4,226 matches
-
gîndim la cîte pierde reflecția filosofică atunci cînd nu se deschide către poezie. Robert de Musil (1882-1942), autor al Omului fără însușiri, la rîndul său poet și filosof al posibilului, distinge între "simțul realului" și "simțul posibilului": Cînd vrem să trîntim fără probleme ușile deschise nu trebuie să uităm că tocul ușii e cît se poate de solid: acest principiu, după care bătrînul profesor s-a condus toată viața, nu e nimic altceva decît o exigență a simțului realului. Dar, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
n-aveai unde pune piciorul. Văzui umbra aceea aplecându-se peste copii". Experiența se curmă brusc, prin obnubilarea conștiinței eroului, plonjat într-o transă onirică: Când și cum am ieșit de acolo, nu știu. Parcă am mai auzit o dată ușa trântindu-se. Numai ca prin vis mi-aduc aminte". În cele din urmă, este descoperit de săteni "plin de sânge, cu un copil mic în brațe". De vreme ce nevastei îi dispăruse chiar în aceeași noapte pruncul, toți au fost încredințați că era
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în tonuri de roșu profund. Somatic, femeia este proiectată, implacabil, în haosul disperării, ceea ce îi alterează capacitatea de reflecție lucidă: "Copacii dimprejur zvâcneau și începeau să se facă roșii. O sete groaznică îi frigea gâtlejul și măruntaiele. S-ar fi trântit întreagă în omătul ce fierbea la nodurile Iablanicioarei și-ar fi secat șuvoiul dintr-o sorbire, dar mai avea atâta minte să cugete că ar fi rămas pe loc trăsnită, copiii s-ar fi prăpădit și osteneala ei de până
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
opinti încă o dată cu supremă energie, ridică de la pământ pe nenorocit; dar acesta fu apucat de un cutremur grozav, se zbătu din toate încheieturile și, biruind cu greutatea-i de mortăciune cea din urmă împotrivire a lui Stavrache, îl îngenunchie, îl trânti jos și-i puse, ca un luptător teafăr, biruitor, genunchiul pe piept". Sintagma "greutatea de mortăciune" este o indicație auctorială aptă de a-i oferi cititorului o privire asupra interiorului psihic al eroului, care crede, cu resemnare nevrotică evidentă, că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
n-a murit; scrisoarea primită ultima dată a fost o simplă farsă. Reacția lui Stavrache este stranie: "se ridică în picioare foarte liniștit; se duse drept la icoane; făcu câteva cruci și mătănii; apoi se sui în pat și se trânti pe o ureche". Intrigat de manifestarea hangiului, mezinul încearcă să-l scoată pe acesta din starea de prostrație. Atingându-l pe umăr, Iancu provoacă prăbușirea întregii defensive psihice a lui Stavrache, care se lasă înghițit de nebunia violentă: "La acea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu urmașii lui Cain (Beowulf: 1265-74). "Și din Cain se născură spirite blestemate, printre care Grendel, cel alungat și suduit, care în luptă se-ncleștă cu păzitorul din Heorot ce-l aștepta să vină. Și monstrul îl lovi și îl trânti, dar Beowulf în a sa putere se-ncrezu, în acel dar binecuvântat de Dumnezeu: în ajutorul Domnului celui Atotputernic se lăsă, în grija și măreția Sa". Cain este întruchiparea răului, în vreme ce Beowulf reprezintă Mântuitorul, "paznicul" hărăzit de "Regele glorios"ca să
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
afli și tu câteva reguli pe care poate nu le știi, dar pe care trebuie să le respecți atunci când iei masa la restaurant: La intrarea în restaurant, dacă vine cineva din spatele tău și vrea să intre, nu trebuie să-i trântești ușa în nas, ci să o ții până ajunge în dreptul ei, să poată intra. După ce ai intrat în local, dacă ești băiat treci în fața fetei pentru a o feri de privirile indiscrete ale celorlalți și pentru a te interesa de
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
sau in timpul odihnei de după amiaza. Nu sta la vorbă prea mult și prea zgomotos cu prietenii din cartier, blocând intrarea in scara blocului. Într-un bloc de locuințe este o mare lipsă de bun simț să lași să se trântească ușa de la intrare. Să râdem cu Mia! Ionel sună la ușa vecinei de la parter. Aceasta deschide. Tanti, vă rog să-mi dați și mie mingea! Dar unde este? În bucătăria dumneavoastră. Dar cum a ajuns acolo? Prin geam. V.2
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
aflau într-un moment de cumpănă al vieții sau într-o situație a sănătății care se degrada rapid. Cum ați prezentat artiștilor ideea filmului, dat fiind tema delicată? Am fost surprins că mulți dintre ei abia așteptau, alții mi-au trântit ușa în nas, din superstiție, ca să nu provoace ceva, sau din grija pentru propria lor imagine, nedorind să facă publică o asemena stare. Altora familia le-a interzis să abordeze acest subiect. În general, cei care au acceptat să vorbească
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
dar simțind că vin și la beciu, am eșit și atunci I. Dărăjincă din Căzănești și frații Costache și Dumitru Luchian din Parpanița m’au luat la bătae cu ciomegele și cu un hârleț de fer spărgându-mi capul și trântindu-mă jos”. O fi fost adevărat sau numai a vrut să-i bage la gherlă și mai tare pe participanți, arendașul a povestit anchetatorilor vasluieni că în răstimpul încasării, cu tot cu dobândă, a bătăii de la țărani, i-a fost furat din
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de limbă idiș sau ivrit. Concluzionând cu faptul că Meier este întreținut din contribuțiile bănești ale rubedeniilor stabilite în Paraguay (oare cum ajungeau banii tocmai din celălalt capăt al lumii la Vaslui în anul de grație 1948?!?), C. Badiu a trântit la urmă și una care, cu certitudine, i-a făcut praf pe cei de la Iași: „Nu a făcut nici un fel de politică în trecut iar în prezent sprijină Comitetul Democratic Evreiesc”. Deci, asta era, până la urmă: ștabii din CDE aveau
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
în calitatea cu care semnase și gluma de mai sus cu localurile de școală intangibile. Documentul fusese trimis de aceștia șefului CRPAA la data de 21 ianuarie 1945 și pentru a-i da un caracter de mare conspirativitate, i-au trântit în derâdere și apostila „secret”. Iată ce mistere conținea peticul de hârtie tradus din rusă în română: „În executarea art.10 și 18 din Convenția de Armistițiu, veți asigura la sediul lor, împuterniciților C.Al.C. pentru provincii și județe
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
conștiință de a cărui întâlnire ai nevoie pentru a te defini, pentru a te confirma. Una erau reacțiile relaxate ale junimiștilor, ludice și neprotocolare, altceva însemna să simți feed-back-ul favorabil, freamătul aprobativ al unei săli înțesate care nu te urmărea "trântită pe canapea", precum Pogor, sau Negruzzi, ci ca și cum de ceea ce spui tu ar fi depins întreg universul. Tocmai de la acest "Sine lărgit", fie alcătuit și din cucoa-ne dornice de senzații noi, veneau imboldurile pentru a continua munca aceasta ingrată de
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
15] Un "spărgător de grevă" întrebat de un jurnalist de ce își ține orele când este grevă generală a răspuns în felul următor: "E treaba mea de ce am venit la școală, ar trebui să mă plătiți ca să mă intervievați", ne-o trântește dascălul, după ce, în prealabil, ne-a spurcat cu ZIAR cu tot. [CASE#298 ZIARE:Gardianul Variable:DOCUMENT Paragraph:15] Credem că în egală măsură clasa politică, mișcarea sindicală, media însăși, precum și mulți din oamenii obișnuiți, mai au mult de învățat
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
mai și ploua, înotam prin noroaie. Ajuns la cișmea, umpleam căldările, le prindeam în cârligele jugului și, orbecăind pe întuneric, pășeam prin glodul care ajungea până dincolo de glezne. Câte odată alunecam cu ambele picioare și cădeam pe spate, gălețile se trânteau de sol în răspăr și dacă nu ploua, tot murat ajungeam acasă. Ajuns în fața ușii, lăsam gălețile jos și în timp ce mă spălam de noroi din butoiul cu apă de ploaie, Zorel, câinele nostru, apuca să linchească liniștit dintr-o găleată
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
după lemne. Trebuie să fie pe aici și ceva buturugi, cu sălciile astea bătrâne de când lumea. Adă și ceva vreascuri uscate, că eu m-apuc să ațâț focul. Au adus amândoi lemne, cât să ne trebuiască pentru o săptămână. Am trântit un foc zdravăn, cam la 5 metri în spatele nostru. Sălciile care ne înconjurau erau dispuse astfel, încât fumul făcea o pătură deasupra noastră, în stânga, dreapta, în spate și în față, așa că în privința țânțarilor eram liniștiți. Ne-am dezbrăcat la slip
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Stanca, albă ca varul, privea sprijinindu-se de bătrânul Preda. Când trupul zvâcni pentru ultima oară, din gâtul uscat al tatălui străbătu un răcnet prelung. Hoarda dezlănțuită se repezi spre cerdac. Jupâneasa Stanca, mută, se trase cu spatele în casă, trântind ușa de stejar, iar pe cerdac boierul Preda și Tudora, ținând în brațe pruncul Zamfirei, rămaseră la voia mulțimii. Când unul dintre seimeni ridică arma să-l pălească pe bătrân, ca scoasă din minți urlă Tudora: — Stați!... Mulțimea se opri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la hanul răposatului ca să afle toți cafegiii și grăjdarii din târg că frații măriei sale, stolnicul Constantin și spătarul Mihai, l-au ucis cu bună știință pe vodă. Atât auzi Brâncoveanu prin ușa abia, abia crăpată și un gând îl străfulgeră. Trânti cu zgomot ușa grea de stejar și întoarse de două ori cheia grea în broască apoi ordonă sec, spre dorobanții care-l însoțiseră: — Pază strașnică aici și la ferestrele spătăriei, să nu iasă nimeni, că fac omor de om. — Ferestrele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
șomoiog de fân. —E numai o apă și mi-e că-l prinde frigul. Ar trebui călărit în galop. — Și ce mai aștepți? interveni poruncitor Ștefan. — Să trăiești, iertare, domnia ta, nu am îndrăznit. Armăsarul e cam nărăvaș și dacă mă trântește îmi scapă și o ia razna. Poruncește să mă însoțească cineva, pe alt cal. — Încalec eu pe Breazu, caută-ți un cal și urmează mă, porunci Ștefan, luând căpăstrul din mâna lui Turculeț. Grăjdarii, plecându se, încercau să se depărteze
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu prea îngrijit, nu prea tânăr și parcă neras, cu pantalonii burlan, puțin adus de șale, se apropie tiptil de undeva și când ajunse în spatele celor care părăsiseră lucrul, îi cârpi năprasnic după ceafă și făcu același lucru cu picioarele trântind vreo doi-trei din ei la pământ, care se duseră de-a-mboua, imprimîndu-le parcă în același timp și mișcarea de ridicare, care îi retrimise glonț prin ușile atelierelor. Și îmi amintesc expresiile lor. Păreau, în orice caz, veseli! Cine știe? Poate că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care, poate, le zburase o clipă din minte. Trăgeau singuri la fântână, intrau singuri în grajd îndată ce descălecam în curte. Da, erau puri, fiindcă erau castrați. Armăsarul alerga prin curte nechezând, izbea cu picioarele, nu puteai să-l încaleci, te trântea, rupea gardurile, mușca... era superb, dar era smintit, ca și omul... Iapa însăși nu era nici ea de stăpânit până nu era dată la armăsar. Dacă animalul numit de Swift Yahoo ar fi pățit și el la fel, adică dacă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu... sigur... așa o să facem... începînd chiar de mâine... domnul Lascăr... domnul Iordache... Mihai Tican Rumano... Racoviță.... banchize, până nu mai auzii nimic și căzui într-un somn agitat. Dobrinescu mi-a spus dimineața că de vreo două ori am trântit plapuma pe jos. - Păi dacă visam! i-am răspuns. Tu ești de vină, că vrei să fii rege. Banii dați de tatăl meu erau pentru taxe. Dar nici nu mă gândeam s-o fac. ÎI întrebai pe Nilă care se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pentru cei mai mici. Ei corespund, a continuat el, infinitelor stări afective ale lectorului, care nu e totdeauna, mon semblable, mon frere, când citește Spleen-urile baudelairiene. Noi știm ca măgarul nu e dulce, e încăpățînat și imprevizibil, te poate trânti să-ți sune oasele. Dar poetului îi plac, așa i se par lui... E frumos și senin acest domn care ieșea la plimbare pe câmp printre poteci și se gândea să intre în rai în asemenea tovărășie... În acest timp
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fiecare zi, dimineața și seara, se spovedește și se Împătășește la toate sărbătorile religioase, ține post miercurea și vinerea și face tot posibilul să nu greșească cu vorba, cu fapta, cu gândul, așa cum spune ea. Este și un pic haioasă. Trântește câte o vorbă de duh, când te aștepți mai puțin. De câte ori ne Întâlnim, stăm ore În șir de vorbă iar eu trebuie, musai, să o ascult. Deapănă amintiri din copilărie și tinerețe sau despre năzdrăvăniile noastre, când eram mici. Eu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
apucase cârceii, sărmanul; peste un ceas au fost mort. Într-o altă zi, pe câmpul Herăstrăului făceam bivuacul de prânz; mie îmi făcuse culcușul, ca să zic așa, pe muchea unei văi; îmi așterne covorul, îmi pune perna de piele, mă trântesc, văz căpătâiul prea înalt; bag mâna sub covor, trag o pălărie românească; ardic covorul, era capul unui mort de choleră, îngropat prea puțin în pământ. Nerodul de soldat, când au așternut covorul, nu au băgat de seamă, căci trupul era
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]