15,763 matches
-
și al științelor populare” începe să îi publice „romanul astronomic” Un român în Lună, ce va fi tipărit în 1914. Participant la campania din Bulgaria și, cu gradul de căpitan, la prima conflagrație mondială, în timpul căreia este rănit, S. va transpune experiența în cărțile Spion (1925; Premiul Editurii Cartea Românească) și Cu Parlamentul în URSS (1916-1918) (1941). „Expert judiciar” în probleme de scriere, profesor la Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie (1925-1940), mai dă la iveală, pe lângă manuale de franceză și
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
sale. De altfel, mai multe trăsături ale caracterului său - răutatea, viclenia, diversiunea, disimularea, infatuarea - ca și multe dintre metodele sale de „convingere” - abilitate sau forță - apar deja in nuce la „îngerii cei răi” de la Iustin. Irineu îi preia și îi transpune la scară umană, tot într‑un context demonologic, așa cum vom vedea în capitolul următor. Sinteza și concluzia capitolului Peerbolte a sintetizat foarte bine datele acestei perioade pe care tocmai am trecut‑o în revistă și care constituie preludiul propriei noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la Hipolit. La polul opus, „tradiția alexandrină”, elitistă și spiritualistă, este rezultatul întâlnirii dintre creștinism și filozofia greacă, în varianta sa platoniciană. Pentru a nu cita decât un exemplu, opoziția ontologică ϑ <≅0ϑς/ϑ ∀∅Φ20ϑς este reluată de Origen și transpusă în opoziția de ordin hermeneutic, sens alegoric - sens literal. Orice fragment din Scriptură posedă un sens alegoric, dar nu întotdeauna și unul literal. Ar fi o greșeală să privim cele două tradiții ca radical opuse sau ca excluzându‑se reciproc
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cea mai importantă, probabil și cea mai bună ca nivel literar (dată fiind și colaborarea cu Ștefana Velisar Teodoreanu), este traducerea romanului Anna Karenina de Lev Tolstoi, care a apărut în mai multe ediții între 1950 și 1992. A mai transpus sau numai a stilizat din literatura din Iugoslavia (câteva culegeri de folclor, proză de Branko Ćopić), din literatura cehă (Vladislav Vancura) ș.a. Doar reprezentate sau rămase în bibliotecile teatrelor sunt piesele tălmăcite de S. - Gelozia de M.P. Arțâbașev (Craiova, 1927
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
o imagerie „horror” de necrofagie a „hoitului” iubirii. Și Emil Isac semnează o schiță în regim (auto)ironic și nonconvențional, Protopopii familiei mele. O microproză erotică, estet senzuală, de Claudia Millian, Ție, obsesia mea, debutează cu un crochiu descriptiv care transpune frapant maniera sofisticat decorativă a lui Gustav Klimt, maestrul picturii Jugendstil: „De atunci mă port mereu cu părul ridicat de pe urechi; la piciorul stâng păstrez șarpele de aur cu ochiul verde - șarpele de aur cu care mi-ai încătușat pulpa
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
Hora nouă, pe muzică de Alexandru Flechtenmacher, au circulat multă vreme, dar calitatea lor nu intră în discuție. S. pătrunde însă în literatură cu traducerea în versuri, din grecește, a tragediei Ahil de Athanasie Christopoulos (1843). Din aceeași limbă mai transpune scrieri istorice aparținând lui Dionisie Fotino și notele de călătorie De la Tobolsk până în China ale spătarului Nicolae Milescu (1888). A mai tălmăcit poeme și piese de teatru de Voltaire (Zaira), Lamartine (Moartea lui Socrat), Milton (Din Paradisul pierdut), Molière (Mizantropul
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
deodată tâmplele mi-ar strânge/ În viu-i clește patima barbară / Și trupu-n mii de mlădieri mi-ar frânge/ Aș fi pantera cu priviri de pară,/ Cu Orientul tot trezit în sânge/ Care-și așteaptă prada legendară”. S. izbutește să transpună în acest limbaj compozit o viață interioară proprie, cu prezumția că depozitează un summum de experiență tragică - o mare iubire trădată, un cămin distrus, copilul mort, o aspră însingurare „pe margini de genuni înfricoșate” -, dar și vocația de a renaște
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
în vremea când era cursul lumii 5250 de ani (1909), Esopia sau Vieața și pildele preaînțeleptului Esop (1909), considerate „ediții în redacția Sadoveanu”, cu unele „revizuiri” (I. C. Chițimia), Istoria Genovevei de Brabant (1910). Cele două volume Din viețile sfinților (1924-1926), transpuse în colaborare cu D. D. Patrașcanu, au o țintă identică. Autorul o urmărește și mai târziu, cu Istoria sfinților Varlaam și Ioasaf de la India (1930). Viața Genovevei de Brabant a repovestit-o și într-o formă mai liberă, bogată în
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Florescu (Amorul doctor), C. Aristia (Silita căsătorie), C. Rasti (Vicleniile lui Scapin), I. Voinescu I (Doctorul fără voie), I. Ghica (Precioasele), Heliade (Bădăranul boierit), Grigore Grădișteanu (George Dandin sau Bărbatul cornat în părere), I. Roset (Zgârcitul). Din Corneille s-a transpus Eraclie, împărat al Răsăritului (I. Roset), din Voltaire se traduce Alzira (C. Aristia), iar din Schiller Intriga și amorul (I. Câmpineanu). S-au mai tălmăcit piese de Goldoni (Văduva vicleană, transpusă de C. Moroiu), Alfieri (Virginia, în versiunea lui C.
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
în părere), I. Roset (Zgârcitul). Din Corneille s-a transpus Eraclie, împărat al Răsăritului (I. Roset), din Voltaire se traduce Alzira (C. Aristia), iar din Schiller Intriga și amorul (I. Câmpineanu). S-au mai tălmăcit piese de Goldoni (Văduva vicleană, transpusă de C. Moroiu), Alfieri (Virginia, în versiunea lui C. Aristia), Lesage (Crispin, rival stăpână-său, tradusă de Ștefan Burchi). Un autor preferat se pare că era și August von Kotzebue, din care transpun I. Nițescu (Ștefu nerod), Iancu Văcărescu (Grădinarul
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
mai tălmăcit piese de Goldoni (Văduva vicleană, transpusă de C. Moroiu), Alfieri (Virginia, în versiunea lui C. Aristia), Lesage (Crispin, rival stăpână-său, tradusă de Ștefan Burchi). Un autor preferat se pare că era și August von Kotzebue, din care transpun I. Nițescu (Ștefu nerod), Iancu Văcărescu (Grădinarul orb sau Aloiul înflorit), G. Munteanu (Încurcătura). Din alți autori au mai tălmăcit, fără a le indica numele, E. Winterhalder și Șt. Burchi. Numărul mare de versiuni românești din piesele străine se datora
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
completate și adaptate, au fost folosite și în viața politică, și în cea a Bisericii - și în lumea mirenilor, și la nivel ecleziastic. Ultima parte a secolului al XVI-lea găsea nomocanonul bizantin, în versiunea prescurtată ori în cea completă, transpus în românește și pus în circulație prin tipar (Pravila imprimată de Coresi la Brașov între 1560 și 1562) și copiere (popa Ioan Românul din Sânpietru prescrie pe la 1620 untext cu paragrafele numerotate - Codex Neagoeanus, a zis nr. 3821 B.A
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Stamatiad din lirica japoneză, iar Corneliu Albu din poezia lui Petőfi. Numărul 2-3/1941 are un supliment literar consacrat Italiei, unde sunt găzduite, ca și în alte câteva numere din anul următor, versuri de Mihai Eminescu, Octavian Goga, George Coșbuc transpuse în limba italiană de Mina Boschi. O cronică dramatică, asigurată sporadic de Victor Eftimiu, cronici culturale și artistice de Liviu Rusu (în 1927-1928), cronici medico-sociale, economice, articole și documente din istoria Transilvaniei, un buletin bibliografic al Bibliotecii Centrale Universitare din
SOCIETATEA DE MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289755_a_291084]
-
sunt incluse și pagini de Ioan N. Broșu, Teodor Murășanu, A. Pop-Dafin, Maria Cunțan, Ovidiu Hulea, Octavian Lupeanu, G. Tutoveanu, Zaharia Bârsan, Corneliu Moldovanu, Ioan Borcia, Const. A. Giulescu, Valeriu Bora, V. Bontescu ș.a. La capitolul traduceri, se oferă texte transpuse din scrierile lui Hans Christian Andersen și Friedrich Rückert, iar preocuparea pentru folclor se reflectă în tipărirea unor doine, balade și colăcării din Bucovina și Maramureș. Gazeta reia seria de articole Din trecutul neamului de G. Coșbuc și câteva articole
SOLIA SATELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289781_a_291110]
-
articolul Cum a murit Marin Preda. Mai sunt prezenți cu publicistică Dumitru Păcuraru, Eugen Uricaru, Ioan Nistor, Ilie Sălceanu ș.a. O biografie a lui Aleksandr Soljenițân (cu prezentare și traducere de Al. Pintescu), eseul lui Mircea Eliade Patanjali și Yoga, transpus de Paul Emanuel Silvan, poezia Întoarcerea în patrie de Friedrich Hölderlin, tălmăcită de Ștefan Aug. Doinaș și Virgil Nemoianu, un fragment din romanul Moarte pe credit de L.-F. Céline, tradus de Maria Ivănescu, versuri de Carlos Drummond de Andrade
SOLSTIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289789_a_291118]
-
literare, mai consistente după 1945, și articole-medalion despre scriitori români și străini, scrise de Ștefan Baciu („Iluminările” lui Arthur Rimbaud), N. Carandino, C. Panaitescu, N. Papatanasiu ș.a. Se traduce proză de Maxim Gorki, Jack London și Jerome K. Jerome, e transpusă poezia Plecare de Serghei Esenin. S. găzduiește, de asemenea, interviuri cu Cezar Petrescu, Victor Ion Popa, Ion Marin Sadoveanu și Gala Galaction. Mai cuprinde o cronică teatrală, susținută de C. Panaitescu, Mihail Băișoiu ș.a., sporadic și o cronică muzicală, o
SPECTATOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289817_a_291146]
-
adecvate și o dreaptă evaluare: modalitatea imnică și elegiacă va fi apreciată, iar originalitatea viziunii recunoscută. Poeme istorice, primul ciclu din Apărătorii, figurează, într-o stilizare subtilă, o mitologie în care eroii naționali obiectivează ipostaze ale umanului. Sentimentul duratei este transpus într-o ordine simbolică și evocatoare, într-o tonalitate înalt-elegiacă. Textele (Mihai, Horia, Ioan, Grigore Ghica ș.a.) sunt construite pe două nivele: poemul propriu-zis și „notele de subsol”, care alcătuiesc un „poem” paralel, o proiecție livrescă, decodificând uneori, iar alteori
SOROBETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289803_a_291132]
-
reviste literare americane și canadiene, el a făcut cunoscute numele a numeroși poeți români și a facilitat dialogul dintre culturi. Spirit rafinat și erudit, înțelege subtilitățile limbii române și știe să valorizeze timbrul fiecărui poet sau prozator pe care il transpune. A devenit un „clasic” al traducerilor, calitate recunoscută atât peste Ocean, cât și de specialiștii din România. Se oprește cu precădere asupra poeziei contemporane, despre care declara că „l-a uimit prin forță și diversitatea ei”, precizând că a descoperit
SORKIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289802_a_291131]
-
omului, valoarea umanului, acțiunea umană. Le vom analiza În continuare. a. Ideea de om Ideea de om cuprinde totalitatea concepțiilor pe care le avem despre ființa umană. Nu este vorba de omul abstract, ci de „reprezentarea mintală” a omului concret, transpus În idee. Ideea de om presupune un model de referință În raport cu care se definește și se construiește omul. Modelul poate fi simpla reproducere a omului real, o pură reprezentare mintală, sau poate fi un construct intelectual, un concept, rezultat sintetic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-l fac, chiar dacă, prin atitudinea mea pasivă, nu am făcut Răul. Este o stare de nostalgie, o Întoarcere dureroasă care mă apasă și mă Îndeamnă permanent, reflectând asupra ei, să o repar. Răul este reactualizat În conștiința regretului, care mă transpune În trecut, la momentul greșelii, al comiterii Răului. Eul percepe Răul făcut ca pe o experiență dureroasă care, făcându-l să sufere, iar regretul ne apare, În acest caz, ca un efort al Eului de a se desprinde de Rău
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În același timp, permisibil și fluctuant, În raport cu utilizările care i se dau. Nebunia are În principal, rând un sens moral, fiind ceea ce nu este Bun. Ea se deosebește Însă de răutate, Întrucât răutatea este o intenție negativă premeditată și ulterior transpusă În act. Nebunia este Însă o schimbare a firii omului, ceva care-l stăpânește, pe care nu o poate gândi și nici Înțelege, ceva care-l depășește, situându-se deasupra și dincolo de el. Răutatea este o trăsătură de caracter negativă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și prin temperamentul fiecărui povestitor. Cere celui ce creează basme în gen popular să cunoască toate variantele, să le selecteze pe acelea care pot fi combinate cu un câștig estetic, dar să respecte întru totul viziunea asupra vieții așa cum e transpusă în folclor. El însuși va respecta aceste principii atunci când scrie basme și povești. Cel dintâi basm publicat este Zâna Zorilor (1872), căruia i-au urmat Florița din codru, Doi feți cu stea în frunte ș.a. Plecând de la modele populare, S.
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
În același an Drumul crucii e publicat, parțial, de Editura Coresi din Freiburg. În țară revistele „22”, „Viața românească” și „Luceafărul” prezintă abia după 1989 fragmente, cartea apărând integral în 1993. Volumul de poeme Către Ieronim de Ileana Mălăncioiu a transpus figura de erou tragic a lui S. într-un simbol al etosului suferinței. Ca mărturie totală asupra gulagului - cel sovietic alături de cel al comunismului românesc, rival în oroare -, Drumul crucii se impune ca o carte singulară în literatura detenției, abundentă
STATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
suntem, iată, forțați să o ventilăm cu toții. Lucrând la această carte am distins echilibre care ar fi corespuns unui re minor, cu suficiente pasaje În andante. Aș vrea ca cititorul să-mi Împartă cu Honigberger vina de a se fi transpus vertiginos, un an mai târziu, deopotrivă Într-o orchestrație mai bogată și Într-un si bemol major, mai alegru. Mulțumiritc "Mulțumiri" Țin să mulțumesc aici câtorva savanți și, cel puțin În parte, prieteni de care se leagă, astăzi, numele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Ca traducător, prezent îndeosebi în „Liga literară”, în afară de Poe (Corbul) și Shelley (Regina visurilor Mab), a fost atras de scriitorii antici. Astfel, el dă o versiune românească din Ovidiu (Elegia VII) și o tălmăcire fluentă după Sofocle (Antigona). A mai transpus, în „Liberalul”, o idilă, Milo și Haïdhée de Ghusé Skiro, poet albanez. În proză S. se dovedește a fi un imaginativ, cu predispoziții onirice, și un descriptiv cu o certă vocație a fantasticului. El poate fi considerat un precursor al
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]