5,154 matches
-
deloc de neglijat într-un text, literar sau neliterar, neaplicarea acestora sporind ambiguitatea, mergând chiar până la obscuritate. Mărturisindu-și, în cuvintele care prefațează volumul, crezul artistic, Daniel Corbu subliniază că Poezia face parte din iluzia universală. Ea e imensa bucurie uimită pe care trebuie că au simțit-o la prefacerea apei în vin de către Iisus cei aflați la nunta din Cana Galileii. Iar poetul este cel ce repetă la nesfârșit, întotdeauna altfel, prima minune. Tot de la început, invocându-l pe Kafka
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
magma setei de-a cunoaște - poezia e receptată ca o formă de cunoaștere și, în special, de autocunoaștere: Nu știu nici cine sunt, nici ce mă-ncearcă, singurul lucru cert, în tot acest periplu prin viață, fiind incertitudinea: Un gând uimit de „oare” și de „parcă” -, de a aduce gloria (Vorbe măiestre, declanșând ovații, / Când vanitatea pe artist îl paște), de a răni (vorba care doare / Zdrelindu-ți carnea) sau de a zidi (Vorba fântână, ca să poți zidi). Privind, așadar, olimpian
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
infinit, cuprinzând biserica, piața din fața bisericii, întreaga așezare. Arunca bucăți din fierul încins, cu o furie cu adevărat diavolească. A dispărut brusc, zguduind atelierul. întreaga scenă a părut, chiar poate că a și fost, una de iad. Totul l- a uimit pe Biscornet, dar nu l-a clintit din hotărârea lui. El trecuse deja prin mai multe încercări. Era îndeajuns de călit. Semăna și el cu fierul care nu se lăsa modelat. Cu toate că se simțea stors de puterile fizice, în spiritul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
de ani și cu multe osteneli și primejdii pe care le-am întâmpinat. Opera aceasta, eu nu am înfrumusețat-o și nici nu amumplut-o cu fraze îndelung meșteșugite, cu vorbe umflate și mărețe sau cu alte găteli și ornamente care uimesc privirea și cu care mulți obișnuiesc să zugrăvească și să împodobească lucrurile pe care le spun; deoarece am voit ca ea sau să nu merite nici un fel de cinstire, sau să și-o dobândească numai prin noutatea conținutului și prin
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
și cunoscuții lor. 45. Dar nu L-au găsit, și s-au întors la Ierusalim să-L caute. 46. După trei zile, L-au găsit în Templu, șezînd în mijlocul învățătorilor, ascultîndu-i și punîndu-le întrebări. 47. Toți care-L auzeau rămîneau uimiți de priceperea și răspunsurile Lui. 48. Cînd L-au văzut părinții Lui, au rămas înmărmuriți; și mama Lui I-a zis: "Fiule, pentru ce Te-ai purtat așa cu noi? Iată că tatăl Tău și eu Te-am căutat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
lor, ca să-L arunce jos în prăpastie. 30. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, și a plecat de acolo. 31. S-a coborît în Capernaum, cetate din Galilea, și acolo învăța pe oameni în ziua Sabatului. 32. Ei erau uimiți de învățătura Lui, pentru că vorbea cu putere. 33. În sinagogă se afla un om, care avea un duh de drac necurat, și care a strigat cu glas tare: 34. "Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
tău." 42. Pe cînd venea băiatul, dracul l-a trîntit la pămînt, și l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, și l-a dat înapoi tatălui său. 43. Și toți au rămas uimiți de mărirea lui Dumnezeu. Pe cînd toți se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi: 44. "Voi ascultați bine ce vă spun: "Fiul omului va fi dat în mîinile oamenilor!" 45. Dar ucenicii nu înțelegeau cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
vorba. Cu toate că moștenitorul a crezut din nou că mintea fetei fabulează, a dispus, totuși, să se procedeze așa cum ceruse ea. La biserica Sainte-Catherine-de-Fierbois, în spatele altarului, a fost găsită sabia pe care o dorea proaspătul ostaș. Faptul l-a uimit și mai mult pe Charles. Fiind găsite în acel loc mai multe arme, în cele din urmă a reușit să afle că ele fuseseră depuse acolo încă în anul 1415, după bătălia de la Azincourt, când Henric al VI-lea al
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
voievod, despre care diaconul Paul de Alep scria: “Toată lumea este de acord în a spune că nici în Moldova, nici la cazaci, nu se află vreo biserică să o egaleze pe aceasta, nici prin ornamentație, nici prin frumusețe, căci ea uimește pe vizitator. Dumnezeu s-o păstreze până la sfârșitul veacurilor!” În 1659, turcul Evlia Celebi arată: “Nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana. Fiind construită de curând, pietrele de marmoră poleită strălucesc și scânteie de parcă ar fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a trecut moș Creangă?” “Poate îmi povestești întâmplarea din curtea Goliei, vere?” “Ia ascultă: <... mergând protopopul la biserica Goliei spre a face inspecție,...> l-a găsit <în halat, cu o pușcă în mână, trăgând în ciorile de pe crucea bisericii. Protopopul, uimit de această nelegiuire,... întreabă: Da’ bine, diacone, unde s-o mai văzut față bisericească umblând cu pușca?>” “ Moș Creangă nu era vânător înrăit, ca Sadoveanu sau Topârceanu. El a vrut doar să sperie ciorile, fiindcă îi murdăreau turla bisericii” - a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
deveni oameni și să urmați cele șapte legi ale Fiului Omului. Atunci și îngerii vă vor descoperi legile lor, pentru ca astfel Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să poată coborâ asupra voastră și să vă conducă la legea Sa". Toți erau uimiți de înțelepciunea Lui și L-au rugat: "Continuă, Învățătorule, și învață-ne toate legile pe care le putem primi". Isus urmă: "Dumnezeu le-a poruncit strămoșilor voștri: "Să nu ucizi!" Dar inima lor era împietrită și ei au omorât. Atunci
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
pământ. Fulgușorul cel mic se ținea strâns de mantia mamei sale. - Să mă faci mândră de tine și să strălucești cel mai tare, să o bucuri pe fetița cu părul ca mătasea. Ceilalți frățiori se legănau desupra pământului și priveau uimiți la priveliștea ce li se deschidea în fața lor. Case luminate, oameni alergând grăbiți în toate direcțiile, brazi cu straie de sărbători, copii veseli și gălăgioși, multă forfotă și agitație. Deodată îi trezi din visare mama lor: - Fulgușori, sunteți gata de
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
printre norii dimineții răsar primele raze de soare. Zarzărul se trezește, în grădină totul se trezește la viață. Vrăbiile își încep obișnuitul tărăboi. Li se alătură curând guraliva de Ingrid, care locuiește aici, în curte. Deodată, lângă zarzăr, se oprește uimită cu ochii larg deschiși privind în sus: - Mamă, mamă, vino să vezi! Uite! Și mama vine încet: - Ce e? Ce s-a întâmplat? - Copacul are flori albe! - Da, draga mea a sosit primăvara! - O să fie cald, o să mergem în parc
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Caracadâlga, și își însușise o parte din garderoba acestuia. Ce mama dracu! Doar nu eram prost să nu profit de pe urma exploatatorilor. Ete-ai dracu!” Ca activist de partid, Zorzon se încadra în seria tipică a militanților comuniști din România. Ceea ce te uimea la această categorie de indivizi era tupeul și certitudinea lor, după ce erau investiți cu putere , că sunt capabili să găsească soluții la orice probleme , că sunt competenți în orice domeniu, că dețin toate adevărurile. Când găseau de cuviință să-și
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
Ostrovului, nu încearcă nici o inovație, nici o precizare, nici o adăugire, la tot ce s-a scris până acum. Poetul știe doar să se mire de ce i se pare că vede și pătrunde prin metaforă în procesul misterios al trecerii și devenirii, uimind și înfiorând cititorul trezit la o cruntă realitate: viața de la copil - la dus pe apele Styxului, de la Nimic - la Marele Nimic. Și totuși poezia lui Emilian Marcu nu-i chiar o povestire din criptă, ci mai curând o alunecare beată
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
pe lună... Îmblânzitorul care după ce s-a culcat cu o femeie pe trotuar a îmbrîncit-o peste cobră... cartea în care scria ceva despre balenele pe care oceanul le azvârle uneori pe plaje pustii... nu avusesem și eu soarta lor? Mă uimea că vedeam clar, pentru prima oară, în memoria mea ca într-un lac în care zărești și pietrele de la fund. Nu eram sigur nici că trăiesc, nici că am murit și, de fapt, îmi era indiferent adevărul. Dar dezgustul de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ce mai urma. Dar, probabil, mlaștina are într-adevăr ceva hipnotic, deoarece am adormit. Când am deschis ochii luna strălucea și am zărit o umbră în iarbă. M-am uitat mai bine și am recunoscut-o pe femeia care mă uimise la colibă prin frumusețea ei insolentă. Își lepădase zdrențele și se tăvălea nerușinată în iarbă la câțiva pași de mine. Am rămas cu privirea pironită de ea. Uitasem de când nu mai știam să mă bucur de nimic, de când nu făceam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o luau în altă direcție. Aveam o senzație stranie. Mergeam pe urmele mele într-o direcție cu totul necunoscută mie, unde nu fusesem niciodată. Uitasem oare? Priveam în jur cu atenție, dar nu recunoșteam nimic, nici un amănunt. Tot mergând așa, uimit la culme, am călcat pe un șarpe care m-a mușcat. Noroc că nu era veninos. Dar în clipa aceea n-aveam de unde să știu asta. M-am aplecat și mi-am supt sângele din rană până ce mi s-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
așteptăm de atâta vreme și nu vine, mi-ai zis. Cum îți închipui că va veni tocmai când te plimbi tu pe marginea șinelor?" Am scuturat din cap și ți-am dat o explicație care și pe mine m-a uimit. Dacă m-ai fi lăsat, ai fi văzut că venea. Toată viața m-a urmărit ghinionul. N-am obținut nimic decât după ce nu mai aveam nevoie. Din moment ce nu mă mai urcam în tren, ci mă aruncam înaintea lui, trenul ar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
zis: "Fiul omului, iată că voi sfărîma toiagul pîinii la Ierusalim, așa că vor mînca pîine cu cîntarul, și cu necaz, și vor bea apă cu măsură și cu groază. 17. Vor duce lipsă de pîine și de apă, se vor uimi unii de alții, și se vor sfîrși din pricina nelegiuirii lor." $5 1. "Și tu, fiul omului, ia o sabie ascuțită, ia-o ca brici de ras, și trece-o peste cap și barbă. Ia apoi o cumpănă de cîntărit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
greu de suportat. De altfel nici nu terminase școala normală; era învățător făcut din cântăreți bisericești, lucru obișnuit la ruși. Am muncit, ca de obicei, cu râvnă. Am făcut un cor școlar pe patru voci cu elevii școlii, cor care uimea pe oricine prin program și armonie. La "Înălțarea Domnului", când la cimitir se oficia slujba bisericească întru slava celor căzuți pe câmpul de luptă plângeau toți cei prezenți și prezent era tot satul. La Bolgrad ne duceam "noi, băieții" pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pricep că tocmai această capacitate a lor de a rămâne copii mari le asigura nemurirea. Deoarece, rămânând copii, nu descopereau moartea. Luam din legende coaja, fără să ajung la miez. Apoi, am trecut și printr-o etapă de frondă. Mă uimiseră îndrăznelile unor autori moderni, ca Gide sau Anouilh, care n-au ezitat să-l facă pe Prometeu fabricant de chibrituri, iar pe Orfeu cântăreț ambulant și m-am lăsat luat de val. Din fericire, nevoia mea de romantism a fost
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
răresc zgomotele din jur. Cei care mănâncă în prima serie încep, probabil, să plece. Mă răsucesc cu fața la soare. Lumina violentă mă orbește acum. Stau cu ochii închiși, câteva clipe, după aceea deschid pleoapele cu precauție. Cerul e perfect senin. Mă uimește totdeauna, la mare, vara, fixitatea amiezii. Atunci, pentru puțin timp, totul e parcă în cumpănă. Viața și moartea. Deșertăciunea și gloria de a trăi. De ce credem, oare, că pierderea de veme e condamnabilă, când ea e, poate, singura care ne
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mărturisit-o!) să dea foc Europei, s-o distrugă. A suportat-o, spune el, și așa, preaj mult. Deocamdată, își arată disprețul pentru acest mizerabil continent străbătîndu-l cu bicicleta. Observ că, deși ne-am deprins cu originalitățile lui, Theo ne uimește, de fiecare dată, cu ceva nou. "Libertățile" sale vestimentare mă trimit, cumva, spre extravaganțele lui Pierre Loti care adora să poarte pantofi cu tocur înalte, să se deghizeze în beduin, în turc, în indian ori s organizeze dineuri la care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și portughezii, popoare mici, au avut colonii. Grecilor le place, ca lui Ulise, să vânture lumea. Norvegienii au cucerit, prin Nansen și Amundsen, și Polul Nord și Polul Sud. Noi n-am produs nici aventurieri, nici cuceritori. Dinicu Golescu a putut uimi prin "însemnările" sale, care nu depășeau Austria, Elveția și Italia, la trei secole după ce Magellan făcuse prima călătorie în jurul globului. Am trăit, până acum un secol și jumătate, pe aceleași ulițe, fugind în păduri când veneau tătarii și turcii. Oare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]