7,094 matches
-
serioase. Știi ce, eu cred că ești mai degrabă singur. Uite, dacă vrei, hai să fim prieteni !“, i-am spus, mai în glumă, mai în serios, cu ușurința mea caracteristică la vremea aceea. El s-a oprit o clipă pe trotuar și am putut să văd cum roșeața îi cuprindea urechile pe de-a-ntregul. La scurt timp după aceea a început să mă sune acasă. Îmi vorbea despre școală (care pentru mine, în timpul liber, nu exista), despre lipsa lui de elan
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
negăsind ceva mai bun de spus. — Când a venit revoluția, a continuat Teo Haiduc, am ieșit și eu în stradă, ca să dărâm comunismul. Mi-au șuierat gloanțele pe la ureche și am văzut oameni tineri zăcând în propriul lor sânge pe trotuare, fără ca nimeni să se atingă de ei. Am văzut moartea cu ochii... Am fost un prost ! M-am oferit voluntar să ajut la instaurarea minciunii și a înșelătoriei la putere. Este atât de dezgustător încât nu mai pot fi altfel
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se lumineze de ziuă și un vânticel de primăvară vestea răsăritul soarelui. Împotriva oricărui principiu, mi-am cumpărat o gogoașă fierbinte cu mult zahăr din Piața Amzei și, mergând spre stația de troleibuz, am zărit doi puști care stăteau pe trotuar în piață, asistând resem nați la aranjarea tarabelor de către adulții familiei. — Azi e ziua voastră norocoasă. Uite aici un cadou pentru voi, le-am spus eu și le-am dat toate tuburile de graffiti. Și iarăși am început să iubesc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a lumii pornind de la diferite bucăți ale puzzle-ului a sărit într-o clipită în aer. Tot ceea ce câștigasem în cele câteva luni de austeritate s-a dus de râpă. Și totul a recăpătat viață. Străzi pline de trafic, claxoane, trotuare înecate în zăpadă gri-verzuie, voci amestecate, grăbite, fericite, perfect lipsite de sens - viață. Lumea a redevenit deodată vie, sălbatică, înfricoșătoare, iar oamenii umblau iarăși pe străzi, fără sfori, în carne și oase, habar n-având că fuseseră cu toții eliberați. Iubirea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălăngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. Tăcerea noastră era întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași pe trotuarele tăcute ale amiezilor de sfârșit de săptămână. Uneori ne priponeam de vreun zid vechi și umed ca să ne sărutăm în voie, pentru ca apoi să ne continuăm plimbarea hipnotică, suspendată în timp. Odată ce depășeam perimetrul sacru al mahalalelor știam că nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care le implica un asemenea joc. Puteam măcar să fi vorbit cu Teo Haiduc să vină cu mine, să mă aștepte în fața hotelului. Concentrată cum eram să privesc mereu înapoi, nu i-am acordat nici o atenție cerșetorului care stătea pe marginea trotuarului cu privirea rătăcită. Când am trecut de el am simțit o lovitură în spate. „Tâmpitul“, am exclamat eu în gând, crezând că mă șicana precum puștii cretini care te pișcă de fund și fug râzând. Mă înșelam însă. Am pus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de autorități sau poate chiar protejați ca urmare a vreunui interes direct : nu avea nici un rost să aduc vorba despre Sjork, ar fi fost pierdere de timp, poate chiar periculos. Nu, deloc, am spus eu șovăind. El stătea pe marginea trotuarului, când am trecut pe lângă el m-a lovit în spate și a fugit. — Îl cunoșteai dinainte ? — Nici vorbă. După ce i-am semnat declarația, polițaiul s-a făcut nevăzut. Semăna cu un dulău de vânătoare mulțumit că a adulmecat o urmă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
11 septembrie, în care își așteptase rândul la zbor, când toate cursele transatlantice fuseseră date peste cap în urma atacului terorist de la World Trade Center. Îmi plăcea mica auberge, era ieftină, situată central, dar pe o străduță lăturalnică, ferită de zarva trotuarului și pe deasupra nu lipsită de stil - era presărată cu picturi expresioniste, care îi dădeau un aer cald și oarecum haotic, iar pereții camerelor erau vopsiți în culori vesele. Noaptea însă cartierul părea destul de dubios. La o aruncătură de băț de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și până unde-i găsise, pe ei, momentul de fericire supremă. Observând ce se Întâmplă, Corina Coresi Întrebă: dar, ce faci, Îngeraș, zbori? Da. A zburat. Trupul său, În impactul cu solul betonat, țâșnind ca săgeata, din verdeața bogată, de lângă trotuar, sperie un stolișor de porumbei, de pe jos, care, zburătăcind În toate părțile, Îi păru un stolișor de stele strălucitoare, care urcă, și urcă, și tot urcă, În direcția soarelui și spre albăstrimea cerului, și, chiar, cu mult mai sus, dincolo de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
i se difuzau primele exemplare din ultima carte cu care ieșise pe piață, când, una din ele, cade În mâna doamnei Aura Cernat, o distinsă bibliotecară, la unul din liceele municipiului. Citește ea, rapid, la umbra teiului În floare, de pe trotuar, două - trei povestiri aproximative, după care lecturează, cu aceeași grabă, titlurile celorlalte. Vine, apoi, cu pașii aproape țupăiți, ca o vrăbiuță, deși, la trup, nu prea aduce a o asemenea păsăruică; vine, cum zic, la autor, care, rostind câte ceva, dădea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de fapt “aproape”... așa și-așa... Înseamnă, că, de un scurticel popas, tot putem beneficia. Tot, rosti, el, cu voce plină. Așa te vreau, domnule! Așa să fie, admise el. Îi deschise portița, făcu un pas-doi, dincoace de ea, pe trotuar, și-l invită Înlăuntru, nu Însă prin viu grai, ci, printr-un gest mai original. Anume, arcuindu-și mâna dreaptă, cu multă drăgăleșenie, pe după mijlocul său. El Îi răspunse cu același gest, arcuindu-și mâna stângă, pe după mijlocul ei, și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
altă dată? Cu care cel de altă dată? Cu Lo, cu care, oare, altul, decât cu micuțul și cu mutalăul de Lo, de la grădinița din spatele gării centrale a municipiului ăstuia?! Bătrâna, măruntă ca tufușoara de arbuști Încă vivaci, de pe marginea trotuarului, ridică fruntea, drept În sus, către muntele de bărbat care i se păru că o salută. Da. Eu v-am spus, sărut mâna, doamnă Iuli. Eu, ăsta, din partea dreaptă, a bătrânului meu tată, de lângă mine. Când Îi observă culoarea ochilor
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nici acesta - trupe de teatru, trupe de balet, trupele americane din Irak, unele rusești În Georgia -, În fine; mai erau așadar escadroane de motorizați În oraș, răfuieli, ambulanțe, Împăcări, defilări neautorizate de-a lungul bulevardelor, fluierături, ca un salut, de pe trotuare; fetișcanele, mai ales, aplaudau țopăind, sperau, unele, să fie săltate pe șaua din spate, cînd le va fi sosit vremea. Motocicliștii erau temuți, admirați, făceau parte dintr-un anume peisaj; nu purtau așadar arme de foc sau cuțite; lanțurile de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Mare și un minuscul Palat de iarnă; rotind sfera de sticlă, susținea Antonia, se vedea tot orașul, cu Neva, crucișătorul Aurora trăgînd salvă după salvă, semn al unor viitoare revoluții, Nevski Prospekt, catedrala Kazan, Amiralitatea, chiar și oameni mergînd pe trotuare puteau fi distinși, dar numai Într-o anumită zi a anului, pe care doar Rusoaica o știa ; bărbatul Antoniei murise tînăr, ea nu mai căutase un altul; nici fiul lor, tatăl lui Thomas, nu trăise prea mult, nici nora; cei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a venit să renunțe și să se Întoarcă la Copenhaga. Ajuns la NH Breton, și-a zis că măcar să vadă cum arată urmașul are dreptul, odată ce, fie și pentru cîteva zile, locuiau pe aceeași stradă. Să meargă În urma lui, pe trotuar, Între două intersecții. Chiar să Îl privească În ochi, cîteva clipe, Întrebîndu-l, de pildă, unde era bulevardul nu știu care. Sau să se așeze la o masă alăturată, Într-unul dintre bărulețele din preajmă - le zărise din taxi -, o mulțime, dacă fiul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
i-ai fi cerut; În oraș era cald, plăcut, nimic din frigul danez, da, tot mai bine, dacă ar mai fi băut un GB, dar și mai grozav ar fi fost dacă l-ar fi zărit pe Juan trecînd pe trotuar. De la Café Breton era mai greu, s-a mutat la Vinales, alături, era deschis acum. Și-a tras un scaun lîngă fereastra deschisă, așa stătuse și seara trecută; acum era ziuă, se vedea mult mai bine strada, dar erau mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
iar a doua zi Îți mai Întîlnește, tot Întîmplător, și odrasla pe stradă! Încă o cafea, euforia aproape se risi pise, o Îngrijorare exagerată Îi luase locul. Dacă nu Îl Întîlnește pe Juan? L-a zărit spre seară, pe celălalt trotuar, adolescentul avea În mînă o minge de baschet. Thomas a ieșit din local cu pas rar, s-a grăbit puțin apoi, cît să-i iasă, traversînd la intersecție, lui Juan chiar În față. „Ei, Juan! Ce surpriză!“ Adolescentul Îl privea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
săi, ceva mai Închis la față, poate era bronzat, nu era, l-a văzut cînd s-a apropiat, iar ochii nu păreau albaștri; poate, priviți de aproape, erau precum ai Antoniei, albaștri spre verde. Rusoaica era acolo, Înlăuntrul adolescentului de pe trotuar, minusculă, cît un grăunte, alergînd prin venele acestuia, prin creier, prin vintre, prin sexul ce căuta primele Împreunări; Antonia privea prin ochii urmașului ei neștiut America, nimic din stepele rusești, din zăpezile de acolo, unde ea, de fapt, nu călcase
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de fotbal ori baschet; nici cîntăreț de rock nu ar fi fost rău să ajungă Bert, ba ar fi fost chiar grozav; actor; arăta bine. Tată și fiu și-au intersectat o clipă privirile, Thomas coborîse din mașină, urcînd pe trotuar, a fost prima lor Întîlnire; mult spus; o apropiere Între doi pietoni mergînd În sensuri opuse; nu, Thomas s-a Întors, urmîndu-l pe Bert de la distanță. S-au oprit amîndoi Într-o stație de autobuz, au urcat În aceeași mașină
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sa, cîteva sunete, nu avea cum să le mai Întoarcă. „Bert?“ Vroia să fie sigur. „Da...“ Adolescentul privea, nepricepînd nimic, spre bărbatul Înalt, fost sportiv, desigur - prin tricoul acestuia se reliefau forme ce atrăgeau atenția. Îl remarcase, admirativ, și pe trotuarul din apropierea casei; mai ales pentru culoarea ochilor, atunci, un albastru cer de iarnă, În arșița din jur. Și În autobuz privise de vreo două ori, pe furiș, spre străin; și alții o făcuseră, era atletic, la o vîrstă nu tocmai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
două fetișcane, nostime tare, la cei vreo cincisprezece ani ai lor, numai picioare și rîs. Bert chiar s-a Întors cu fața spre ele. Cu spatele la Thomas. Cei doi se uitau de aproape un minut unul la celălalt. Soarele Încinsese deja trotuarul În dimineața aceea. Din toate părțile se simțea o dogoare. „Ești fiul meu!“, a zis Thomas. Ar fi putut să spună: SÎnt tatăl tău!, ceea ce ar fi Însemnat același lucru, dar formularea ar fi avut ceva dominator, puțin brutal chiar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Însemna mult. Cei care, uneori, credeau, amăgindu-se, că sînt fericiți chiar erau. Thomas nu credea nimic. Se simțea doar bun. Dumnezeu Îl iertase pentru Ann, pentru Bert, pentru Ingrid, pentru tot, altfel acesta ar fi deschis o groapă În trotuar, care l-ar fi Înghițit Într-o clipă. Thomas mergea Întins spre Christiania. Vroia să bea. Acolo l-a Întîlnit pe Jesper. Nu se mai văzuseră de ceva vreme. Castor și Pollux În infern. S-au bucurat amîndoi; o noapte
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să spună? Să se scuze, să arate că Îi pare nespus de rău? Să o Îmbărbăteze? Că nu e vina ei - și nici a lui - și că soarta, numai soarta, fusese potrivnică ? Să se arate indiferent? Au stat acolo, pe trotuar, ocoliți de trecători, multă vreme. „Thomas, vrei să ispășim Împreună?“
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
capul spre soare. Nu-l vedea, dar îi simțea privirea luminoasă și mângâierea pe frunte. Nu știa cât era ora, dar era sigur că astrul zilei nu se înălțase mai mult decât potrivit orei nouă. Plecă în mers liniștit pe trotuar, cu pași egali, lăsând bastonul să-i atârne leneș de brațul drept. Nu-l folosea aproape niciodată în zonele bine cunoscute. De acasă pornind, știa cât să meargă până la intersecție și cunoștea fiecare ușoară denivelare de teren. Zâmbea plăcut la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
bastonul și se pregăti să îl pună la lucru pentru a fi sigur că bordura nu este nici mai aproape și nici mai departe de piciorul său. Ascultă cu atenție mărită zgomotele străzii. Era trafic obișnuit pe partea carosabilă. Pe trotuar erau puțini pietoni. Urechea nu-l înșela. Nu coborî de pe bordură decât atunci când se asigură că înaintea lui a mai coborât o persoană. De când a rămas cu acest handicap, învățase o groază de lucruri care-l ajutau să facă față
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]