8,384 matches
-
Petrescu, Dem. I. Dobrescu. Se reproduc frecvent, cu ocazia unor evenimente politice, cuvântările lui Nicolae Titulescu, Ion Mihalache, Iuliu Maniu ș.a. G. Spina asigură „Cronica externă”, Ion Minu colaborează la „Cronica radio” și la „Cronica muzicală”, Sandu Eliad la „Foileton teatral”, Vasile Scorțeanu la „Rubrica tineretului”, iar Al. Manoliu semnează rubrica „Polemici”. Al. Terziman propune o serie de articole despre Basarabia (Anchetele noastre în Basarabia, Între politică și cultură etc.). Alte rubrici sunt „Cronica științifică”, „Cadran”, „Viața politică”, „Cronica femeii”, „Ultima
ZORILE-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290757_a_292086]
-
în 1932 asigură, alternativ cu Al. Sahia, rubrica „Literatură-artă”, și la ziarele „Adevărul” și „Dimineața”. Nutrind convingeri democratice, colaborează la „Cuvântul liber”. Pasionat de scenă (s-a încercat și ca actor), vrând să dea impulsuri noi, cu deschideri experimentale, mișcării teatrale românești, înființează două companii dramatice cu existență efemeră - Masca (1931) și Treisprezece și unu (1932). Practică regia la Teatrul Național din Cernăuți (1929) și la cel din Iași (1933-1939), unde va deveni prim-regizor în locul lui I. A. Maican. În
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
câștigat ca romancier un loc distinct în opinia vremii și a posterității, el s-a impus, totuși, în primul rând ca dramaturg. Asupra teatrului și a artei scenice are idei tranșante. În 1938 publică un volum de cronici și eseuri teatrale, Mărturii în contemporaneitate, conținând observații profunde și dezvăluind atracția pentru nou. Aproape că nu există articol sau intervenție în care să nu insiste asupra caracterului literar al scrisului dramatic, gen în care recunoaște preeminența cuvântului. „Teatrul literar” este delimitat, așadar
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
contemporaneitate, conținând observații profunde și dezvăluind atracția pentru nou. Aproape că nu există articol sau intervenție în care să nu insiste asupra caracterului literar al scrisului dramatic, gen în care recunoaște preeminența cuvântului. „Teatrul literar” este delimitat, așadar, de „teatrul teatral”. Susținător al pieselor de avangardă, Z. deosebește noțiunile „modernism” și „modernitate”. Dacă respinge modernismul, înțeles ca o extravagantă paradă de virtuozitate, în schimb se declară adept al unui teatru modern, adică al unui „teatru umanitar și de idei”, argumentația revenind
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
dramaturgia lui Z. și-ar fi inventat, sui-generis, propriul expresionism. „Comedia tragică” Domnișoara Nastasia (pusă în scenă în 1927 de Compania Bulandra-Maximilian-Manolescu-Storin, la Teatrul „Regina Maria”) este o certă realizare a literaturii dramatice moderne românești. Anterior, scriitorului îi apăruseră compoziții teatrale în revista „Slove” de la Calafat (1924), i se reprezentase în 1925 o piesă în versuri pentru copii, Sfârlă năzdrăvanul, și în același an i se tipărise în „Năzuința” drama într-un act, inspirată din nuvela Alexandru Lăpușneanul de C. Negruzzi
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
psihologul sau consilierul școlar, învățătoarea. 7. Ce poate face copilul meu ? Obiective propuse: familiarizarea cu „Teoria inteligențelor multiple”; conștientizarea importanței identificării tipurilor de inteligență, a dezvoltării lor, a impactului asupra activității școlare; cunoașterea condițiilor necesare dezvoltării aptitudinilor artistice (muzicale, plastice, teatrale), a celor sportive; Participanți: părinții, învățătoarea, psihologul sau consilierul școlii, profesori de la Clubul Copiilor, de la Clubul Sportiv. 8. Pubertatea. Copilul meu se transformă Obiective propuse: familiarizarea cu aspecte legate de dezvoltarea fizică și psihică în perioada pubertății; cunoașterea implicațiilor unei
LECTORATELE CU PĂRINŢII. In: Arta de a fi părinte by Elena Caraiman () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1410]
-
scrisori din Paris” și în decembrie 1926 schițează studiul Gândirea filosofică a d-lui Nae Ionescu. Note pentru un comentar, însemnări folosite în articole viitoare. În ianuarie 1927 semnătura îi poate fi întâlnită în „Gândirea”, sub articolul În marginea mișcării teatrale, iar în februarie-aprilie în „Buletinul Asociației Studenților Creștini din România”, sub notele Confesionalism și interconfesionalism în viața Federației Asociațiilor Creștine Studențești din România. Se vede limpede că tânărul V. are preocupări intelectuale vaste și derutante. De la proiectul unui sistem filosofic
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
dramatică, sceneta în versuri O suferință (ce fusese respinsă de Teatrul Național bucureștean). În 1880 e numit supleant de ocol (procuror) la Hârșova. Trimite proză narativă și „fiziologii” la „România liberă”, unde din decembrie 1880 colaborează permanent, devenind cronicarul literar, teatral și artistic al ziarului; îi apar aici și versuri, nuvele, pamflete, note, corespondențe. Ceea ce individualizează prezența sa e rubrica „De las palabras”, devenită „Palabras”, în care folosește pseudonimul Don Padil; mai semnează Zadig, Discerniu, Crai nou et comp., Placido etc. Transferat
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
fraza lui devine adesea caustică, flagelantă, mușcătoare. Umorul de stil academic coexistă cu polemica acidă, chiar cu virulența pamfletară, generată de ranchiună, de erupții ale orgoliului rănit. Prin obiectul preocupărilor, scrisul jurnalistului e orientat constant spre actualitatea literară, muzicală și teatrală, iar în anii primului război mondial și în cei imediat următori este modelat de angajarea politică. Punctul de sprijin al judecăților în materie de literatură și artă e tot idealul clasic. Fără a fi totdeauna explicit formulat, acesta poate fi
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
făptura lui fizică, artist echilibrat, măsurat în expresie, precis și elegant, fără a fi strict și limitat, cu acea discreție și rezervă de ton atât de prețioasă, spărgând simbioza cu artistul, omul în toate manifestările lui se arată lamentabil. Înfumurat, [...] teatral, protector fără să i-o fi cerut, lipsit de nuanțele pe care le înmuia atât de bine în artă, insuportabil chiar când era binevoitor, protocolar, clătinându-se între aroganță și politeță vădit superioară, curtenitor cu femeile, serenissim cu oricine, în
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Philologia devine Ion Pop, înlocuit în 2000 de Ștefan Olteanu. De-a lungul timpului sunt tipărite studii și articole de istorie și critică literară, stilistică, folclor, estetică, contribuții documentare privind istoria presei și a ideilor literare: Iosif Pervain (Societatea diletanților teatrali din Cluj. 1870-1875, 1962, Revoluția din Pârlești. 1873, 1967), Ion Vlad (Dimitrie Anghel. Restituire critică, 1963), Dumitru Pop (Grigore Silași, folclorist, 1964), Livia Grămadă (Idei literare în publicistica lui Andrei Mureșanu, 1964), Liviu Petrescu (Nicolae Iorga și estetica geniului, 1965
STUDIA UNIVERSITATIS „BABES–BOLYAI”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289990_a_291319]
-
iulie 1946. Directori: Liviu Rebreanu (iulie 1942 - decembrie 1943), N. Carandino (mai 1945), Tudor Vianu (iunie 1945 - mai 1946), Ion Pas (iunie-iulie 1946). Rubrici: „Teatrul și lumea lui”, „Regizorii noștri”, „Premiere celebre”, „Ecouri și fapte din trecut”, „Vitrină cărților”. Fenomenul teatral e abordat îndeosebi teoretic: E. Lovinescu (Eternul și vremelnicul în teatru, Psihologia succesului), Pompiliu Constantinescu (Convenții teatrale), Dan Petrașincu, Coca Farago, Constantin Noica (Cartea pe care n-o citea Ioana d’Arc), Tudor Arghezi (Scrisoare unui actor), Gală Galaction (În jurul
STUDIO TEATRUL NAŢIONAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289999_a_291328]
-
mai 1946), Ion Pas (iunie-iulie 1946). Rubrici: „Teatrul și lumea lui”, „Regizorii noștri”, „Premiere celebre”, „Ecouri și fapte din trecut”, „Vitrină cărților”. Fenomenul teatral e abordat îndeosebi teoretic: E. Lovinescu (Eternul și vremelnicul în teatru, Psihologia succesului), Pompiliu Constantinescu (Convenții teatrale), Dan Petrașincu, Coca Farago, Constantin Noica (Cartea pe care n-o citea Ioana d’Arc), Tudor Arghezi (Scrisoare unui actor), Gală Galaction (În jurul teatrului religios), Al. A. Philippide (Despre melodrama), Tudor Vianu (Pledoarie pentru actor). Corneliu Moldovanu comentează artă lui
STUDIO TEATRUL NAŢIONAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289999_a_291328]
-
din București, încheiate în 1947. Își susține doctoratul în filosofie, specialitatea estetică, la Universitatea din București, cu teza Contribuții la studiul problemei comicului (1964). Este profesor de estetică la Institutul de Teatru și Film „I. L. Caragiale” din București (1950-1976), cronicar teatral la revista „Contemporanul” (1964-1976), colaborator la Radio-Televiziunea Română (1964-1977), coautor la Dicționar de estetică generală (1972) și la Istoria teatrului în România (volumul III, 1973). În 1977 emigrează în Israel. Până în 1992 predă teoria teatrului la Facultatea de Arte a
STRIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
Radio-Televiziunea Română (1964-1977), coautor la Dicționar de estetică generală (1972) și la Istoria teatrului în România (volumul III, 1973). În 1977 emigrează în Israel. Până în 1992 predă teoria teatrului la Facultatea de Arte a Universității din Tel Aviv. Devine cronicar teatral la revista „Minimum” și la cotidianul „Ultima oră”. Publică numeroase studii de teorie și istorie a teatrului în periodice de specialitate din Israel, Franța, Marea Britanie, Italia, Germania, Brazilia, Chile, România. Este membru al Uniunii Asociațiilor de Scriitori din Israel, președinte
STRIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
Chile, România. Este membru al Uniunii Asociațiilor de Scriitori din Israel, președinte al Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română, membru al Uniunii Ziariștilor din Israel. În 2003 Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română i-a acordat, pentru activitatea de critic teatral, Premiul „Mihail Sebastian”. În prima sa carte, O aventură estetică cu Teodor Mazilu, apărută în 1972, S. dialoghează, consistent, cu autorul Somnoroasei aventuri. Sunt abordate teme precum teatrul de idei, comedia satirică, personajul comic, comicul și tragicul, „teatrul comod și
STRIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
metafizica”, „teatrul violenței și violența în teatru”, text și spectacol, teatrul și publicul. Discuția se încheie cu afirmarea convingerii că, în ciuda unor prognosticări pesimiste, teatrul va dăinui atât timp cât va exista specia umană. A doua carte, Contururi scenice (1975), reunește cronici teatrale, menite să demonstreze „legea unității spectacolului”. Textul dramatic și spectacolul - crede S. - sunt interesate nu doar de „o conviețuire suverană”, ci și de „o intercondiționare și integrare reciproc avantajoasă”. Concepția potrivit căreia teatrul „înseamnă numai sau în primul rând literatură
STRIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
aceea, opusă, ce reduce teatrul la „translarea mecanică a textului în spectacol” sunt respinse. Un spectacol își atinge scopul în măsura în care face cât mai plauzibile sensurile textului, iar dramaturgul cu vocație își adaptează instinctiv textul exigențelor reprezentării scenice. Privitor la critica teatrală, S. subliniază că un comentariu trebuie să fie cât mai puțin împovărat de subiectivism, de arbitrar, spre a putea releva cât mai plauzibil „universul valoric propus de regizor”. Actul critic vrednic de interes nu poate fi decât „precumpănitor științific”, obiectiv
STRIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
în cronicile la Unchiul Vania și Trei surori. Consacrându-i lui Teodor Mazilu și un medalion omagial postum, exegetul relevă că, în teatrul său, „aproape fiecare replică se transformă miraculos, luând forma tainică a aforismului”. Când consemnează momente ale vieții teatrale din Israel, cronicarul analizează calitatea spectacolelor (în limba țării și în românește) cu piese ale unor dramaturgi evrei, cât și ale unor autori de renume din literatura română și universală. Cartea cuprinde, de asemenea, microsinteze istorice și microeseuri teoretice, în
STRIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
a lucrat la Ministerul Culturii și la Comitetul de Stat pentru Cinematografie, fiind un timp și redactor-șef, apoi directoare a Editurii Cartea Moldovei. În 2000 e desemnată directoare a Editurii Hyperion din Chișinău. Cronici și studii referitoare la viața teatrală i-au apărut în „Nistru”, unde debutează în 1955, „Limba și literatura moldovenească” ș.a., precum și în volume colective. S. consacră micromonografia Miracolul cotidianului, apărută în 1968, vieții și activității scriitorului Spiridon Vangheli. Nu lipsit de unele accente sociologizante și de
SUVEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290026_a_291355]
-
dar și Agatha Grigorescu-Bacovia (Poemă fără zâmbet), Al. T. Stamatiad (Peisagiu sentimental), S.r. părând, până la un punct, o revistă de difuzare a poeziei simboliste. În ciuda unei rubricaturi variate - „Idei. Oameni. Fapte”, „Cronica literară”, „Cărți. Reviste. Ziare”, „Cronica plastică”, „Cronica teatrală”, „Cronica revistelor” -, adesea sumarul se dovedește puțin consistent. Romeo Simulescu publică fragmente din romanul Porți ce nu se deschid, Paul I. Papadopol recenzează narațiuni romanești semnate de Zaharia G. Buruiană (Fecioarele orizontale) și Luca Gheorghiade (A doua viață a lui
SUFLET ROMANESC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290014_a_291343]
-
fiul Iftiniei (n. Sidor) și al lui Andrei Suciu. Urmează Liceul Industrial nr. 2 din Bistrița (1985-1989). În 1995 își ia licența la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și ulterior se înscrie la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, secția regie de teatru. De-a lungul timpului a lucrat ca miner, redactor-șef la C.D. Radio Napoca și la ziarul „Monitorul de Cluj” sau ca expert parlamentar. Debutează în 1990 la „Tribuna”, iar editorial în 1993, cu
SUCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290011_a_291340]
-
Disociația intrapsihică, ce constă în pierderea armoniei și a continuității oricărei activități psihice în toate domeniile (gândire, limbaj, afectivitate, voință, tendințe, comportament) și care se manifestă prin următoarele: - inhibiție, blocaj, negativism, - activitate impulsivă sau explozivă, stereotipă sau automată, ludică, manieristă, teatrală etc. - pasivitate, sugestibilitate și mimetism, - dedublarea personalității. b) Disocierea între Eul bolnavului și lumea externă se caracterizează, în primul rând, prin pierderea contactului vital cu realitatea și polarizarea exclusivă a bolnavului pe viața sa interioară, realizând forma de existență autistă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bucureștene, unde în 1997-1998 și din 2001 funcționează și ca prodecan. În iulie 1998 este numită membru în Consiliul Național al Audiovizualului. Debutează în 1965, la „Contemporanul”, cu un articol despre dramaturgia lui G. Călinescu, iar editorial cu monografia Destin teatral - Aurel Baranga, apărută în 1986. Anterior realizase câteva antologii tematice: Misiunea scriitorului contemporan (1974), Geo Bogza interpretat de....(1976), Cumpăna cuvântului (1939-1945), cuprinzând „mărturii ale conștiinței românești în anii celui de-al doilea război mondial” (1977, în colaborare cu George
TANASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290056_a_291385]
-
ideologia comunistă. Alcătuită după tipar universitar (cu repere bibliografice, microantologie ilustrativă și studiu de caz), lucrarea e un punct de pornire util pentru cei interesați de retorica comportamentului în paralel cu schimbările din manifestările literar-culturale ale fiecărei epoci. SCRIERI: Destin teatral - Aurel Baranga, București, 1986; Proiecte universitare, București, 2001; Breviar de retorică, București, 2002. Antologii: Misiunea scriitorului contemporan. Idei și atitudini literare, introd. edit., București, 1974; Geo Bogza interpretat de..., pref. edit., București, 1976; Cumpăna cuvântului (1939-1945). Mărturii ale conștiinței românești
TANASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290056_a_291385]