3,312 matches
-
bărbaților în general, care trebuie să învețe mai multe despre femei”423. Povestea târgoveței reamintește despre exploatarea feminină într-o societate patriarhală. Violul nu șochează, nu se vorbește despre trauma victimei. Povestirea nu accentuează suveranitatea femeilor, așa cum inițial am fi tentați să credem, ci mai curând supunerea acestora în fața bărbaților. În societatea modernă, violul reprezintă nu doar o încălcare a intimității personale, ci o faptă cu totul reprobabilă și care se pedepsește foarte aspru. Personajul feminin medieval este încă perceput ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
1, p. 30. (trad. n.) 760 Ibidem, p. 32. (trad. n.) 207 a și controla propriul drum, consider că glosolalia îi subliniază importanța nu doar ca un ascultător pasiv, ci mai curând ca o predicatoare activă.”761 Povestirea notarului, suntem tentați să acceptăm, îmbină, de fapt, mai multe genuri: viața unei sfinte cu o cronică istorică, dar și cu o poveste de dragoste.762 Poate fi interpretată și alegoric: Constanța, în periplul ei, ar reprezenta de fapt sufletul în călătoria sa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
provocat de piatra scăpată dintr-o praștie. Acest „erizipel” (preluat din sursele medicale) va face epocă în biografiile ulterioare ale poetului. 5. Oricum, nu se împacă de loc „pietricica” medicilor cu această „cărămidă” a frizerului. Primul lucru pe care ești tentat să-l faci este să-l consideri pe acest Dumitru Cosmănescu un accident târziu: el ia cuvântul la aproape 40 de ani de la moartea lui Eminescu. Dar... ce interes ar fi avut să mintă? Amestecă el lucrurile în aceste amintiri
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în mână. Probabil că nici în acea scrisoare separată care, desigur, a existat criticul nu-i spune nimic despre manuscrise, ci doar îl anunță scoaterea ediției a treia și-i cere „poezii noi” cum înțelege Hanrieta și cum am fi tentați să înțelegem și noi. Eminescu îi va răspunde criticului abia la 14 martie, după un timp de așteptare așadar: „Mult stimatul meu domn, Vă cer iertare din toată inima pentru greșeala mea de a nu fi răspuns imediat la scrisoarea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
gândul că este o ființă mediocră și s-a îndoit că merită să trăiască în acest regim al mediocrității. I-a mărturisit mai târziu prietenului său David Pinsent că aproape zece ani, între 1903 și 1912, a fost adesea puternic tentat să pună capăt acestui chin luându-și viața. Doar încrederea în înzestrările sale, pe care i-a insuflat-o comunicarea intelectuală cu Russell, l-a eliberat în cele din urmă de această tentație și i-a dat curajul să acționeze
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o exprima scriindu-i lui Engelmann „Sunt atât de prost și indecent ca întotdeauna“, era suficientă. Dincolo de faptul că nu a fost probată51a, ipoteza lui Bartley poate fi atribuită unui anumit gen de superficialitate a autorului ei. Acesta a fost tentat să admită că îl înțelege bine pe Wittgenstein. Or, una dintre sursele fascinației pe care a exercitat-o acesta asupra multora din cei care l-au cunoscut îndeaproape era tocmai impresia că este prea diferit de ceilalți oameni pentru a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sale este inadecvată și s-a opus publicării. Ambrose, încurajată se pare de Moore, nu a vrut însă să cedeze. Consecința a fost excluderea ei din cercul prietenilor lui Wittgenstein.99 Mai târziu, Wittgenstein a fost de mai multe ori tentat să publice diferite versiuni ale acelui manuscris care a apărut postum sub titlul Cercetări filozofice. În vara anului 1938, a convenit cu Editura Cambridge University Press publicarea manuscrisului pe care l-a elaborat în cea mai mare parte în Norvegia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
formulările au sens, dar, în realitate, „roțile se învârt în gol“. „Dificultatea caracteristică cu care ne confruntăm se datorează faptului că noi folosim limbajul în mod automat, fără să ne gândim la regulile gramaticii. În general, propozițiile pe care suntem tentați să le enunțăm intervin în situații practice. Există însă și un fel diferit în care suntem tentați să enunțăm propoziții. Sunt situțiile când ne aplecăm asupra limbajului, ne îndreptăm în mod conștient atenția spre el. Iar atunci când noi alcătuim propoziții
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se datorează faptului că noi folosim limbajul în mod automat, fără să ne gândim la regulile gramaticii. În general, propozițiile pe care suntem tentați să le enunțăm intervin în situații practice. Există însă și un fel diferit în care suntem tentați să enunțăm propoziții. Sunt situțiile când ne aplecăm asupra limbajului, ne îndreptăm în mod conștient atenția spre el. Iar atunci când noi alcătuim propoziții despre care spunem că trebuie să aibă sens, o propoziție de acest gen poate să nu aibă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
deprinși oamenii să le folosească. Întrebările socratice din dialogurile lui Platon, „Ce este binele?“, „Ce este virtutea?“, constituie bune ilustrări ale acestei mișcări pe care o fac filozofii. Numai cel care se întreabă ce este timpul în genere va fi tentat să fie indus în eroare de analogii ca aceea între curgerea unui râu și „curgerea timpului“. „«Timpul», ca un substantiv, este ceva teribil de greșită Discuția despre «curgerea timpului» arată cum iau naștere problemele filozofice. Dificultățile filozofice sunt cauzate de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
tendințe asupra modului cum vedem lucrurile. Dacă ni se vorbește, de exemplu, de diferite limbaje, întrebarea care pare să fie cu adevărat importantă este întrebarea cu privire la ceea ce le este comun acestora și le face limbaje sau părți ale limbajului. Suntem tentați să credem că dacă vom răspunde unei asemenea întrebări atunci vom fi în măsură să dăm o explicație satisfăcătoare tuturor folosirilor cuvântului limbaj. Noi ridicăm astfel o mișcare a gândirii, fără îndoială utilă pentru anumite scopuri și într-un anumit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cazuri, caracterizată mai degrabă printr-o multitudine de împrejurări în care are loc acțiunea decât printr-o experiență subiectivă pe care o desemnăm drept caracteristică pentru vorbirea intenționată.“31 Iată și un alt caz. Când spunem că cineva „citește“ suntem tentați să credem că indicăm în acest fel desfășurarea unui proces mintal. Dacă așa ar sta lucrurile, atunci numai cel care pare să citească va ști dacă citește cu adevărat sau nu. S-ar părea că nu putem decide în această
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
înțelegere» sunt mult mai complicate decât ar putea să pară la prima vedere. Adică jocul cu aceste cuvinte, folosirea lor în comunicarea verbală, ale căror mijloace sunt, este mai întortocheat - rolul acestor cuvinte în limbajul nostru este altul decât suntem tentați să credem.“35 Tot așa, anumite forme de exprimare sugerează că vorbirea nu este decât o exteriorizare a gândirii. Impresia este întărită de acele exprimări în care verbele „a vorbi“ și „a gândi“ sunt folosite în paralel, de exemplu în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cele din lumea exterioară, se leagă o serie de intuiții familiare. Una dintre ele este că introspecția ar fi corolarul observației asupra lumii exterioare, cu specificarea că ceea ce știm prin introspecție despre ceea ce simțim și gândim este cert, indubitabil. Suntem tentați să credem că acea cunoaștere pe care ne-o oferă introspecția constituie idealul cunoașterii în genere. Iar dacă obiectul cercetării psihologului îl constituie „lumea interioară“, psihologul este într-un anumit sens, ținând seama de certitudinea cunoașterii introspective, într-o poziție
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
poate genera confuzii conceptuale nu există o tensiune, o contradicție. Învățăm cu toții să dăm semnificație exprimărilor semenilor noștri cu privire la ceea ce simt ei, tot așa cum învățăm să dăm semnificație varietății manifestărilor lor comportamentale nonverbale. Atunci când „reflectăm“, când „filozofăm“, vom fi însă tentați să caracterizăm exprimările despre ceea ce simțim drept „descrieri“ ale experiențelor subiective. Falsa analogie care ne face să acceptăm această caracterizare este favorizată de trecerea cu vederea a unor corelații, de incapacitatea noastră de a „cuprinde cu privirea întregul“, accentuată și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de discuție al autorului Tractatus-ului. El a contribuit în mod hotărâtor la publicarea cărții și la stimularea interesului pentru studiul ei în lumea de limbă engleză. Chiar și după ce au încetat să mai întrețină raporturi personale, cei doi au fost tentați adesea să-și prezinte pozițiile prin raportare la modul de a gândi și de a trăi al celuilalt. Lucru ușor de înțeles dacă ne gândim că personalitatea excepțional de puternică a fiecăruia s-a exprimat, în egală măsură, în orientarea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
un limbaj ideal, limbajul formalizat. El mărturisește că a fost în mod neplăcut surprins să afle că Wittgenstein a respins mai târziu, în mod explicit, acest punct de vedere.73 Chiar și mai recent, unii cercetători ai filozofiei austriece sunt tentați să caute și să sublinieze convergențe între gândirea autorului Tractatus-ului și pozițiile Cercului de la Viena.74 Cei care îl așază pe Wittgenstein, în peisajul de ansamblu al gândirii epocii, aproape de Russell și de „filozofia analizei logice“ în genere, în primul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
adică tendința oamenilor de a controla modul în care ceilalți îi percep ne este prezentat de Erving Goffman 52. Acest model sociologic pornește de la metafora ,,viața ca teatru", în care unii încearcă să impresioneze în timp ce alții se lasă impresionați, fiind tentați să se informeze despre ceilalți și să acționeze în contexte sociale previzibile, să schimbe informații care să le permită definirea situației în care interacționează. În contexte sociale directe, actorii-observatori se pot informa despre ceilalți pe baza surselor oficiale, care cuprind
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
asemănătoare, atrage atenția și N. Iorga: „Lumea crede mai viteaz pe actorul care joacă bine pe Napoleon I, decît pe umilul ostaș ce cade luptînd”. Spiritul uman s-a format, de-a lungul vremurilor În cultul eroilor, astfel că sîntem tentați, de exemplu, să-i iertăm „geniului” greșeli sau slăbiciuni omenești, sau chiar să considerăm că acesta este incapabil să greșească; În sfîrșit, sîntem gata să credem că un om de geniu nu poate greși ca un om de rînd, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un păcat sau un defect al caracterului nostru, pentru a-l Îndrepta, noi ne supunem unei suferințe a corijării interioare, respectiv unor complexe procese de conștiință, care cuprind continue reevaluări și culpabilizări prin „căință”. Într-o primă fază noi sîntem tentați să interpretăm aceste suferințe interioare ca un rău subiectiv nemeritat, Însă ulterior nu putem să nu fim recunoscători față de acest „rău”, deoarece el reprezintă principala condiție de a ne Îndrepta prin noi Înșine. * „Este cîte un om iscusit, care Învață
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pentru a ajunge să se poată judeca pe el Însuși. * „Nu te certa cu viața! Nu fi o ființă abstractă.” (Garabet Ibrăileanu) Cu cît filosofezi mai mult pe marginea vieții, cu atît te bucuri mai puțin de ea, deoarece ești tentat să-i găsești mai mult lipsuri, decît prilejuri de Împliniri sufletești. De aici, și recomandarea lui Horațiu: „Carpe diem” = să gustăm bucuriile fiecărei zile. * „Nimeni nu prosperă deodată, decît prin greșeala celorlalți.” (Fr. Bacon) Să nu ne iluzionăm, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ar face de cap” - ci le dă, totodată un sens, un țel. * „Împotrivește-te Începutului; cînd se recurge la remedii, e prea tîrziu.” (Ovidiu) Însă acest lucru nu-l putem face decît pe calea anticipării, a prevederii, pe care sîntem tentați s-o resimțim ca un atentat la obiceiurile și credințele noastre bine statornicite, pe care nu dorim să le schimbăm. Iată un posibil răspuns la Întrebarea cum am putea găsi mulțumirea În existență: „Cum am putea trăi cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Însuși să asculte”. * „Vrei să cunoști un om? Învestește-l cu o mare putere.” (Pitagora) Firește că sînt rare cazurile În care caracterul să nu fie pervertit de „putere” În sensul că cel devenit tot mai puternic, să nu fie tentat să abuzeze de condiția sa; mai mult chiar, să nu fie Înclinat să pună propriile slăbiciuni și greșeli pe seama altora!... * „Dacă absența ta nu contează, nici prezența ta nu va conta.” (Anonim) Înseamnă că personalitatea ta nu se „bucură” nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cei răi, vei pierde și mintea pe care o ai”. * „Omul este prin natura sa o ființă socială.” (Fr. Fenelon) Văzînd Însă cît de mult este omul de astăzi centrat pe realizarea, fără scrupule, a propriilor scopuri și interese, sîntem tentați să nu mai credem Întru totul, În remarca de mai sus - omul de azi este social atît cît acest fapt Îl ajută să-și realizeze propriile interese!... * „Poți dobîndi totul În singurătate În afară de caracter.” (Stendhal) În schimb, cînd ai conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de Siret? Nici În acest enunț nu există un marker lingvistic pentru adresant. Urmând logica schimburilor din conversația față-În-față și având În vedere că 326 a găsit enunțul imediat anterior optim pertinent pentru el (i-a fost adresat), am fi tentați să spunem că 326 se adresează Krugului. Întrebarea este dacă Krugul va considera că acest enunț este suficient de pertinent pentru a-l interpreta. Ipoteza de bază rezultată din decodarea frazei enunțate este 326 dorește să știe dacă, virând dreapta
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]