KorAP: Find »[drukola/base=tavan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...123 124 125 ...207 >

5,159 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903

palid în ferestrele rotunde, lucios-întunecate, din peretele curb în care se încastrau marginile treptelor, perete vopsit în ulei vernil, cu dungă cafenie. O ciudată oblicitate a luminii din becurile golașe, pătate de muște, care spânzurau de două fire zgârcite din tavan, făcea ca în fiecare fereastră rotundă din cele cinci-șase care se înșirau până sus, la etajul doi, și apoi, pe o scăriță sucită și mai îngustă, până în podul de sub cupolă, să mă văd mai tânăr, cu obrazul mai rotund, cu

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
în oglinda întunecată ca un băiețel de opt-nouă ani, privind înspăimîntat în susul scărilor crescute deodată la proporții monumentale. Urcam șovăitor, bocănind, răsucindu-mă încet în burghiul casei scării, dând capul tot mai pe spate ca să privesc spre înălțimea impresionantă a tavanului, unde becurile se mai vedeau ca niște steluțe îndepărtate. Până la tavan se întindea un spațiu albastru, străin, huitor. în ultima fereastră rotundă, cea de lingă marea ușă stacojie scorojită și scrijelită, plină de cuie strâmbe și litere încîlcite, mi-am

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
în susul scărilor crescute deodată la proporții monumentale. Urcam șovăitor, bocănind, răsucindu-mă încet în burghiul casei scării, dând capul tot mai pe spate ca să privesc spre înălțimea impresionantă a tavanului, unde becurile se mai vedeau ca niște steluțe îndepărtate. Până la tavan se întindea un spațiu albastru, străin, huitor. în ultima fereastră rotundă, cea de lingă marea ușă stacojie scorojită și scrijelită, plină de cuie strâmbe și litere încîlcite, mi-am văzut deodată obrajii de bebeluș și țeasta aproape cheală, ochii umezi

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
până la detaliile cele mai mărunte, un șir de camere pe care m-am amuzat să le străbat, curios, una după alta. Unele aveau tapete roz satinate, pe care puteam vedea fiecare floricică ornamentală, altele tapete verzui, într-unele atârnau din tavan mari policandre de cristal, cu fiecare prismă tăiată perfect. Lambriurile, ușile glisante cu ochiuri scânteietoare de cuarț, mobilele cu intarsii minuțioase, statuetele de marmură înfățișînd personaje enigmatice, dactilografele care mă priveau uimite de la birourile lor, totul era viu și concret

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
lemn, imensă, era dată de perete. Clanța se înălța mult deasupra capului meu. Lacătul atârna rupt și dezumflat pe ușă, ca un scrot stacojiu și păros. înăuntru era o sală vastă și luminoasă, cu trei glo- 77 buri albe în tavan, câteva urinoare pe un perete și cabine pe peretele opus. Conducte mai groase și mai subțiri alergau de-a lungul pereților păienjeniți. Aceleași animale fără blană, cu ochii plini de vinișoare și ieșiți din orbite, mișunau pe cimentul plin de

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
femeii coxalgică mă legasem printr-o lubrică pasiune. Devenise iubita mea secretă și nocturnă, Hetaera Esme-ralda mea... Am încercat să citesc ceva, dar cu Măgărie și ai lui era imposibil. Am zăcut vreo două ore pe spate, cu ochii-n tavan. în minte, ca un resac la țărmul mării, îmi veneau, cu o consistență sticloasă, versuri obsedante: Pe fruntea mea trece metal înghețat/ Păianjenii îmi caută inima/ Este o lumină ce se stinge în gura mea../' Și simțeam cu adevărat păianjenii

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
groază. Nu știu de ce, îmi venea stăruitor în memorie aceeași imagine: patul meu devenea un mormânt străvechi, profanat și dezvelit, așa cum văzusem la muzeul de istorie, sub sticlă, iar eu eram scheletul spart, fărâmițat, pământiu, una cu țărâna, rânjind către tavan. Câteva cârpe putrede mă mai înfășurau, ca niște drapele dezolate, incandescente 99 de rafalele de timp care vâjiau peste mine. Și m-am gândit deodată că, acolo, în micul tumul din valea paradisiacă, un geamăn al meu, mumificat, zăcea poate

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
fără țintă, pe scările și pe culoarele conacului. Unele uși de la dormitoare erau întredeschise, lăsând să se vadă mai mulți inși așezați față-n față pe paturi, trăncănind și râzând, câte o fată făcîndu-și unghiile, puștii bătîndu-se cu perne... Din tavane ningea tencuiala umflată și cojită, tocurile ușilor aveau nenumărate înțepături, prin care se vedea lemnul putred. Aerul, în conac, părea întotdeauna albăstrui ca un fum de țigară. Eram absolut singur, un nechemat, un strigoi. Ca să mai pot respira 101 , în

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
pe pereți. Intru în pat, trag pătura peste cap și mă prăbușesc, abrupt, în vis. De ce mereu aceleași rețele subterane? Aceleași cabine verzui în grote cu apa până la glezne... Aceleași receptacule de faianță în care picură stropi strălucitori din stalactitele tavanului. 109 Aceleași conducte-mpăienjenite, cu mari robinete mâncate de rugină, cu smoala și cartonul pleznite în jurul lor. Aceiași șobolani semitransparenți furișîndu-se în cotloane... Ațipisem aproape azi-noapte și începusem deja să schițez, din petele fosforescente de sub pleoape, un scenariu hidos. Mi se

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
azi-noapte și începusem deja să schițez, din petele fosforescente de sub pleoape, un scenariu hidos. Mi se părea că sânt încuiat pentru totdeauna în cabina unui closet de țară. Pe pereții de scânduri văruite încremeniseră păianjeni sferici cu picioarele întinse. In tavan pâlpâia un bec chior, atârnat de o sârmă. Pe jos, pământ. Dincolo de ușa cu zăvor primitiv, de lemn, se-ntindea noaptea fără capăt, iar înăuntru - eternitatea. Știam, în coșmarul meu, că niciodată nu voi mai ieși de-acolo, că voi

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
gura de o senzualitate arsă, nepotrivită cu austeritatea feței. Scara s-a oprit, spre confuzia mea, nu în holul conacului, ci într-o încăpere îngustă și înaltă, foarte înaltă, cu pereții vopsiți în același ulei vernil, cu un glob în tavan care abia-și putea trimite valurile de lumină murdară până jos. Podeaua era de mozaic și nu putea avea latura mai mare de vreo trei metri. Am crezut mai întîi că sânt prins, căci nu zăream nici o ieșire-n pereții

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Victor! Victor!" - auzeam vocea ei strigîndu-mă din susul scărilor. Am coborât ore în șir pe scărița de lemn, înșurubată monoton în pereții dați până la jumătate cu ulei vernil. Mii, zeci de mii de trepte prăfoase, tocite, scârțâitoare. Globurile murdare din tavan dădeau o lumină tot mai stinsă, crepusculul devenea cafeniu închis, echivoc. Din când în când ajungeam pe câte un palier cu uși numerotate, mereu închise, și cu scaune acoperite cu vinilin slinos de-a lungul pereților. Din spatele unor uși venea

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
venea de la fereastra cu perdeluță înnegrită de fum, prin care se vedea un zid mucegăit și o bucată de cer. Mama aruncă în uleiul încins cartofii și deodată o flacără uriașă, roșie-portocalie, însoțită de o explozie teribilă, se ridică până-n tavan. Am închis ușa speriat, cum făceam când eram mic, ca nu cumva să fiu stropit de uleiul încins. Am smuls și lacătul de la a doua ușă. Ah, era clasa mea, colegii mei dintr-a treia sau a patra, fîțîindu-se, întorcîndu-se

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
am pășit peste prag, înglobat deodată în lumina sepia gălbuie, pâlpâitoare, ca într-un fum ireal. In păcăniturile și hârâiturile peliculei vechi desfășurîndu-se de pe rolă am recunoscut camera copilăriei mele, cu pereții zugrăviți umil, "cu rolul", - palmieri lângă palmieri până la tavan - cu bucle de filme alb-negru împrăștiate pe covor printre piesele prismatice ale unui joc de construcții. Foarte încet, dizolvat de emoție, m-am apropiat de fetița care-și făcea de lucru cu o păpușă de cârpă ale cărei trăsături erau

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

-o, eu stăteam în gazdă la părinții ei, ea venea din când în când pe acolo, remarcasem că e o femeie frumoasă, o admiram probabil în sinea mea, dar nimic mai mult, vorbește calm cu ochii nevăzători larg deschiși spre tavan, cu mâna dreaptă desenând pe perete figuri imaginare, iar stânga adusă sub cap, eu ascultându-l, într-o după-amiază de toamnă, acea toamnă de foc când frunzele trec până cad prin toate nuanțele de roșu, mă întorceam spre casă, urcam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
ridic iarăși ochii de la pensulele subțiri, Nu cu tine vorbeam, Daniel! Ci cu cel care nu se lasă prins în culorile mele, cu El! Îl aud apoi coborând furios scările, se-apropie de mine, Nu-mi mai trebuie nimic! Spală tavanul! și ușa grea a bisericii se închide peste neputința mea de a-l ajuta, Dar tu ai pictat o biserică! Și Theo se întoarce spre mine fără să mă vadă, așteptând ca eu să continuu, de ce spui că îl mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
pământ de la picioarele mele ca la un mormânt drag, varul stins de focul arzător așteaptă, ar fi numai bun pentru terminarea pronaosului, dar, în loc să se bucure, ochii mei întristați cuprind cu jale întreaga întindere, cariera veche cu intrarea înfundată de tavanul de pietre căzut, satul risipit în depărtare pe dealuri, crucea de lemn vopsit a Mântuitorului, te ispitesc cu geniu, i-a spus rusul acela, Boris, lui Theo, cu bună-știință s-a lăsat ispitit, și nu ne duce pre noi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
mine, tac iarăși așteptând cuvintele părintelui Ioan, tace și el dus pe gânduri, de parcă nici n-ar fi auzit ceea ce i-am spus, de parcă nici n-ar mai avea cunoștință de prezența mea acolo, un bec simplu, golaș arde în tavan, de dincolo de ușă se aud de afară greierii în noapte, părintele pe locul lui preferat, pe lavița de sub fereastră acoperită cu același pled vârstat, își ține mâinile îmbinate în poala sutanei negre și-și ridică fața suptă spre mine, Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
cațără spre scobitura căscată în munte, o intrare într-o peșteră?! Nu! Încăperea întunecată în care mă strecor n-are mai mult de patru metri în lățime și lungime, iar în înălțime dacă îmi ridic brațul îi ating cu ușurință tavanul, prin intrarea îngustă se strecoară după mine și soarele, a trecut printre crestele celor două vârfuri de munte din depărtare și luminează acum prin cadrul ușii strâmte de piatră o parte a adăpostului, acum văd și patul grosolan de crengi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
în capcana lui acest și-mi pare, nu, trebuie să mă golesc de toate gândurile, de toate, să mă concentrez numai asupra flăcărilor și să nu-mi fie frică, mai ales la frică să nu mă gândesc, umbrele jucăușe de pe tavan nu-s decât umbre jucăușe și nimic altceva, Soarele deja pe cer, doresc cu disperare o cafea și o țigară și mi-e foame, înfulec jumătatea de franzelă rămasă, tot mai hotărât să nu mă întorc înaintea celor trei zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
dreptate! Și frica ține tot de modă? Oh, nu! Frica o ducem cu noi din vremuri imemoriale, frica ta de acum e frica omului peșterii înconjurat de spirite rele, e frica tuturor celor singuri și răzvrătiți, e frica atârnată de tavan ca liliecii, neputincioasă la lumină, dar orientându-te cu multă precizie în întuneric, e frica de moarte! Cine a locuit aici? Nu mă chinui! Pleacă! Și parcă toți pereții de stâncă sunt mânjiți cu sânge, sânge curge pe tavanul peșterii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
de tavan ca liliecii, neputincioasă la lumină, dar orientându-te cu multă precizie în întuneric, e frica de moarte! Cine a locuit aici? Nu mă chinui! Pleacă! Și parcă toți pereții de stâncă sunt mânjiți cu sânge, sânge curge pe tavanul peșterii, îi simt gustul sălciu în gură, apoi urletul neomenesc în mintea mea înaintând în sânge ca o otravă, mă trezesc, e doar un vis! Transpirat tot, lac de sudoare, încă noapte afară, focul se potolește, zgândăr jarul nears și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
cu fum înnecăcios, în cele din urmă se pornește, nu voi ieși să mai caut lemne, ți-e frică! Da, mi-e frică! Mă reașez pe patul tare de lemn și văd cu infinită duioșie cum flăcările joacă vesele pe tavanul de piatră și mi-amintesc limpede cum în diminețile reci de iarnă din copilărie, când zăpada urca până la ferestre, se trezea tata mai repede să facă focul și mă trezeau bubuiturile flăcărilor în soba de teracotă cu plită și mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
diminețile reci de iarnă din copilărie, când zăpada urca până la ferestre, se trezea tata mai repede să facă focul și mă trezeau bubuiturile flăcărilor în soba de teracotă cu plită și mă întorceam fascinat spre flăcările ce jucau vioi pe tavanul din lemn de brad, pe mine mama mă întreba primul și apoi pe Corina, pe ea o îmbrăca dormind, cred că și la masă mai dormea, mie nu-mi mai tăcea gura și în casă mirosul tare de cafea, primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
gura și în casă mirosul tare de cafea, primul lucru pe care-l făcea tata, punea apă de cafea, el și-o prepara singur, toată viața mea va rămâne mirosul de cafea amestecat în simțurile mele cu flăcările jucăușe pe tavan și cu diminețile geroase de iarnă ale copilăriei, focul se potolește încet în vatră, îl voi lăsa să se stingă și amintirile mele îndepărtate se estompează până la disoluție, prezentul cu temerile lui mă invadează cu puterea unei uși trântite prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]