4,112 matches
-
piroteală și ceilalți și pricepând ce am auzit, fiecare a căutat a șăgui și au chicotit și s-au veselit, pe seama lui Mehmet Străilaș, pe cât i-au lăsat firavele lor avânturi și bicisnicele lor chefuri Deci, eu, măcar că mi se umflase piciorul cel spart de piron și măcar că mă scutura uneori tremuriciul, i-am îndemnat a folosi, toți odată, experiența lui Enea Căpută și după ce am ronțăit oleacă de scoarță de brad, care, între timp, se făcuse moale și fără de gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gol Și zăpada era albă și foșnea ca mătasea, sub cerul vioriu, pe care lucea Sfântul Soare, iar de amețeală și de scuturături de friguri, și de înțepeneala neașteptată a maxilarului, și de piciorul spart în piron, pe care de umflat și de negru nu-l mai puteam pune în pământ, pe mine m-au urcat în mașina cu Crucea Roșie... EPILOG Surprins de atâta nemișcare și de atâta liniște, instalate în salonul friguros al Spitalului, îmi întrerup lectura. Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu hurmuz și șiruri de oglinzi, având pe cap, cu toții, comănace înalte, chipiuri cu pampon, de ofițeri de pe timpuri, săbii de lemn și alte armamente din astea, de odinioară... În fața unor cadre noi și mai arătoase decât altele, Vartolomei se umflă în pene: Ia uitați-vă, aici! Asta e fata noastră, Caterina. E la liceu, tocmai în capitala de județ, unde hălăduiesc șefii cei mari, în frunte cu primul-secretar de la Partid... Caterina ne face cinste: învață bine și e ascultătoare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Și n-ar fi stricat și niște pliante cu instrucțiuni de folosire. Mie, cel puțin, nu mi-ar fi stricat. Scriu golănește! Sulă bleagă, ți-ar fi plăcut să te și porți așa. Să te ridici În picioare, cu prohabul umflat de o erecție zdravănă, să te Îndrepți spre tipă și să-i spui vreo porcărie. La care ea n-ar răspunde În nici un fel, fiindcă nu-i decât o târfă, iar tu În dimineața asta nu arăți prea prosper, cu tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ce tâmpenii spune, Cătă simte că se sfârșește pe picioare. Pe frunte i se adună broboane de sudoare, simte că În stomac i se zbate un bolovan. E normal, Își spune, nu mănânc nimic, beau Pepsi și fumez. Bolovanul se umflă, Îi umple pântecele. Cătă simte că explodează. Și chiar o face. Trage un pârț răsunător, de se oprește pendula-n perete. Ori, mai degrabă, orologiul catedralei catolice. Dar totuși mai bine pendula, ca să fie ca-n Svejk. Fiindcă lui Ungureanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vine să Încerc un accent de ucrainean. Renunț: - Adelin zice c-a așteptat destul. Zice să-i dai banii. Nici asta cu zice nu-i rea. Simon says, ca Jeremy Irons. Îl aud și pe Leac râzând În spatele meu, mă umflu În pene, Încep să mă hlizesc și eu. Idiotule! Ți-a scăpat puștiul, a fugit În bucătărie, bagă repede piciorul În ușă. Mă proptesc la timp, Împing cu umărul, reușesc să intru. Cu prea mult elan Însă, fiindcă mă rostogolesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a Învățat să stea În fund, se uită la mine, peste mine, pierdut, fericit. Coboară În sfârșit mâna, se plesnește peste genunchi de câteva ori, apoi se liniștește, Își trece palma peste piept, râde. Râde cu sughițuri, rostogolit, cu pântecul umflându-i-se gata să pleznească: - Băieți! Măi băieți! Ce poți să-i ceri mai mult? Bine c-a rupt tăcerea. Își duce palma la ochi, se freacă hlizindu-se, până la urmă Îi dau lacrimile, i-o fi intrat uleiul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fapt nimeni nu privește Într-acolo, spre sicriu. Plângem ca să ne ferim privirile. Nu știu să spun cum Îi stătea Andreei moartă. * Vedeam deja ceață În fața ochilor. De-abia l-am putut dibui pe Pârvu atunci când a intrat pe ușă, umflat și el, acoperind-o pe Cristina, cea care-i deschisese ușa apartamentului și care acum Încerca să ne semnalizeze uimirea ei neputincioasă. - Salut, băieți. De data asta grav, aproape timid. Îi lăsăm câteva secunde ca să se intimideze și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Fräulein Andrea! Fräulein Andrea! Pătrunde prin fumul gros, dar dă înapoi în fața căldurii infernale. Nu poate înainta nici un pas, fără să se ardă. Revine cu o batistă pusă pe față. Materialul subțire începe să fumege. Perdeaua incandescentă a flăcărilor se umflă, îl împresoară ca o copcă lacomă. Respiră cu greutate, nu mai are aer, simte ceva ca o funie groasă care-i cuprinde traheea, gâtuindu-l. Mâneca mantalei începe să ardă mocnit. O stinge cu greu, dar încăpățânată, flacăra își face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
călduroasă, focul care duduie în sobă. Acum, la cină, aș fi avut în față cârnăciorii făcuți de Gertrude. Mmmm! Ți-am povestit de ei, Karl? Da și nu numai odată, se aude mormăitura exasperată a celuilalt, un soldat cu ochi umflați de oboseală și față foarte palidă, care se chinuie să lege firul de transmisiuni întins pe fundul tranșeului puțin adânc, rupt în apropierea lor. Mai bine dă și mie să trag din chiștocul ăla. Uruitul răsunător si uniform al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
văd noaptea în luminile cele mai vii, lumea, monstruoasă fantomă, ziua asta cea mai goală din nopți. Un glas spune: "unde sunt? cine sunt?" Să fie vocea mea în pustiul ăsta? Suprafața fiecărui lucru e-ntinsă de noaptea care o umflă, - oh, noaptea asta în văluri de soare! - Da, acest cuvânt în clăbucii iluziei, acest cuvânt pierdut, nu-i niciodată decât al meu. GREA}A DE-A FI Nu am venit pe lume ca să le făuresc brațe centaurilor, ca să dau sângele
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
viu și deputat liberal, a d-lui I. Ionescu, făcută în numărul de azi al "Binelui public". D-sa spune că în anul 1879 veniturile scad și cheltuielile cresc și, pentru ca să li se dea acestora o nălucire de acoperire, se umflă veniturile. În loc de 19 milioane ce au fost în anul trecut la poște, drumuri de fier și diverse, s-au pus în anul acesta 29 de milioane. Rezumatul general e acesta: Cheltuieli 108 376 539 Venituri 101 673 316 Deficit 7
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
rolelor sale comice. Ei bine, Crăcănelul Parlamentului e d. Petre Grădișteanu. Pronunțând cuvinte mari și având o fizionomie nenorocită, care poartă sigiliul neșters a unei viclenii pronunțate, voind a vorbi cu sentiment și căldură și nefiind capabil de aceasta, domnia sa se umflă în mod artificial și, cu sofismele cele mai netrebnice, de cari ar râde și copiii, cu întortocheri de cuvinte, cu tertipuri si cusururi subțiri de advocat, d-sa s-apropie de cestiuni mari și de espunerea liberă și clară a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Are o carte despre vitamine, din când în când o anunț: gata, Tasia (pardon, Nastasia), trei zile mâncăm numai vitamine! Și atunci, dă-i cu morcovi, dă-i cu gulii, dă-i cu păstârnac, dă-i cu țelină, până ne umflam de vitamine! Pe urmă gata cu vitaminele, dă-i acuma cu purcel..." Nu știu de ce, tot clanul izbucni în râs. E adevărat că șeful lui, acest Vasile (fiindcă, fără să arate, avea totuși aerul că el a fost și a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
confirmat ceea ce îmi spusese celălalt, el era în măsură să-mi spună că pot ocupa postul de șef al bibliotecii municipale, unde pot foarte bine să citesc, nu-i așa, să scriu poezii, să-mi continui studiile care mă interesează... Umfla vocabulele, parcă ar fi vrut să-mi arate că nu e așa grav să treci dintr-un post într-altul, tot cam leafa aia o ai, asta e, se în-tîmplă, nu e nimeni bătut în cuie pe locul unde își
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și că tot ceea ce vezi (chiar și corul!) e străin de tine, cum tot ceea ce credeai tu că reprezinți îți este străin. Iată boarea primăvăratecă și altădată dulce care pătrundea peste mine prin fereastra deschisă de la baie, nu-mi mai umfla pieptul și nu-mi mai invada inima și nu-mi mai făcea gândul să zboare fără hotar. Pasăre rănită, care spera să se vindece, inima mea agoniza cu aripile tăiate și gândul "ar fi mai bine să mor" veni ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
făcuse poftă și vrusese să ia o linguriță, deschisese ușa mică a dulapului și vârâse mâna. În clipa aceea fusese mușcată de unul care îi sări și în piept; leșină și în câteva minute i se roși și i se umflă brațul până sus. "Aici nu merge cu vermorelul, zise Bacaloglu specialist. Aici e colonie mare, domnule, trebuie s-o descoperim și s-o distrugem." Dar nu căutarăm mult, ne-o arătară muncitorii, era lângă secția de sculărie, secție veche, lângă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
decât vederea lumii natale. Se prăbuși, păru să se dezumfle, că-și pierde puterile. Brusc, gravitația artificială, întreținută în stație îi păru de trei ori mai mare decât pe Pământ. O strivea, iar salteaua pneumatică pe care se odihnea se umfla în jurul corpului său, amenințând să o sufoce și să o sfarme. Meditehnica privea în continuare semnalizatoarele, nimeni nu spunea nimic. Cincizeci și șapte de ani. Visase timp de mai bine de o jumătate de veac, iar în acest răstimp, prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și alte similitudini. Ca o regină furnică, sau termită, regina acestor extratereștri ar trebui să fie din punct de vedere fizic mult mai mare decât toate creaturile pe care le-am întâlnit până acum. Abdomenul unei regine este atât de umflat de ouăle pe care le conține încât nu se poate mișca. Ea este hrănită și îngrijită de către lucrătoare, fecundată de către masculi și ocrotită de garda ei personală. Absența mobilității o face total inofensivă, deși, la albine, de exemplu, ea poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Cea mai bună consolare a infanteriștilor, în afara femeilor. Nu se blochează în apă și în vid. Cere doar să fie curățit și să nu fie prea zgâlțâit; în schimb, ne ține în viață. Ripley cântări arma masivă și puțin maleabilă, umflată cu fibră compresibilă destinată amortizării reculului generat de forța deosebită a cartușelor pe care le lansa. Această pușcă era mai impresionantă decât aruncătorul ei de flăcări. Ea îndreptă țeava spre zidul din față. ― Ce părere ai? o întrebă Hicks. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Trei avu timp să remarce cum cei prezenți, aflați în uniformă sau curtenii înțepenesc și devin - da - speriați. - Pun pariu că nu poți, spuse băiatul-âmpărat. După care, fără a mai aștepta, trase puternic aer în piept. Își lărgi plămânii. Își umflă obrajii. Și Gosseyn, reacționând imediat, făcu la fel. Și iată-i așa pe amândoi. La început bărbatul gândi: "Ei, bine, acesta este aproximativ un minut câștigat înainte - înainte de ce? Probabil că pentru aproximativ șaizeci de secunde amânase o întrecere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Haine? Vreo plapumă? Niște cadouri, pentru-acasă? Misterul rămânea, cu fiecare an, intact, împachetat în pânzele sacilor, colorate ca un pulovăr turcesc. Încărcată cu mărfuri grele și parfumate, corabia asta a lor, pe care se încăpățânau să nu mă invite, se umfla în vânt și, scăpând din ghearele tiranului de la catedră, zbura pe geam spre cine știe ce Dardanele din Bărăgan sau Oltenia. Și totuși, studenții își păstrau farmecul, încărcătura de naivitate și consecvență de care mă atașam an de an. Fără ei, orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înainte de a-și abandona crusta, sapă un adăpost pe fundul oceanului, unde se-ascunde până i se întăresc membranele și trece primejdia. Lepidopteros desfăcea nisipul bob cu bob, îndepărtându-l cu grijă, pentru a ajunge la carnea crudă și rozalie, umflată de vinișoare de sânge. Odată instalat acolo, îmi prelungea ochiul în propriul său ochi: clipeam amândoi în același timp, înregistram fiecare mișcare din corpul minții lui Bidileanu, o aduceam în fața privirii, goală și încremenită, și-o savuram. Mă simțeam bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ăla micu’ l-au luat de sub masă (dormea lângă Brutus) și l-au dus pe brațe. Mi-au lăsat și-un cadou, tubanul ăsta. Nu era de mâncare, nu conținea alcool, nu puteai să-l pui la bicicletă, să-ți umfli roțile cu el. Nici măcar nu l-au deschis. Îl scuturau ușor, să fie siguri că n-are lichid înăuntru. Naiba știe de ce plecaseră cu el: din plictiseală? le plăcuse culoarea? sau doar se bușeau cu el în cap, cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Care din ele, că sunt vreo două sute?“, am protestat eu. „Ăla când o ia nava razna și-ncepe metalul să vorbească și să dea ordine, de zici că au toți halucinații.“ Îl văzusem, dar nu vroiam să-i spun. Se umflase destul în pene, parcă vorbea de la catedră. Uitase complet de cutremur; de vin, nici nu mai pomenesc. Stăteam pe uscat, noaptea, ca popândăii. „E cam aceeași poveste, cu alți actori.“, a continuat Mihnea, imperturbabil. „Eu, de exemplu, am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]