4,882 matches
-
continuă el, am profitat că e pe gratis. Păcat că m-a adormit, știi cum e, și cu damele, dacă le vizitezi mai rar, te poți face de râs, dar mi-te cu tăria... Il ascultam cu un soi de uimire față de stăpânirea de sine cu care făcea haz de necaz, dar când am înrebat gazdele de telșefon, realizând ce va urma , umorul l-a părăsit și a trecut la implorări, să fie iertat. A inceput prin a cere iertare doctorului
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Libia. Tintin, magnifica carte cu povești, nu era decât rareori împrumutată - ea era admirată de la distanță, râvnită și jinduită cu acea invidie hipnotică pe care numai socialismul biruitor o putea naște în sufletele noastre. Și poate că această capacitate de uimire în fața lui Tintin și a lui Milou mă urmărește și astăzi, atunci când în drum spre facultate mă opresc, automat, spre a admira vitrina în care se află un modest anunț : „Aici puteți găsi albumele Tintin”. Socialismul real a trecut, lăsând
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe jumătate bucuros, pe jumătate melancolic. Cu paharul de whisky în mână, Haddock urmărea fascinat această suită de acrobații ale lui Tintin. Și doar câteva exclamații modeste, în care se mai puteau ghici urmele ectoplasmelor atât de dragi căpitanului, trădau uimirea care îl copleșea. De sus, de pe scară, ca un matelot ce a descoperit pământul după ani de căutare, Tintin striga fericit, având în mâini o uriașă hartă a lumii : — „Căpitane Haddock, ridicăm ancora, în sfârșit ! Depeșele de astăzi nu mai
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
borduriană să capete chip. „Totul s-a sfârșit !” Din pragul ușii, Tintin îl țintea pe Sponsz și pe complicele său cu o pușcă luată de la una dintre gărzile imobilizate. „Coșmarul pe care l-ai plănuit nu se va produce niciodată.” Uimirea lui Sponsz nu se putea citi pe fața lui, care rămase la fel de rece și de imobilă. „Se pare că am subestimat rezistența ta și a prietenilor tăi. O moarte de glonț rămâne mult mai eficientă decât orice înfometare.” Dar nimic
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
că nu avea să mai plece niciodată cu adevărat, jocul de-a v-ați-ascunselea cu moartea îi devenise indispensabil, parfumat și halucinogen ca și mănunchiul de ciuperci oferite, cândva, de Levi Colombia. Cei din jurul său ajunseseră să îl privească cu aceeași uimire cu care urmărești gesturile de energie ale unui sinucigaș : marinarul cu cercel în ureche, traficantul de arme pentru republică, mergea în acele colțuri pe care ceilalți le evitau, surâzând enigmatic, ca și cum ar fi fost sigur că glonțul și moartea nu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
culca mai repede cu ea, scutindu-mă de preliminarii obositoare, i-am propus să se mărite cu mine. Livia a făcut ochii mari. Nu se aștepta la așa ceva. Dar nu s-a arătat ofensată. Dimpotrivă, când și-a revenit din uimire, a consimțit imediat. Probabil, dintre prostiile pe care le-am făcut, aceasta e cea mai greu de explicat. Nimic nu mă împiedica să încerc s-o cuceresc pe Livia fără să mă complic cu o căsătorie. De aceea nici nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din pricina tulburării care pusese stăpânire pe ea. Valurile deveneau din ce în ce mai mari, aerul avea un miros insistent de iod, fulgerele începuseră să brăzdeze cerul întunecat, iar Laura urmărea furtuna, pradă unei agitații puternice de care nu părea conștientă și care, spre uimirea mea, o făcea fericită, transfigurînd-o. Faptul că am surprins-o într-un asemenea moment a avut importanță pentru tot ce-a urmat. Cine știe dacă altfel m-aș fi apropiat de ea? Laura a fost totuși singura femeie care mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și de aceea nu-mi iertau atentasem la nevoia lor de a se minți. Nu acceptau să fie sărăciți, despuiați de scuze și temeri, cum nu admit fanaticii să li se spună că Dumnezeu a murit. Ce mai, mergeam din uimire în uimire. Printr-o ironie a destinului, apăream acum ca luptător împotriva minciunii tocmai eu care nu pusesem niciodată preț pe adevăr și râsesem spunîndu-i într-o seară lui Dinu: "Adevărul are un defect grav, nu poate fi schimbat, e
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aceea nu-mi iertau atentasem la nevoia lor de a se minți. Nu acceptau să fie sărăciți, despuiați de scuze și temeri, cum nu admit fanaticii să li se spună că Dumnezeu a murit. Ce mai, mergeam din uimire în uimire. Printr-o ironie a destinului, apăream acum ca luptător împotriva minciunii tocmai eu care nu pusesem niciodată preț pe adevăr și râsesem spunîndu-i într-o seară lui Dinu: "Adevărul are un defect grav, nu poate fi schimbat, e ca un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
greutate nevăzută. Femeia plângea. ― Nu mai e oare nici o speranță, domnule doctor ? ― E mort, spune Rieux. Moartea portarului, putem s-o spunem, a constituit sfârșitul acestei perioade pline de semne descumpănitoare și începutul unei alteia, relativ mai dificile, în care uimirea primelor zile s-a transformat încetul cu încetul în panică. Concetățenii noștri, acum își dădeau seama, nu se gândiseră niciodată că orășelul nostru putea fi un loc indicat anume unde șobolanii să moară la soare și portarii să piară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
astea la pușcărie, spusese tutungioaica, oamenii cinstiți ar putea să răsufle. Dar trebuise să se întrerupă în fața agitației subite a lui Cottard, care se năpustise afară din prăvălie fără un cuvânt de scuză. Grand și tutungioaica, cu brațele atârnând de uimire, îl priviseră cum fuge. Mai târziu, Grand avea să-i semnaleze lui Rieux și alte schimbări în caracterul lui Cottard. Acesta din urmă avusese întotdeauna păreri foarte liberale. Chiar fraza lui favorită: "Cei mari îi mănâncă totdeauna pe cei mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
privea telegrama oficială pe care i-o întinsese prefectul spunând: "S-au speriat". Telegrama conținea: "Declarați stare de ciumă. Închideți orașul." II Începând din acest moment, putem spune că ciuma a devenit problema noastră, a tuturor. Până atunci, cu toată uimirea și neliniștea pe care le-o aduseseră concetățenilor noștri aceste întâmplări ieșite din comun, fiecare își văzuse mai departe de treburile lui, cum putea, la locul lui obișnuit. Și, fără îndoială, asta ar fi trebuit să continue. Dar porțile o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
PLINĂ TRAGEDIE, ÎNTR-O DIMINEAȚĂ, ÎNTR-ADEVĂR, RĂSUNASERĂ ÎMPUȘCĂTURI ȘI, AȘA CUM SCRIA TARROU, CÂTEVA SCUIPĂTURI DE PLUMB UCISESERĂ MAJORITATEA PISICILOR ȘI BĂGASERĂ GROAZA ÎN CELELALTE, CARE PĂRĂSISERĂ STRADA. ÎN ACEEAȘI ZI, BĂTRÂNELUL IEȘISE PE BALCON LA ORA OBIȘNUITĂ, ARĂTASE OARECARE UIMIRE, SE PLECASE, CERCETASE COLȚURILE STRĂZII ȘI SE RESEMNASE SĂ AȘTEPTE. MÂNA LUI LOVEA ÎNCET GRATIILE BALCONULUI. MAI AȘTEPTASE ÎNCĂ, FĂRÂMIȚASE PUȚINĂ HÂRTIE, INTRASE ÎN CASĂ, IEȘISE DIN NOU, APOI DUPĂ CÂTVA TIMP DISPĂRUSE DEODATĂ ÎNCHIZÂND FURIOS ÎN URMA LUI UȘA CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
FOARTE REPEDE. UN SUFLU CĂLDUȚ CARE VENEA DINSPRE MARE MIȘCA UȘOR PERDELELE UȘILOR CU GEAM. CÂND S-AU FĂCUT ORELE DOUĂZECI ȘI UNU, RAMBERT A BĂGAT DE SEAMĂ CĂ LA MESE NU MAI ERA NIMENI ȘI CHELNERIȚA SE UITA LA EL CU UIMIRE. A PLĂTIT ȘI A IEȘIT AFARĂ. ÎN FAȚA RESTAURANTULUI, O CAFENEA ERA DESCHISĂ. RAMBERT S-A INSTALAT LÂNGĂ TEJGHEA ȘI SUPRAVEGHEA INTRAREA RESTAURANTULUI. LA ORELE DOUĂZECI ȘI UNU ȘI TREIZECI, S-A ÎNDREPTAT SPRE HOTEL, CĂUTÂND ZADARNIC ÎN MINTE UN MIJLOC DE A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lumina creștea. În celelalte cinci paturi, forme de corpuri se mișcau și gemeau, dar cu o discreție care părea convenită. Singurul care striga, la celălalt capăt al sălii, scotea la intervale regulate mici exclamații care păreau să exprime mai degrabă uimire decât durere. Se părea că, nici pentru bolnavi, nu mai era spaima de la început. Era, acum, un soi de consimțire în felul lor de a suporta boala. Singur copilul se zbătea din toate puterile. Rieux, care din timp în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
din valoarea și profesia persoanei ce mi se adresa. Printre rânduri, am intuit ceva din personalitatea corespondentei mele, dar adevărata ei personalitate am perceput-o clar în momentul când mi-a trimis indirect un volum de poezii intitulat „Anotimpurile iubirii”. Uimire și încântare am avut din plin atunci când am parcurs volumul cu titlul amintit și tot ca primă impresie am telefonat Doamnei poete din Novaci - Gorj - spunându-mi părerea asupra valorii volumului trimis. Un fapt incitant e acela că astfel am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
revină, să se convingă că putea fi mult mai rău, că puteau s-o omoare, când i se întinse o mână. Era a unei femei care se uita la ea, cu o figură ce părea expresia pură a grijii și uimirii. Trecu ceva timp până când trăsăturile i se destinseră. —Sunteți doamna din America. De la casa Aweida. Expresia de îngrijorare reapăru. Ce faceți aici? Asta o obligă pe Maggie să se ridice și să se scuture de praf, să-și pună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aveai experiența necesară. Te-ai împrietenit cu nebunul ăla din Africa și ne-am gândit că, într-un context potrivit, ai face același lucru și aici. Și l-ai făcut. Cum spuneam, ar trebui să fii mândră. Un moment de uimire, urmat de un sentiment ciudat, unul pe care Maggie nu îl mai cunoscuse înainte, ca și cum ar fi primit o lovitură dinăuntru. Deci despre asta era vorba de la bun început. Maggie auzi din nou vocea lui Judd Bonham, când o cooptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-se de stânjenită ce era. Mda, da. — Adu-ți aminte, îi spuse domnul Robichaux. În centru, la Holmes. Un polițai a-ncercat să-ți aresteze băiatu’ și-n locul lui m-a luat pe mine. Ochii Santei se măriră de uimire. — A, da, recunoscu doamna Reilly. Cred că-mi aduc acum aminte. Vag. — N-a fost deloc vina dumitale, doamnă Reilly. Polițiștii ăștia! O adunătură de comuniș’! — Nu așa tare, îl puse în gardă doamna Reilly. În clădirea asta, pereți-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mulțimea de oameni și reuși să-și vândă toți crenvurștii. Plin de curtoazie și eficacitate întindea cu energia unui pompier ketchup și muștar pe marfa vândută. Ce splendidă zi! Semnele Fortunei erau mai mult decât promițătoare. Domnul Clyde, mut de uimire, primi salutul vesel al vânzătorului Reilly și zece dolari, iar Ignatius, cu halatul plin de bancnote, primite de la puști și de la magnatul crenvurștilor, se urcă în troleu cu inima ușoară. Intră în casă și o găsi pe mama lui vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
oameni din Cartier, printre care nu părea deosebit de ciudat. Își făcea loc prin mulțimea de pe trotuarul îngust izbind oamenii cu legănatul șoldurilor și făcându-i să se dea la o parte. Când va citi Myrna despre domnișoara O’Hara, de uimire va împroșca scrisoarea cu cafeaua ei espresso. Pe când traversa pe partea cealaltă, unde se afla Bucuria Nopții, îl auzi pe negrul cel aiurit strigând: — Hei! Veniț’năuntru s-o vedeți pe don’șoara Harla O’Horror dan-sân’ cu animalu’ ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Biotehnologia Piețe libere domeniul IT Cercetare Joburi Am parcurs cele douăzeci de minute de mers cu mașina într-o tăcere aproape completă. Nu se datora faptului că nu aveam prea multe să ne spunem; mai degrabă, eram aproape mut de uimire cât de silențios rula mașina. Fără niciun motor cu combustie - doar celule de combustibil care generau fără niciun zgomot energie electrică și eliminau apă în spate ca și cum ar fi fost singurul „deșeu” - automobilul părea un planor pe o autostradă ticsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
CHINA NE DĂ APELUL DE DEȘTEPTARE # 2 Chinezii sunt cei mai mari cumpărători de bonuri de Tezaur americane, promovând interconectivitatea economică, stabilitatea globală și contribuind la întărirea intereselor ambelor națiuni. Economia Chinei cunoaște o creștere care ne lasă muți de uimire, de 10% per an, triplu față de rata creșterii economice a SUA. Până în 2030, economia Chinei ar putea depăși economiile SUA și ale Europei. Multe dintre produsele realizate, începând de la îmbrăcăminte la dispozitive medicale și echipamente industriale și componente de automobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Zâna Fondantelor a Început să danseze din nou, chiar când erau pe cale să abordeze alt subiect de conversație. Armanoush a verificat enervată numărul. Nu era un număr cunoscut, Însă nu era nici unul privat. A răspuns. — Amy, unde ești? Mută de uimire, Armanoush a Început să se bâlbâie: — Ma-mă! Cum ai... cum de ai alt număr acum? A, păi, fiindcă te sun de pe mobilul doamnei Grinnell, a recunoscut Rose. Sigur, n-aș fi fost nevoită să-mi dau atâta osteneală dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încă zâmbind, mătușa Banu s-a uitat În dreapta și-n stânga, Întâi la soră-sa, apoi la nepoată-sa, ca să vadă cine avea să traducă toate astea, Însă, spre surprinderea ei, pe chipurile celor două traducătoare nu putea citi decât uimire. — Mă rog, e o poveste lungă. Nu vreau să vă răpesc timpul cu detaliile. Când tatăl ei a murit, bunica mea Shushan avea trei ani. Erau patru frați, iar ea era cea mai mică și singura fată. Familia fusese lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]