lângă biserică și, zbang, pocnește ceva lângă capul lui. Popa și cu dascălul se trotilaseră cu vin de împărtășanie și acum se distrau, aruncau cu sticle goale la țintă. E drept că mai și inventez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se exilase după ce terminase facultatea. Vorbește de parcă în fraza lui se aude o muzică monotonă și cochetă. Sunete care par să pătrundă prin catifea. Poate și pentru că a fost înscris un timp la un liceu de muzică. L-a văzut taică-su cu o cutie de pantofi în mână și i s-a părut lui că parcă manevra o vioară. Nu-i plăcea deloc ceea ce face. În schimb, în liceu s-a apucat să scrie. Scria nopți întregi, fără a simți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]