5,246 matches
-
pierdut mințile sau cam așa ceva, pentru că nu era nimic de rîs... se relua știrea cu execuția soților Ceaușescu, fără să se transmită imagini. Îți dai seama băiete, În ziua de Crăciun, l-au ucis În ziua de Crăciun. Am Încercat timid să-i spun ce spune toată lumea, că teroriștii (au prins cîțiva, cică unii sînt drogați), că atacurile... acum că l-au executat vor Înceta. Teroriștii, da, a zis el... mi se pare că nu sînteți deloc atenți, a zis el
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de ceață. Majoritatea înotătorilor preferă Baia Exterioară, care-i mai potrivită pentru înotul de performanță, una dintre mândriile orașului nostru. Baia Interioară e frecventată în mod obișnuit de un anumit gen de femei - nu vreau să spun prostituate - ci femei timide, retrase, care se feresc de atmosfera mai gălăgioasă de afară. Și, în ultima vreme, Baia Interioară a căpătat o clientelă a ei, ciudată, mai ales la sfârșit de săptămână. Trebuie să mai vorbesc puțin despre „Camerele din Ennistone“. Din nefericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o trimită mai departe decât oricare alt coleg. Fusese însă nevoit să renunțe la jocuri din cauza unei miopii progresive. În ultima vreme, renunțase și la șah. Următorul lucru la care avea să renunțe era cântatul. Emma nu încerca vreo modestie timidă în legătură cu talentele sale. Știa că e, într-un sens academic, foarte inteligent. Nu avea nevoie să-i spună profesorul că va absolvi facultatea cu merite deosebite. Și că, după aceea, va deveni un istoric. Știa și că posedă o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
La ce oră vă sosesc musafirii? La unsprezece, răspunse John Robert care nu era în stare să inventeze o scuză convențională sau să spună direct o minciună. — Atunci mai avem timp berechet; poate că vorbesc prostește, din cauza timidității, știți, sunt timid și nervos... Dacă ai ceva clar să-mi spui... începu John Robert. — Presupun că ați auzit că mi-am pierdut slujba? — Nu. — Dar primesc o indemnizație, așa că-i în ordine. Nu o să ghiciți niciodată de ce mi-am pierdut-o. — Perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Diane murmură că trebuie să plece și se îndepărtă, alergând spre ușă cu pași ușori, care abia de răsunau pe dalele din piatră. Părintele Bernard îi făcu un vag semn cu mâna. Se simțea și el deconcertat. Surprins, fâstâcit, îngrijorat, timid și, pe undeva, speriat. — Aș dori să-ți cer ceva, spuse Rozanov, vorbind de astă-dată cu o voce clară. — Cu plăcere, așteptați o clipă să fac mai multă lumină. Preotul se îndreptă, cu un foșnet al sutanei, spre cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de fapt, tot ce se întâmplase era că Hattie și-a dat seama că Pearl era mult mai tânără decât persoana la care se așteptase (John Robert nu-i specificase vârsta), iar Pearl și-a dat seama că Hattie e timidă și inofensivă. Pearl Scotney, născută la Ennistone, crescuse la Londra, unde o transferase nefericita ei mamă. Pearl nu-și putea aminti nimic despre tatăl ei. Maică-sa avusese aceeași profesie ca și Diane, numai că Pearl nu vorbea nimănui despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dumnezeule... e... o să mă documentez și o să-ți spun. Brian se așeză și își trânti cu zgomot ceașca de cafea pe masă. Tocmai aflase despre campania de economii întreprinsă de primărie, care-i punea slujba în pericol. Hector o întrebă timid pe Anthea: — Vrei să mergem să vedem expoziția de sculptură din Grădina Botanică sau pe cea a Societății de Artă din Ennistone, de la Sala Mare? — Du-te tu înainte, și pe urmă ne întâlnim acolo. Anthea ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu ochiul, la felul în care George se uitase fix la el în ziua aceea la Institut, când Adam se așezase printre ciuberele cu plante. Anthea Eastcote ședea lângă unchiul ei. Exista o legătură caldă între aceștia doi, deși erau timizi unul față de celălalt. William nu avusese copii și se comporta stângaci cu cei mici. Anthea, care sucea atâtea capete și arăta întotdeauna atât de satisfăcută de ea însăși, avusese partea ei de necazuri. Tatăl ei, un matematician de talent, fugise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
faci să mă înfurii sau chiar să te urăsc, dar nu pot. Ia asta drept un cuvânt binevoitor și, te rog, pleacă. Oh, fii blestemat, fii blestemat, fii blestemat! Ieși afară! strigă John Robert, ridicându-se. Huruitul apei acoperise ciocănitul timid al părintelui Bernard, care se află la ușă. Bătuse de două ori, apoi intrase. Văzu, și înțelese pe dată, sfârșitul bătăliei dintre George și Rozanov. Rozanov repetă, pe un ton mai liniștit: — Ieși afară, pleacă! George purta un fulgarin negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu se putea urni. Era țintuit de privirea fixă a lui John Robert și de scopul urmărit de acesta. — Poate că ați vrea să mă lămuriți, spuse Tom, pe o voce care încerca să sune detașată, dar reușea să fie timidă. — Are nevoie de un ocrotitor. O, am s-o ocrotesc... vreau să spun, atâta timp cât sunt aici... de obicei nu sunt aici. Aș putea s-o ocrotesc timp de două săptămâni. Va fi nevoie de mult mai mult de atât. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
exact, începuse să ia notă de existența lui Hattie; poate că nu înainte de a fi împlinit opt sau nouă ani, iar mama ei din care, după părerea lui, fetița făcea „parte integrantă“, murise. Hattie era o copilă gravă, distantă și timidă dar, spre deosebire de Amy, nu era vizibil intimidată de el. Avea ochii de piatră albastră și părul argintiu al mamei islandeze a lui Whit dar, în ansamblul figurii și în ținută, semăna cu Linda. Inima lui John Robert era de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
drum în lume și să vă zbateți pentru a fi acceptați. Nu, nu-i asta. — Sper că nu te tulbură anumite prostii lumești? Domnul Hanway avea o delicatețe pudică pe care Emma o aprecia mult. — Nu, nu. — Pari atât de timid în general. Emma, care nu se considera deloc timid, și care era confruntat cu necesitatea eroicei sale opțiuni, roși de enervare. — Nu sunt timid, sunt numai încurcat. Nu poți obliga întotdeauna oamenii să asculte un zgomot atât de răsunător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi acceptați. Nu, nu-i asta. — Sper că nu te tulbură anumite prostii lumești? Domnul Hanway avea o delicatețe pudică pe care Emma o aprecia mult. — Nu, nu. — Pari atât de timid în general. Emma, care nu se considera deloc timid, și care era confruntat cu necesitatea eroicei sale opțiuni, roși de enervare. — Nu sunt timid, sunt numai încurcat. Nu poți obliga întotdeauna oamenii să asculte un zgomot atât de răsunător și de neobișnuit. — Dragul meu Scarlett-Taylor, ce manieră de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hanway avea o delicatețe pudică pe care Emma o aprecia mult. — Nu, nu. — Pari atât de timid în general. Emma, care nu se considera deloc timid, și care era confruntat cu necesitatea eroicei sale opțiuni, roși de enervare. — Nu sunt timid, sunt numai încurcat. Nu poți obliga întotdeauna oamenii să asculte un zgomot atât de răsunător și de neobișnuit. — Dragul meu Scarlett-Taylor, ce manieră de a-ți descrie excepționala voce! Emma se gândi: „Acum e momentul să-i spun că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trandafirie. Tom, mișcându-se prudent, se împiedică de un hipopotam de piele și, retrăgându-și iute piciorul, călcă într-un coș plin de reviste ilustrate. În lumina blândă, dulceagă a cămăruței ei supraaglomerate, Diane arăta cu totul diferită de persoana timidă, îngrijită, pe care Tom se obișnuise să o vadă la Institut. Aici părea mai bătrână, mai sulemenită, mai animalică. Părul lins, parcă lăcuit, îi încadra fața smeadă, arcuindu-se la marginea obrajilor și terminându-se în două vârfuri ascuțite. Buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mințile. Pe urmă, fără un cuvânt, a luat-o la fugă prin grădină spre poarta din spate, cu părul fluturându-i în vânt. De-atunci n-am mai văzut-o. Ce părere ai? — Nu-i bolnavă mintal, e numai foarte timidă, interveni Gabriel. Când a fost cu noi la mare părea perfect normală. Gabriel își aprinse o țigară, apoi o strivi repede într-o scrumieră. — Și eu cred că-i puțin întârziată, spuse Brian. În ziua aia, la mare, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gabriel, roșind din nou. — N-ai citit în gazetă? — Da, dar părea un asemenea nonsens, n-am înțeles nimic, nici măcar n-am încercat să... Ar trebui să încerci să înțelegi lucrurile, îi spuse George, zâmbind insinuant. Gabriel răspunse un „Da“, timid. — Rozanov era mâniat foc pe Tom, mi-a scris o scrisoare în legătură cu asta. — Rozanov ți-a scris despre mine? întrebă Tom. — Da. Era de părere că te-ai purtat mizerabil. Se referea la petrecerea aceea destrăbălată, pentru care lumea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
executat de un coleg de studenție de la colegiul Trinity), îl arăta adolescent, dichisit, cu ochi strălucitori și o cravată verde. Lui Emma nu-i plăcea tabloul. Fotografia aflată în camera mamei, îl înfățișa pe tatăl lui în vârstă, mai melancolic, timid și neîncrezător, cu o mustață moale, pleoștită, și o expresie de blajină și inteligentă nedumerire. Ambii săi părinți aveau un aer „desuet“. Taică-su arăta ca un ofițer din primul război mondial, iar mama lui ca o vedetă de pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alte biserici, sărăcia preoților și a lăcașurilor de cult este evidentă. Am senzația că totul este îmbătrânit, că atât în biserici cât și în casele parohiale planează o liniște și un fel de singurătate care te fac să fii reținut, timid, tăcut. Așa se mai încheie o zi în care am învățat o lecție dură: să nu mai risc, mergând în orele când canicula este prea mare. Voi fi mai prudent. Ce mă făceam dacă nu aveam magazinul acela aproape sau
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
acest ziar, colegii acestuia se vor simți mai atrași în a citi acel articol, pur și simplu pentru că îl cunosc pe autor. Ne confruntăm, totuși, cu o anumită problemă, referitoare la membrii sistemului și anume: foarte mulți dintre aceștia sînt timizi sau au o anumită frică în a publica un articol în care se critică ceva sau care vine în contradicție cu părerile conducerii sistemului. Trebuie să faceți tot posibilul ca această frică să dispară, prin publicarea de asemenea ar-ticole, chiar
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
când logodnica vărului său Teodor intra în casa mătușilor, care era și casa lui, firește, dar sigur era că el o vedea pentru prima oară. Încă nici nu aflase în momentul acela care îi era numele. Fata, politicoasă și destul de timidă, a scos destul de puține cuvinte cât a durat vizita, răspunzând doar câtorva întrebări convenționale. După plecarea ei și a lui Teodor, ieșit să o conducă, mătușa Magdalena s-a întors cu tot trupul, întrebătoare, către Tiberiu, chipurile să-i afle
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îți și întorcea stomacul pe dos. De aceea nu l-am lăsat să-mi citească în palmă decât o singură dată. Mi-a fost de-ajuns. În schimb nu l-am putut împiedica să-mi observe mâna de la distanță. Ești timid! îmi arunca rânjind. Știi după ce se vede? După unghia de la degetul mic. Ia uite-te la ea. Mult prea mică față de celelalte unghii. Și adăuga: N-ai de ce să fii îngrijorat, am atâta discreție să nu dau detalii despre viața
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fiindcă, negreșit, fusese înștiințat unde aveau să-l așeze pe studentul Beldeanu. Se ridica, nu prea intimidat, un băiat înalt și voinic dar cam fără formă, cel puțin așa cum îl vedea Dragoș, din spate. Încă se mai tușea, rar și timid, în amfiteatrul "Dimitrie Cantemir". Astă-vară, acest student pe care îl vedeți cu toții în fața voastră, în timp ce se afla la muncă voluntară împreună cu colegii săi la gospodăria agricolă colectivă din comuna Buturugeni... Dar de ce nu povestești chiar dumneata, Beldeanu, sunt sigur că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de un centimetru unele de altele pe capetele centurii albe (în Judo numai pe capătul din dreapta), reprezentând cinci trepte de pregătire. Explicația simbolului cosmic al relațiilor cromatice este clar exprimată: simbolul acestor grade este asemănător razelor de soare, care străbat timid linia orizontului într-o dimineață de primăvară. Deși este perioada testărilor și acomodărilor, micii jiu-jitsu trebuie să facă dovada asimilării unor cunoștințe tehnice și deprinderi în funcție de vârstă și posibilități psiho-fizice. Acordarea gradațiilor Mon se face la 3-6 luni, uneori mai
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
încerca să îl îndrume spre o rugăciune personală și obiectivă, în care să nu se limiteze la contemplarea propriei mizerii, ci cu ajutorul căreia să mediteze și la ideea regenerării. i) Penitentul cu tulburare de personalitate schizoidă. Este o persoană liniștită, timidă, ascultătoare, suprasensibilă la critici și limitată în relațiile cu celălalt. Trăiește adesea sentimente de singurătate și de înstrăinare față de cei din jur. Preferă activitățile solitare, în care se poate preocupa mai mult de lectură, de calculator, etc. Se recunoaște ca
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]