4,948 matches
-
fenomenele de afectivitate colectivă sunt date de stările de certitudine, satisfacție sau, dimpotrivă, incertitudine, insatisfacție, care pot apărea la un moment dat într-un grup, sau stările ce se nasc ca urmare a existenței în echipele sportive a unor dorințe, trebuințe, necesități manifestate sau latente. Afectivitatea colectivă influențează direct sau indirect, conștient sau inconștient, buna desfășurare a activității grupului, de aceea trebuie să se țină seama de următoarele considerente: - afectivitatea colectivă sau de grup, apare și se dezvoltă ca urmare a
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
spontaneitate afectivă, trebuie să fie neelaborată, exprimată intuitiv și imediat. 5.2 Ce determină alegerea sociometrică? După N. Ralea și T. Herseni: "Oamenii se atrag, se resping sau își sunt indiferenți, în primul rând nu după sentimentele lor, ci după trebuințele lor, după interesele lor social materiale. Desigur, și sentimentele influențează preferințele, sensul și orientarea lor. Astfel, relațiile psihologice interpersonale dintre membrii unei echipe sportive, au la bază cauze care țin deopotrivă atât de rațiunea, cât și de afectivitatea fiecărui individ
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
unei echipe sportive, au la bază cauze care țin deopotrivă atât de rațiunea, cât și de afectivitatea fiecărui individ. Ele implică valoarea sportivă și socială generală a jucătorilor, cunoașterea reciprocă a laturilor pozitive și negative ale coechipierilor, in¬teresele și trebuințele lor, sentimentele, simpatiile, ca și antipatiile. "Preferăm, deci, în funcție de nevoi și dorințe pe cel care ne va ajuta să ni le satisfacem mai bine, pe cel care corespunde patern-ului nostru de acțiune." Preferința este rodul unui act evolutiv social
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
îl doresc. Eficiența umană a motivației Îsatisfacția muncii) este reflexul subiectiv al organizării muncii și este indispensabilă declanșării dorinței de a munci. Satisfacția reprezintă acea stare afectivă pozitivă de mulțumire a subiectului manifestată la obținerea unui succes, a împlinirii unei trebuințe, la atingerea scopului propus, la creșterea performanței calitative ale acțiunilor sale. Multă vreme s-a crezut ca satisfacția și performanța în muncă sunt două aspecte divergente, sau altfel spus că o creștere a insatisfacției este prețul plătit pentru o creștere
ARTA DE A FI PĂRINTE by Georgiana Prepeliță () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93088]
-
motivație intrinsecă.. După Herzberg satisfacția acționează asupra performanței/randamentului muncii pe baza motivației fiecărui individ și apare în procesul raportării individului la muncă, la particularitățile de desfășurare ale acesteia. Munca devine astfel un mijloc prin care se asigură satisfacerea unor trebuințe sau chiar un scop în sine, fiind generatoare de satisfacții sau insatisfacții în funcție de factori ce țin de individ, coroborați cu factori ce țin de strategiile manageriale adoptate. Satisfacția este generată de finalitatea muncii care se concretizează în rezultatele muncii. Concepția
ARTA DE A FI PĂRINTE by Georgiana Prepeliță () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93088]
-
fost combătută în ultimele decenii. Cercetările demonstrează că, cele doua aspecte nu numai că nu sunt divergente dar între ele există o strânsă interdependență. Strategiile manageriale utilizate de către adulți asupra copiilor trebuie să țină cont de personalitatea, de motivațiile și trebuințele copiilor, de crearea unor condiții propice care să permită apariția performanțelor și progresului școlar, a satisfacției muncii.
ARTA DE A FI PĂRINTE by Georgiana Prepeliță () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93088]
-
ale adultului. Sănătatea, dezvoltarea, educația care implică și disciplinarea copilului trebuie să fie în centrul preocupărilor familiei și ale școlii. Familia este cea mai în măsură să răspundă nevoilor copiilor. Aceasta este din punct de vedere afectiv cea mai adecvată trebuințelor lui, pentru că numai relațiile afective și sentimentele de dragoste îl fac pe părinte să înțeleagă și să intuiască copilul și starea lui de copilărie. în familie, copilul își poate satisface nevoile sale primare, își poate manifesta frustrările inevitabile, temperate de
ARTA DE A FI PĂRINTE by Ramona Chinan () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93084]
-
conceptul homo existens, a cărui prezență se explică mai ales prin conștiința depășirii de sine prin har, ceea ce înseamnă o opoziție, o luptă a contrariilor între ideea de natură creatoare, definibilă în cazul lui homo faber sau homo sapiens, și trebuința harului în înțelesul pascalian al lucrurilor. Homo existens este, în plan ontologic, altă față a omului agonic definit de Unamuno, și el se relevă prin opoziția la spiritul dionisiac al supraomului nietzschean, căruia îi substituie supracreștinismul, o perspectivă ce încearcă
VUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
tratamentul la care acesta este supus,sensul noțiunii de rol pentru viața într-un cămin se definește în general prin cei de sarcină sau atribuții prin care le are de îndeplinit mai mult sau mai puțin constant în scopul satisfacerii trebuințelor familiale,orice copil putând juca și îndeplinind în gospodărie un rol,deseori economic,de pildă,acela de a aproviziona familia cu anumite alimente(la țară putând adesea să fie și acela de a executa unele munci agricole mai ușoare,de
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]
-
nu-și pun copiii să muncească în familie,evitând să le încredințeze oricât de mică responsabilitate sau sarcină. Exercitarea unui rol are o imensă funcționalitate formativă de educare in direcția integrării sociale,deoarece prin acesta copilul își temperează atitudinile și trebuințele egocentriste și formează un sistem de atitudini cu caracter social. ȘCOALA 1. Viața școlară Pentru mulți copii care pășesc pentru prima dată pragul școlii, fie ei din mediul urban sau rural, instituția în care-și vor modela ființa, nu este
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]
-
grup mare de oameni constituit în vederea realizării unor scopuri comune. Or, fără participarea oamenilor la definirea scopurilor, la coordonarea acțiunilor și eforturilor în vederea realizării lor, cu alte cuvinte, fără organizare, scopurile vor rămâne inaccesibile și irealizabile. # Organizarea este originar o trebuință resimțită de un grup pentru a atinge un obiectiv comun acceptat, ceea ce face solidaritatea a priori a grupului, angajarea personală a indivizilor în acțiunea grupală de definire și de pregătire (Mucchielli, 1973, p. 6). # După opinia autorului francez, participarea „asigură
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cu informalul, a staticului cu dinamicul, a sociologicului cu psihologicul. Un asemenea punct de vedere este semnificativ nu doar sub raport teoretic, ci și prin consecințele lui practice. Autorul arată că rolul psihologului este nu doar acela de a satisface trebuințele psihologice ale salariaților pentru a pune informalul în serviciul formalului, ci și de a analiza strategiile pe care actorii le dezvoltă în raport cu sistemul formal. El notează că # această analiză va permite, în situații de dezechilibrare, să se pună în funcțiune
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sus că în concepția lui Argyris, structurile informale au două categorii de efecte opuse: pe de o parte, fac suportabilă conviețuirea dintre om și organizație, creează impresia (mai bine zis, iluzia) că prin punerea lor în funcțiune omul își realizează trebuințele sale individuale în ciuda restricțiilor organizației; pe de altă parte, duc la apariția unor dificultăți care, în fapt, adâncesc incompatibilitatea dintre om și organizație. Cum însă, în viziunea lui Argyris, incompatibilitatea dintre om și organizație este cheia sau motorul progresului, înseamnă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
reacție informală intervine în două situații: 1) atunci când între constrângerile structurilor formale și aspirațiile membrilor organizației apare un decalaj evident; 2) atunci când constrângerile formale sunt percepute de unii dintre membrii organizației ca fiind alienante, deci ca piedici în calea satisfacerii trebuinței de autorealizare. Această a doua situație apare mai ales la persoanele care au o puternică trebuință de autorealizare ca și la cele ce dispun de un mare potențial aptitudinal insuficient fructificat sau, pur și simplu, neutilizat. Comportamentele de evitare sunt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
apare un decalaj evident; 2) atunci când constrângerile formale sunt percepute de unii dintre membrii organizației ca fiind alienante, deci ca piedici în calea satisfacerii trebuinței de autorealizare. Această a doua situație apare mai ales la persoanele care au o puternică trebuință de autorealizare ca și la cele ce dispun de un mare potențial aptitudinal insuficient fructificat sau, pur și simplu, neutilizat. Comportamentele de evitare sunt extrem de numeroase: apatia, indiferența, dezinteresul, absenteismul, evaziunea într-o serie de activități din interiorul organizației (jocuri
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cresc, uneori alarmant, procentajul informalului din cadrul organizațiilor. În aceste condiții, structurile formale sunt aproape obligate să recurgă la una sau alta dintre modalitățile lor specifice de apărare. Compensarea constrângerilor structurilor formale. Când oamenii sau grupurile nu-și pot satisface unele trebuințe în cadrul organizațiilor, vor încerca să obțină satisfacerea lor în afara cadrului organizațional. Ei vor practica o serie de activități de loisir (de timp liber) în care își vor regăsi echilibrul, grav afectat de structurile formale. Capacitățile și disponibilitățile neutilizate profesional se
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pp. 119‑120) vorbesc despre decepția care a însoțit eforturile de formare a liderilor. Aceasta deoarece teoria celor două dimensiuni comportamentale nu ia în considerare faptul că (C) și (S) depind de o multitudine de alți factori, cum ar fi: trebuințele și starea de dependență a subordonaților, gradul de structurare a sarcinii, gradul de satisfacție intrinsecă asociat sarcinii, presiunea exercitată de sarcină, nivelul ierarhic, influențele exercitate asupra liderului grupului de eșaloanele ierarhice superioare etc. Jago este și mai dur, arătând inutilitatea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de el pe acest continuum. Ideea va fi extrem de productivă pentru cercetările ulterioare. Deși leadership‑ul participativ propus de Likert sugerează superioritatea lui față de alte tipuri de leadership, prin oportunitatea oferită de lider subordonaților de a‑și exprima și satisface trebuințele individuale și de a contribui la îndeplinirea obiectivelor grupului, el își dezvăluie, la o analiză mai atentă, propriile slăbiciuni. Leadership‑ul participativ depinde de o multitudine de variabile contextuale și situaționale (motivația subordonaților, complexitatea sarcinii, divergențele existente între membrii grupului
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
exemplu, liderul ca figură reprezentativă se referă la comportamente precum: prezidarea întrunirilor, semnarea documentelor, primirea vizitatorilor etc. În fine, Adair (1979) stabilește 18 funcții ale liderului (legate de sarcină, de grup și individuale) în funcție de satisfacerea celor trei mari categorii de trebuințe existente într‑un grup: trebuințele de realizare comună a sarcinilor, trebuințele de menținere a grupului, trebuințele personale ale membrilor grupului. Liderul ideal este cel care ar îndeplini toate funcțiile sau toate rolurile într‑o manieră convenabilă și eficientă. Adair sugerează
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
se referă la comportamente precum: prezidarea întrunirilor, semnarea documentelor, primirea vizitatorilor etc. În fine, Adair (1979) stabilește 18 funcții ale liderului (legate de sarcină, de grup și individuale) în funcție de satisfacerea celor trei mari categorii de trebuințe existente într‑un grup: trebuințele de realizare comună a sarcinilor, trebuințele de menținere a grupului, trebuințele personale ale membrilor grupului. Liderul ideal este cel care ar îndeplini toate funcțiile sau toate rolurile într‑o manieră convenabilă și eficientă. Adair sugerează și alte două idei importante
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
întrunirilor, semnarea documentelor, primirea vizitatorilor etc. În fine, Adair (1979) stabilește 18 funcții ale liderului (legate de sarcină, de grup și individuale) în funcție de satisfacerea celor trei mari categorii de trebuințe existente într‑un grup: trebuințele de realizare comună a sarcinilor, trebuințele de menținere a grupului, trebuințele personale ale membrilor grupului. Liderul ideal este cel care ar îndeplini toate funcțiile sau toate rolurile într‑o manieră convenabilă și eficientă. Adair sugerează și alte două idei importante: necesitatea asigurării corespondenței dintre funcții și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
etc. În fine, Adair (1979) stabilește 18 funcții ale liderului (legate de sarcină, de grup și individuale) în funcție de satisfacerea celor trei mari categorii de trebuințe existente într‑un grup: trebuințele de realizare comună a sarcinilor, trebuințele de menținere a grupului, trebuințele personale ale membrilor grupului. Liderul ideal este cel care ar îndeplini toate funcțiile sau toate rolurile într‑o manieră convenabilă și eficientă. Adair sugerează și alte două idei importante: necesitatea asigurării corespondenței dintre funcții și particularitățile grupului (ce funcție cere
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
situația în care el trebuie să conducă, ceea ce l‑a determinat ca, la cei cinci factori asociați conducerii, reieșiți din analiza celor 124 de lucrări, să adauge un al șaselea, și anume situația, în care încadrează: nivelul mental, statutul, aptitudinile, trebuințele și interesele membrilor grupului, obiectivele pe care trebuie să le atingă. Ansamblul caracteristicilor personale ale unui șef intră în raport cu caracteristicile, activitățile și scopurile celor care sunt conduși. # O analiză adecvată a conducerii - scria el - trebuie să fie realizată nu doar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cele cinci tipuri de stiluri de conducere, cu câteva dintre particularitățile lor: a) Stilul de tip 1.9 se caracterizează prin interes mare pentru producție și interes slab pentru problemele umane. Se pornește de la premisa că între imperativele producției și trebuințele proprii personalului există o contradicție inevitabilă, și atunci, dacă unele sunt satisfăcute, celelalte trebuie sacrificate. Eficacitatea unui conducător de acest tip se măsoară în termeni de producție și profit. Între șefi și subordonați sunt relații de autoritate, ascultare și supunere
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de tip 9.9 se caracterizează prin interes mare atât pentru problemele umane, cât și pentru problemele producției. Conducătorul care practică acest stil obține participarea salariaților la exigențele producției asociindu‑i la elaborarea strategiei și la definirea condițiilor de muncă; trebuința omului de a gândi, de a‑și folosi gândirea pentru a produce ceva folositor, de a stabili relații sănătoase cu colegii și cu superiorii este pusă în slujba organizației; specifice pentru el sunt înțelegerea și definirea în comun a obiectivelor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]