206,418 matches
-
Daniel Bănulescu Oricât ne-am zbate. Oricât nu vom. Moartea tot face cacă pe om. Orice ai zice. Orice ai fost. Moartea îți pune coarne de prost. Oriunde în nori ți-ai muta patul. Moartea te-aleargă. De gât cu Dracul. E doar o șansă. De sub cuțit Să scapi o vreme
Balada morții omorâte cu un singur bobârnac by Daniel Bănulescu () [Corola-journal/Imaginative/3981_a_5306]
-
în pământul cu idoli îngăduitori și încăpățânați Dar noi și mai încăpățânați Fără dovezi și nicio îndoială Vom învăța să iubim? Vom învăța să-mpietrim? Tu cel ce este acela, nu mă preda despărțirii De plânsul și gândul meu pentru tot.
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
vară. Nu șerpii lungi și lucii, prevăzători spre seară, Ci nuferii din apă dormeau cu capu-afară. Pentru întâia oară peștoaice vinovate Se-nmlădiau sub valuri, se argintau pe spate. Nu ele, peștii numai săreau până departe. Iar trestia măreasă* tot timpul se-oglindea. Nu era vânt, dar toată ca mine tremura. Nu te-atingeai de mine, dar tremuram ca ea. Sub soarele în flăcări. Sus nici un strop de nor. Un rai era pe ape. Eram - cu trupul gol - Și eu
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
Din pereți vor ieși îngeri înalți, în robe albe, Cu aureole de neon și flori de plastic. Se vor dezbrăca: Sâni mari, de femeie, sex roșu, inflamat, de femeie. Se vor apropia de patul tău, cu sexul ras la sânge, Tot mai umflat. Care îți va șopti: „E timpul, Domn al Oștirii!” „Care oștire?” „Nebiruita Oștire-a Credinței”. Înconjurat De gurile lor lacome și umede, vei striga: „Dar eu vreau pace și liniște, vreau să dorm”. Iar gurile Lor știrbe, cu
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
Ani întregi în vârful câte unui stâlp. Dar fericiții, nu! Mișună peste tot, îți râd în față, Când merg parcă plutesc, se bucură de orice, Dau din mâini, îți vor binele... Dar, mai ales, Zâmbesc și râd, râd ca tâmpiții, tot timpul.
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
pe piept armurile tari, spada salvatoare îi cade din mână; până și străzile principale sunt pline de lași, lumina ochilor interbelici se stinge minut cu minut, (cea de pe fața voivozilor e consumată de mult) și pulsul sângelui din rigole e tot mai încet; ivan karamazov paralizează viața cu visele lui; trubadurii nu mai găsesc puteri să renască bucuria, și celulele lor nu mai salvează speranța; un sac de nisip consumă toată energia lumii; toate propozițiile tinere sunt atinse de frică și
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
mi-am dat seama fără să-i văd bine față Am făcut atît de multe lucruri astăzi Am făcut atît de multe lucruri astăzi Mulți ar obosi ascultînd enumerarea locurilor Prin care am trecut presat de timp Chemat mai departe tot mai departe Ca o pasăre inelata care zboară pe deasupra lumii Și pasărea Un vultur pleșuv care se lasă pradă gravitației Pentru un șoarece de cîmp Și lumea indiferență la insistențele mele Și aerul refacîndu-si repede volumul După trecerea mea ondulata
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
pradă gravitației Pentru un șoarece de cîmp Și lumea indiferență la insistențele mele Și aerul refacîndu-si repede volumul După trecerea mea ondulata Poate mă aude cineva dacă nimeni nu mă vede Poate își va schimba vîntul direcția Să nu bată tot din spate Da fericit sînt cînd îmi bate vîntul aprig în piept Și înaintez greu prin toată vraiștea asta Și bat la o poartă și mă bucur Că nu e nimeni acasă că nu-mi răspunde nimeni Pentru că oricum parcă
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
plută pauză de somn la o țigară câștigătoare de timp. frig străin într-o casă la fel de străină. o lumină-mpleticită calică și urâtă cernută prin nori tremurul fricos al frunzelor precum o fecioară subțire înainte de iar eu - ei bine eu - sunt tot mai departe decât departe deși castanul din fața ferestrei seamănă din ce în ce mai mult cu mine iar tristețea mea (sora mea mai mică) continuă să vorbească în somn. nu că te-am uitat dar uite: vine unu’ și zice: am plecat - și pleacă
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
iar câinii urlă noaptea chiar și atunci când n-o văd pe aici numa’ eu și fiul spițerului mai animăm localu’ lu’ grasu’ până către zori întrucât ceilalți s-au îmbrăcat în negru din cauza ta și-au lăsat bărbi și-o tot țin langa a post. recunoaște și tu hiroșimă mică așa nu mai merge! bornă kilometrică de-acum înainte se va așterne din nou liniștea carnea asta (ghips lângă ghips) iar nu va ști o vreme să iubească se va întreba
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
frumoasă. Avea pielea albă și sticlea și aburea, purta un colan negru încrustat cu păianjen de aur, fuma țigări lungi de Smyrna, bea vin de Tokaji, mânca rodii de cipreși. Zece bărbați au murit în duel pentru ea. De netăcere Tot mai rar trece Dunărea prin oraș tot mai des vorbesc pe stradă tot mai puțină lume aude. Vorbesc, poate că și țip, poate că urlu poate am înghițit un lup și niciun câine nu mă vede și nici eu nu
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
aburea, purta un colan negru încrustat cu păianjen de aur, fuma țigări lungi de Smyrna, bea vin de Tokaji, mânca rodii de cipreși. Zece bărbați au murit în duel pentru ea. De netăcere Tot mai rar trece Dunărea prin oraș tot mai des vorbesc pe stradă tot mai puțină lume aude. Vorbesc, poate că și țip, poate că urlu poate am înghițit un lup și niciun câine nu mă vede și nici eu nu mă mai aud. Mă-ntorc acasă tot
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
cu păianjen de aur, fuma țigări lungi de Smyrna, bea vin de Tokaji, mânca rodii de cipreși. Zece bărbați au murit în duel pentru ea. De netăcere Tot mai rar trece Dunărea prin oraș tot mai des vorbesc pe stradă tot mai puțină lume aude. Vorbesc, poate că și țip, poate că urlu poate am înghițit un lup și niciun câine nu mă vede și nici eu nu mă mai aud. Mă-ntorc acasă tot vorbăind, mi se lungesc mâinile, picioarele
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
tot mai des vorbesc pe stradă tot mai puțină lume aude. Vorbesc, poate că și țip, poate că urlu poate am înghițit un lup și niciun câine nu mă vede și nici eu nu mă mai aud. Mă-ntorc acasă tot vorbăind, mi se lungesc mâinile, picioarele și toate ale urechilor întortocheri așteptând să vină miezul nopții când mă aud pe-acoperiș ca mâțele pe mine însă însămi. Și trebuie să fiu trează și în somn să nu cumva tăcerea cea
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
mele sunt pline de ochii lumii și nimeni nu știe pe cine iubesc. Cred că astfel își zicea Regina din Saba în timp ce se iubea oficial cu prinți, regi, sfinți se iubea și cu cedrii cei falnici ai Libanului și era tot mai frumoasă. Nici chiar înțeleptul rege Solomon nu știe, nu bănuiește, nici nu visează că tocmai un sclav al meu negru lucios este regele sexului meu și nimic nu-i mai regal ca ascunzișurile noastre. El este iubitul meu de
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
frumoasă era și nu părea să sufere de ceva anume. de ce a murit? un chist ovarian un cancer ceva a murit profesorul danciu profesorul danciu? a, cel care apărea la televizor care vorbea frumos despre orice da, el, a murit tot așa, privind la televizor o moarte fulgerătoare acum nici nu știi cum e mai bine să te chinui o vreme sau să mori așa ca și cum te-ai urca în avion și te tot duci a murit livița. da, profesoara de
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
frumos despre orice da, el, a murit tot așa, privind la televizor o moarte fulgerătoare acum nici nu știi cum e mai bine să te chinui o vreme sau să mori așa ca și cum te-ai urca în avion și te tot duci a murit livița. da, profesoara de pian. ehei, e blestemul femeilor aici, asta a ras toți bărbații scăpați numai o secundă din privire de neveste, dumnezeu să o ierte. cum a murit? otravă. a luat otravă. nefericita...! a murit
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
atât de modeste încât ar putea fi numite pierderi) ce-mi vin în urma cărților sau pur și simplu a simplelor texte pe care le scriu despre frumusețea ce va salva lumea despre inevitabila victorie a umanismului în lumea ce se tot urâțește dezumanizându-se ireversibil...
Taxe și tare by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4136_a_5461]
-
Ciprian Macesaru *** îmbătrânesc și-n jurul meu sunt tot mai multe femei frumoase. îmbătrânesc și visurile mele suferă de reumatism. îmi scriu scrisori lungi și vesele la care îmi permit să nu răspund niciodată. *** plămânii mei au pierdut amintirea strigătului. vecinii îmi bat în calorifere, îi deranjez, nu le
Poeme noi by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/4633_a_5958]
-
unii ascultă alții visează unii citesc alții șoptesc măscări din cînd în cînd sîngele îmbujorează ferestrele aidoma Soarelui oasele scot rîsete de copii. Scriptică Să scrii să cauți să plictisești să nu ierți pe urmă să-ți pară rău de tot cînd ieși în lume să porți o lacrimă cum un breloc. Una lîngă alta Una lîngă alta clipele strînse zgribulite spre-a traversa vremea cum o apă semnalmentele lor deja-n catastiful feribotului aerele lor fumurile lo r (fie și
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
timpul e de gumilastic: Îl traaage după el, calm, pe unde se duce. Oamenii nu se supără. Dimpotrivă: Mai respiră și ei. Toroipan Toroipan are un nume așa de fioros, Că se îmbracă numai în alb. „Culoarea păcii”, Precizează el, tot timpul. Venduța Venduța adună de cînd se știe: Grăsime pe șolduri, bani la saltea, inele pe degete, Vase-n bucătărie. Și e mereu bosumflată: Atîtea lucruri în jur, iar ea, o biată femeie! Dombucă Lui Dombucă îi place să scrie
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
ucigătoare, turbate, demențiale, avertizând despre sex, blue jeans, electronice, explozive, lumină-ntărâtată în jurul și în forma cercului rupt, visul plecării, al trecerii pe lângă paradisul infernal avertizând despre greșeala necesară a drogurilor sufletești. Sângele întunecat al aventurii. Și nimeni sau mult, mult, tot, tot, urlat, cerut în noi. Vrea, vrem, nesățioșilor, o distracție prea liberă, sălbatică, precum un urlet. E cineva străin? Sălbatică ură contra falsului de toată mâna, a trecerii pe lângă dureroasa fericire a unei singure stele. Sau voi nu mai alergați
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
turbate, demențiale, avertizând despre sex, blue jeans, electronice, explozive, lumină-ntărâtată în jurul și în forma cercului rupt, visul plecării, al trecerii pe lângă paradisul infernal avertizând despre greșeala necesară a drogurilor sufletești. Sângele întunecat al aventurii. Și nimeni sau mult, mult, tot, tot, urlat, cerut în noi. Vrea, vrem, nesățioșilor, o distracție prea liberă, sălbatică, precum un urlet. E cineva străin? Sălbatică ură contra falsului de toată mâna, a trecerii pe lângă dureroasa fericire a unei singure stele. Sau voi nu mai alergați nici măcar
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
aici! M-ai smuls din mâna iadului, Doamne. Ca o bufniță printre dărâmături, pe marginea trupului am respirat un timp. În sfârșit, am dat bir cu fugiții. Sunt departe de trup. Peste șapte mări, șapte țări sunt. Și fug. Și tot fug. Am lăsat trupul în urmă. El îngrașă durerea; eu o alint și o laud în tratate savante roase de acarieni, citite de vânt, exotice plante... El e mielul crud, pregătit. Mielul prostit. Da. Trupul - cobaiul, navigând prin râuri de
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
Mîșkin, știu totul. Da, totul. Imposibilul? Ușă deschisă într-o tăcere care mă umple de dangătul tuturor clopotelor. Regatul Ce zeitate parșivă și-a găsit în mine regatul? Oho, același trup - străvechea arenă de luptă, unde armate de spaimă se tot încaieră precum fiarele pe o coamă abruptă... Suferința-i enormă, spun. Din ruinele ei m-am ridicat, fără să știu pentru ce, până când. Iubește viața așa cum iubești ghizii ei fără sens - îngân ca un cuc, azvârlit într-un cuib străin
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]