5,157 matches
-
nimeni nu va mai apăra aceste selve. Și vor lua cu ei copacii, și se vor duce și stârcii, și se vor duce și maimuțele, și papagalii - tuși din nou - și florile... Închise ochii și adormi. Simți că un zăgaz uitat i se rupea în adâncul inimii și plânse în tăcere pentru fiecare copac din selvă, pentru fiecare stârc, fiecare maimuță, fiecare papagal... ...Și pentru fiecare floare. SFÂRȘIT Regiune din America de Sud, de-a lungul bazinului central și inferior al fluviului Amazon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
el În dimineața aceea. Trase ușa și se uită Înăuntru. Acolo era amestecul obișnuit de obiecte abandonate: o singură cizmă galbenă, o geantă de cumpărături plină cu ziare vechi, două plicuri mari, căptușite și o umbrelă roz. Roz. A Chiarei, uitată acolo cu luni În urmă. Dacă-și amintea bine, avea pe ea elefanți mari, veseli, dar nu voia s-o deschidă ca să afle. Era destul de rău că era roz. Se uită mai bine, dând lucrurile la o parte delicat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
bombeu, nu te impinge nimeni de la spate, urechile nu-ți mai sunt agresate de tot felul de replici. Roagă-mă în genunchi și lumea va fi așa, de acum încolo. Da, s-ar putea să fiu mărinimos. Magicianul apucă umbrela uitată/părăsită/renegată de moșulică și începu să danseze, fredonând Singing in the rain. Reușea să îl imite foarte bine pe Gene Kelly, iar Scriitorul fu nevoit să accepte ideea că partenerul său de dialog era un dansator înnăscut. La finalul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și de câteva cuvinte. Acestea ar cam fi: cât am să trăiesc, n-am să uit acea imagine, de stârv, a fermei zootehnice, pe care, o devoram, cu toții, mai rău decât niște hiene! N-am s-o uit. Nu trebuie uitată. Doar era munca noastră. Dar, așa a fost să fie: noi am făcut-o, noi am desfăcut-o. De unde să fi bănuit, eu, atunci, bietul fermier zootehnic, ce eram, din frumosul nostru Lohan, că, Întreaga țară, cu tot ce a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
că va fi ceva grozav? Ba, cred, că va fi. Așa, mă băiatule, să știi de la mine, că va fi. Și a fost. Nu chiar-chiar, dar, totuși, a fost. Radu? Cu banii căpătați, și-a cumpărat vechea, hârbuita și aproape uitata de lume fabrică de cărămidă, Ceramica, de sub coasta Împădurită a Văii Târgului. A trebuit să-și pună, la grea Încercare, Încrederea În propriile forțe; a fost nevoit să lupte din greu, Radu, să Învingă mari greutăți, pentru ca, În final, să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nici un caz, vorbele astea fățarnice, doar ceva nelămurit, pot să scap... Nu. Dimpotrivă, Thomas era tot mai nerăbdător să ajungă - doar cît să-i privească măcar - În preajma fiilor săi; a fiicelor, mai puțin; deloc; episodul Ann fusese de ajuns, trebuia uitat, strica totul. Nimic din ceea ce ar fi putut Întina relația părinte-urmaș nu avea să se mai interpună, asta Își dorea. Dacă ar fi fost multimiliardar, s-ar fi străduit să Îi cunoască pe toți, i-ar fi făcut moștenitorii săi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Spune-mi Thomas...“ „Dumneavoastră“, a continuat Bert, „credeți că este bine că ne-am Întîlnit?“ „Nu, dar nu am putut altfel... trebuia să te cunosc...“ Thomas Îl privea atent pe urmașul său. Al Antoniei, al contelui rus, al unui aproape uitat neamț, al unui anonim șir de vikingi ce stăpîniseră cîndva mările. Ce importanță mai aveau toate astea după ce Își pierdeau firul, rostul? Bert trecuse printr-o eprubetă, prin azot lichid, o problemă medicală; un produs. Contra cost. Lui Thomas Îi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pentru că, de-acum, ce viață mai are mama? Puștiul va fi, probabil, condamnat la moarte... Sau pe viață... Și tu ești un om terminat. Pedofilii sfîrșesc rău În pușcărie!... Dacă, mai Înainte, nu o să fii castrat... Există o lege aproape uitată, În California... Un ziarist a propus deja... «Cu toată ura am făcut-o!», a zis puștiul. «Un străin; tot timpul mi-a fost potrivnic! Știa că nu sînt copilul lui... Și eu știam cum stăteau lucrurile», a mai zis băiatul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
același timp, clar început de monolog și de confesiune, dar cu ce avertisment pentru crearea suspansului ! Sau, catalanul Carlos Ruiz Zafón. „îmi amintesc încă de acea dimineață cînd tatăl meu m-a dus pentru prima dată să vizitez Cimitirul Cărților Uitate.” Ați citit, bănuiesc, primul său mare succes, Umbra vîntului. Cum să nu-l înșface această primă frază pe cititor, cînd conține promisiunea unei călătorii atît de insolite. Veniți cu mine să descoperiți un loc magic, „Cimitirul Cărților Uitate”, spune de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Cimitirul Cărților Uitate.” Ați citit, bănuiesc, primul său mare succes, Umbra vîntului. Cum să nu-l înșface această primă frază pe cititor, cînd conține promisiunea unei călătorii atît de insolite. Veniți cu mine să descoperiți un loc magic, „Cimitirul Cărților Uitate”, spune de fapt autorul... în ce vă privește, însă, după cîte îmi dau seama pînă acum, vă trebuie o frază cu un anume potențial metafizic de tip maioneză. îmi pare rău dacă vă dezamăgesc cu stilul meu de a crea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
luni de zile. timp de trei ani nu se poate apropia de Centrul de Cercetări Chimice. Patrulează mereu pe străzi în căutarea scurgerilor de apă potabilă. în primele zile era să piardă toată apa potabilă a orașului din cauza unor robinete uitate deschise. Din cînd în cînd plesnește cîte o țeavă (niciodată nu-și dă seama de ce) și trebuie să intervină prompt. X este un om liber. se simte ca un rege. se plimbă pe străzile pustii ca pe un teritoriu cîștigat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lansată o întreagă campanie de decorticare a operelor celor recompensați în ultima sută de ani cu Premiul nobel pentru literatură, și se ajunse la concluzia că 90 la sută dintre ei nu mai reprezentau nimic pentru cultura mondială, fiind total uitați și aruncați la „pubela istoriei” (expresie utilizată de un anume alex Ștefănescu în revista România literară). Iar ceilalți zece la sută beneficiaseră de criterii mai degrabă politice, decît literare pentru a-l obține. mai multe grupuri de rap și de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în special unanimitatea actului asumat de scriitorii români. Greva tăcerii din românia fu una totală, asociind într-un elan aproape irațional toate generațiile de scriitori și toate grupările literare. mari scriitori sau poeți debutanți, scriitori foarte cunoscuți sau alții definitiv uitați (dar în viață), autori de cărți mai degrabă comerciale și alții specializați în literatura de gară, toți deci, printr-un act de solidaritate calificat de unii experți drept „unic în istorie și revoluționar”, acceptară să tacă timp de un an
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dar se arăta mulțumit și atunci cînd frazele sale proprii declanșau la alții energii creative. toată lumea se dezlănțui la colocviul dedicat diverselor tipuri de începuturi de roman, cu un accent special pe „marile prime fraze ale romanelor complet ratate sau uitate”. este uluitor cîți scriitori colecționaseră fraze-prime șoc, dar scufundate în mlaștina indiferenței. Fiecare avu dreptul să ia cuvîntul și să prezinte una, două sau mai multe astfel de mostre, și să facă apoi analiza eșecului lor. mulți analizară diverse prime
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
enorme vor fi golite de memoria noastră ? Da. nu le puteam ascunde adevărul acelor confrați ai mei neliniștiți de moartea Casei monteoru. îi vedeam pe toți acolo, unii adevărați monștri sacri ai literaturii române, alții mai degrabă scriitori oficiali deja uitați, alții pure personaje ale unei epoci complicate... toți aveau în comun acum acest atașament profund față de Casa monteoru. într-un fel sau altul fiecare lăsase acolo o parte din viața sa. toți acei pereți, toate acele stucaturi, tavanele cu casetoane
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
angola, un conflict cu guerila maoistă din Columbia care dura practic de o jumătate de secol... niciunul din aceste conflicte nu se compara însă cu cel israelo-palestinian. în primul rînd pentru că toate celelalte deve neau, la un moment dat, conflicte uitate, sau intrau într-un con de umbră. somalia, sudanul, tibetul... Pentru domnul Busbib toate aceste nume desemnau exact uitarea, intrarea într-o zonă de eclipsă mediatică a unor drame care în mod normal ar fi trebuit să-i preocupe pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Titi, însă, se ținu după ei. Otilia făcu cea mai bună primire blândei fete, stătu mâini în mâini cu ea, îi cântă la pian, mărindu-i vibrația sufletească, pe care Lili o întrebuința toată spre a contempla pe Felix. Titi, uitat, încruntat, privea muțește pe Lili. Stănică lăudă ditirambic, când pe Otilia, când pe Lili, când pe Felix, nemaiștiind ce spune, ca de obicei, făcând pe diabolicul cu sentimentalism. În sfârșit, se aprinse atâta, încît își aduse aminte că Lili îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un exponometru și-o muzicuță, în șira spinării căreia, suflând cu nădejde, se acompania imediat ce găsea o rimă reușită și înainte de a da peste alta și mai dihai. Automobilul aluneca, precum un bric de săpun, pe traseele aparent definitiv uitate ale gârliței Bucureștioara. La fiece meandră, Guzganul trântea cîte-o însemnare, cu indicii despre desfigurările produse de trecerea timpului, despre volumul imobilelor și despre intensitatea fluxului luminos ce se răsfrângea, la ora aceea, peste clădiri. Se învîrtiră în intersecția străzii Dionisie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dinspre Piața Căuzași, 14-15 buldozere agățau fiecare, sub lamă, cîte-un calcan sau vreun dos de clădire, retrăgîndu-se cu ele, pe cîte-o ulcerație de maidan, pentru a le despica și pentru a le suge măduva. Pentru a șterge de tot deja uitatele trasee ale pârâiașului Bucureștioara și pentru a-și fixa el, Ceaușescu, deasupra lor, clădirile lui înșelătoare, uriașe, obtuze, populații întregi de omuleți plângăreți fuseseră evacuate de prin propriile lor gospodării, forțat și cu noaptea în cap. 102 DANIEL BĂNULESCU intrase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acesta, o să-i fie mai ușor când o să fie pus la zid. Judecat de doi ani, știa, fără mimică melodramatică, că va fi împușcat. Îl mai țineau în viață așa, până când aveau să prindă o zi în care zgomotul aproape uitat al cartușelor plutonului de execuție avea să sperie totodată și cârdul de ciori ce se pripășise prin curtea poligonului de execuții. Aveau să împuște, adică, dintr-o singură execuție, doi iepuri. Până atunci îi mai permiteau și lui Gărgăriță să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-au încoțopenit și s-au blestemățit până azi dimineață, spre zece. - Daaa? Foarte interesant! spuse moale Doru, și simți cum i se împurpurează cartilagiile urechilor de rușine. 389 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Și, pentru a mai face uitată ceva din pipăreala complimentului, doamna cea ștearsă îi împinse până în stânga Diavolului, ceașca lui. - Deci Cartea lui Iov. Capitolul 38, versetul 16? întrebă, alintîndu-se, cucoana. - "...AI PĂTRUNS TU PÎNĂ LA IZVOARELE MĂRII SAU TE-AI PLIMBATTU PRIN FUNDURILE ADÎNCULUI?" cită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
protocol. În cinstea rapsozilor purta cu mândrie în locul cravatei fularul înnodat frumos la gât. Mereu și-a îmbrăcat fularul așa, chiar dacă nu îl proteja atât de bine și nu își dădea seama de ce! Acum refăcea în minte legăturile de mult uitate! În schimb la doamna Luscalov, fizica o lega intrinsec de matematică, admira cât de bine se potriveau între ele formulele și parcă profesoara nu îl lăsa să ajungă acasă cu lecția nouă neștiută. Era de asemeni printre materiile considerate de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lunguieț și slab, părul argintiu pe la tâmple și hainele necălcate, vechi și lucioase. - Tu ești, mă? a întrebat. Inima cârciumarului bătuse mai tare. Aceeași spaimă veche, ținută ani întregi în suflet, a ieșit gâlgâitoare, sub piept. Palmele și ghiontii lui uitați, glasul poruncitor al stăpânului, toate s-au adunat într-o frică neînțeleasă. Pandele i-a întins peste masă palma subțire, aproape străvezie. Privirile i se șterseseră și veselia din ochi îi pierise. Parcă nu mai vedea lucrurile prea apropiate. - Eu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tașca lui din brâu. Îi trecuse beția și-i ardea gâtul. A intrat în prăvălie și a chemat oamenii împrejur: - Ce vreți, fraților, să beți? Azi plătesc eu! Se mira Chirică, se mira Ilie. N-au zis nu. Afară rămăsese uitată căruța, goală, cu ușile vraiște. În ea intrau brabetii Cuțaridei, gureși, să ciugulească și ei firimiturile rămase din pomana lui Mielu. Târziu, aproape de miezul nopții, -lau urcat în droașcă, de subsuori, doi ceferiști. Mielu era țeapăn și râdea prostește. N-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
picioare și s-a-nvîrtit prin odăi. Stăpânul îi cumpărase pantofi scumpi, mici, cu barete argintate, de-ți luau ochii. Se bunghea și Nicu-Piele, se uitau Gheorghe, Sandu - ce să mai vorbim! Mort era, că a lui fusese, și-acum numai cu uitatul rămânea... Intră și starostele, că se îmbrăcase. Avea haine-n dungi, călcate, și-o batistă curată la buzunarul de sus. I-a privit pe rând. A mai tras de spatele lunganului, s-a mai uitat chiorâș la ăl bătrân, pe la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]