3,608 matches
-
48. Respingând totodată orice pretenții de separaționism, Bucovina, și mai ales Cernăuțiul, plasau Bucureștiului eticheta de "regionalist" datorită politicii centralizatoare căreia provincia trebuia să se subordoneze. Leca Morariu, bucovineanul poate cel mai vocal, manifesta o reacție iritată la rețetele de "umil" regionalism trimise din capitală, acuzând un așa-zis regionalism al centrului care neglijează "tot ce odrăslește din seva pământului nostru" și care va contribui la potențarea antagoniei între cele două ținuturi. Iar dacă centrul manifestă un teribil snobism, "cealaltă Românie
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
tratează tema în termeni tehnici, de experiență spirituală eliberatoare: Asceza dialogului, a întîlnirii : a muri pentru celălalt, pentru a renaște împreună cu el ; a deveni celălalt. Să facem loc în noi, în rugăciune, în meditația și conformația noastră, celuilalt. E începutul umil al extazului. Ieșire din tine prin interioritate și prin celălalt. în contrast cu identitatea statică centrată pe ego, mereu ispitită să-și obiectiveze și să-și justifice limitările, potențial născătoare de exclusivism, atenția față de semenul diferit se corelează cu o identitate a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cît distanța dintre ele e mai puternic pusă în evidență, cu atît e mai puternic vectorul simbolic care le leagă. Anecdotele mistice din mai toate tradițiile, ca și parabolele din Evanghelii își învelesc, de pildă, învățătura în straie de rînd, umile, de fiecare zi. Grăuntele de muștar, ca și banul rătăcit, căutat de o femeie, sînt simboluri expresive ale împărăției. întemeiată pe oglindire, logica simbolică lucrează după regula analogiei inverse : reflectă totalitatea realului într-un grăunte, tăria spirituală în conștiința slăbiciunii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a transcendenței în modernitatea tîrzie Gîndirea simbolică, cu a sa regulă a analogiei inverse, privește realul de la ambele capete, din ambele puncte de vedere, cel perspectival și cel trans-perspectival. Ea identifică în împrejurările cele mai banale oglindirea transcendenței, în lucrurile umile răsfrîngerea celor supreme. De aceea, poate pregăti întrucîtva întîlnirea ochilor. Spectacolul public și mediatic, spectacolul vieții noastre curente, cu toată contingența lui prea adesea derizorie, nu constituie, pentru această gîndire, un material inutilizabil. Dimpotrivă. Contingența lui are destulă distanță față de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cuvînt despre gîndirea acestui autor: nici în capitolul "Tendințe, teorii, sisteme", nici în "Filosofia istoriei" sau "Filosofia culturii", nici măcar în paragraful "Alți gînditori"; Vulcănescu pare să fie alungat în perimetrul acelor formulări din penultima pagină a volumului, între atîția "cercetători umili" din revistele de specialitate sau, probabil, între "o seamă de alți gînditori, care de asemenea lucrează asiduu în diferitele domenii ale filosofiei" (v. p. 435). 23 v. Mircea Florian, "Prefața", la Recesivitatea ca structură a lumii, vol. I, Editura Eminescu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
comunistă, "a făcut de când lumea stakhanovism la casa ei și care acum va face stakhanovism pe toate planurile vieții" era prezentă în discursul mobilizator al anilor '5051. În viața de familie, când femeile au renunțat, în mare parte, la atitudinea umilă, supusă, față de bărbați, reacția acestora a fost de a răspunde, uneori, cu violență fizică și verbală, ajungându-se astfel la situația paradoxală în care, în perioada comunistă, femeile au fost victime ale violenței masculine într-o măsură mai mare, comparativ
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
ușor ajunge la Bunul Dumnezeu orice slujitor și credincios care vrea să se roage și să-și mărturisească credința și cererea de ajutor, mângâiere, lumină sau mulțumire, care vrea să laude și preamărească pe Dumnezeu. Câtă bunătate are El față de umila noastră persoană! Câtă înlesnire și ușurință este în bunătatea lui Dumnezeu, care te așteaptă oricând, te primește și te ascultă în orice zi, în orice clipă din zi sau din noapte, în orice clipă de nevoie, de necaz și de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
au știut să se roage cu atâta simplitate ca sfinții (Sfântul Bernard de Clairvaux este o pildă în acest sens). Nu trebuie să convingem pe cineva pentru a fi mântuiți. Valoarea rugăciunii se vede după rezultatele ei, așa că cele mai umile cuvinte de cerere și de preamărire sunt la fel de bine primite de către Stăpânul tuturor ființelor ca și cele mai frumoase invocări. Formule recitate mecanic sunt numai într-un fel rugăciuni, asemenea flăcării unei lumânări. Chiar așa neînsuflețită cum pare, ea simbolizează
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
care ne aflăm. Ori a citi înseamnă a afla de alteritate, a ieși din tine, a te uimi de ceea ce e în afara ta, dar și de ceea ce e în zona aceea neexplorată a propriei identități. Te uimești și devii oarecum umil. Lectura nu-ți permite să te împăunezi, căci pe măsură ce te izbești de o tot mai uluitoare diversitate a existenței, afli și despre timpul tău limitat de a asimila. Jurnalul de lectură este un mod de a schimba idei vii despre
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cititului ar fi să-ți descopere drumul, calea, modalitatea de a avansa pe acea cale. Nu întotdeauna un drum social spectaculos prin ascensiunile sale uimitoare este dublat de o devenire umană, de o primenire a energiilor. Există și parcursuri aparent umile care ascund o altitudine interioară nebănuită. Înțelegerea a ceea ce se întâmplă cu tine și disocierea părții negative din întregul devenirii pentru a o converti la pozitiv, este o mare izbândă pe care societatea noastră grăbită nu mai pare să dea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
obsesia, fixația chiar, a Apusului decadent, extenuat, de unde nu ne mai poate veni nimic niciodată etc., etc 27. Occident care a învins totuși sistemul comunist și de la care se așteaptă mereu, prin F.M.I., miliarde de dolari. în astfel de texte umile, resemnate, penibile să recunoaștem, și mai ales total dezmințite de istorie, Noica a mers în mod regretabil prea departe în sensul cedării, conformismului și compromisului. Stare de spirit foarte generală, de altfel. Realizarea sau măcar stimularea culturii paralele, cu dublă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sentimente de umilință și inferioritate, după cum vom vedea. Ea a fost pusă și discutată de L. Blaga, de alții, tot în perioada anilor '30-'40. Un astfel de complex nu poate fi depășit nici prin revoltă, prin resemnare, prin recunoașterea umilă și pasivă a faptului împlinit, ci exclusiv prin ceea ce francezii exprimă prin formula passer outre. Cu alte cuvinte, să încetăm să mai fim obsedați, la infinit, de psihoza major/minor, dar nici să așteptăm, mesianic, o soluție miraculoasă, de la nu știu ce
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
celor din jur, se întorc tot la el, îl impresionează tot pe el. De asemenea, sentimentul că stăpânește timpul (simbolizat prin impresionantul ceas de aur al țarului, ceas cumpărat de Gore de la Odessa și expus ostentativ), în opoziție cu originea umilă, este o trăsătură a "idiotului" din fantasticul eliadesc de tip call. Iancu Gore din Pitești, venit la București pentru a rezolva o afacere de patruzeci de milioane ("domnul Păunescu de la Finanțe" l-a escrocat de trei milioane, și, profitând de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Wagner, dar, pentru păcatele sale, ajuns un biet profesor de pian (o zi obișnuită înseamnă drumuri interminabile cu tramvaiul pentru a da lecții de pian, pentru o sumă modestă), istovit la cei patruzeci și nouă de ani într-o existență umilă, își declanșează prin replica : "Pe arșița asta, ia-o, Gavrilescule, înapoi cu tramvaiul până în strada Preoteselor"296 începutul aventurii (înțeles de Eliade în sensul său primar, de "risc existențial"297) care-i va elibera îngerul din obezile fricii. Regăsirea "centrului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de un simbolism inițiatic revelând misterul unei "renașteri" de ordin mistic 397. În ceremoniile de inițiere, simbolismul renașterii mistice presupune și primirea de alte nume de către neofiți, care vor fi numele lor adevărate 398. Aparent insignificantul, Fărâmă, cu tonul mereu umil, cu veșnica atitudine încurcată pe care o afișează, cu nesfârșitele plecăciuni și mulțumiri (se dezvoltă o retorică a insistenței prin fraze ca: "Vă foarte mulțumesc, spuse Fărâmă sculându-se de pe scaun și înclinându-se de mai multe ori"399), cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Gogol), dar și recuperarea unei identități și a unei demnități pierdute (în acest sens, este ilustrativă scena din romanul lui Balzac, singura, de altfel, când Chabert apare în uniformă; prin opoziție, carrick-ul mizer exprimă nonidentitatea, decăderea și asumarea unei stări umile de vagabond, ascunderea celui care îl ajutase pe Napoleon să cucerească Egiptul și Europa). Analogii în privința conferirii unui identități pot fi stabilite și cu opera lui Sthendal (aici, identitatea este câștigată prin raportare la idealul eroic napoleonian). În proza lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
împărăteasă, tineri și frumoși, dar care nu au copii. Neputința lor de a "deveni" prin urmași îi îndeamnă să caute soluția la vraci, filosofi, iar în cele din urmă la un "unchiaș dibaci" (manifestare a sacrului sub masca unei condiții umile, ca și calul răpciugos) care le prezice că vor avea un singur copil, Făt-Frumos cel drăgăstos, de care nu vor avea însă parte (ca și Euphorion, fiul lui Faust și al Elenei, va aspira la ființă 787). Cuvintele unchiașului "dorința
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
chiar că vor rămâne constante. Un alt argument este acela cu privire la incertitudinea viitorului. Nu știm ce se va întâmpla, ce tehnologii vor fi folosite, iar nici catastrofele nu pot fi prevăzute. Ca urmare, să avem o atitudine epistemologică onestă și umilă și să nu pretindem că putem controla viitorul prin deciziile pe care le luăm în prezent. În fine, altă sursă de creștere a incertitudinii este dată de faptul că nu putem știi ce dorințe vor avea generațiile viitoare 326. Unii
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ceva, să fim măcar fuga binecuvântată în plasa umbrei noastre mânate uneori atât de puternic de marea flacără din spate, încât amenință să se desprindă de noi, să-și autonomizeze precursoratul, să ne scape de sub control, ridicându-se din praful umil prin care se târa și ne prevestea, împinsă de vântul solar ce ne arde umerii, ne umflă părul și ne împinge într-un înainte de noi și într-un înainte al nostru întru care oricum ne va preceda, ea, partea neștiută
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care se târa și ne prevestea, împinsă de vântul solar ce ne arde umerii, ne umflă părul și ne împinge într-un înainte de noi și într-un înainte al nostru întru care oricum ne va preceda, ea, partea neștiută și umilă din noi, tăcerea noastră, umbra noastră, imponderabilă ca o suflare, neînsemnată ca o zdreanță de muselină lesne purtată de vântul luminii și după care, da, abia după care, suntem provizoratul definirii noastre prin precursorat. Și-atunci să ne fie destul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
celui aflat încă pe drum, buna vestire a întoarcerii: "cu bucurie mare,/ Vestim întoarcerea", "extaz în nevăzut"68. Orbită, ființa nu este, căci expropriată din câmpul vizibilului suferă bucuria de nespus a golirii, evacuarea care o lasă pustiită, smerită în "umila neființă". Ce se poate vedea, ce se arată pe pragul cel mai de jos al drumului care apleacă vederea, al unui peisaj care pleacă din vedere? Nimic decât bucuria aspră care inundă ochiul smerit 69, nimicul ascezei care golește umplând
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înaltă din insondabila sa profunzime răspunde coborârii supreme în profunzimea umilinței" (Predica 10, în Meister Eckhart, Benedictus Deus, Editura Herald, București, 2004, p. 183). Abia acum sufletul intră în imagine, dar într-o imagine care e una cu Dumnezeu, "omul umil" fiind cel al cărui "suflet pătrunde în Imagine, unde nimic nu-i este străin, unde există numai Imaginea cu care el face o singură Imagine", rămânând "în lumina pură în care Imaginea sa este totuna cu Imaginea lui Dumnezeu" (Predica
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei imagini în care fuziunea între simțul intelectiv și sensibil (...) a asumat în sfârșit mimêsis-ul doar ca "urmă" și ca "parusie" epifanică" (Anca Vasiliu, Despre diafan, ed. cit., p. 318). 86 Amurg de toamnă, p. 161. Aceasta e pustiirea, smerirea, "umila neființă" care coborându-se izbutește să se înalțe la vedere. "A te coborî înseamnă, în raport cu greutatea morală, a urca. Greutatea morală ne face să cădem spre înalt" (Simone Weil, Greutatea și harul, Editura Humanitas, București, 2003, p. 40). 87 Graiul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de teren nu primește decât presiunea pe care e capabil să o suporte, în vreme ce, pe deasupra lui, glisează furtiv centrul de greutate al unei sarcini cu mult mai mari, de-a lungul șenilei flexibile, preocupate să însumeze în ființa ei contribuțiile umile și multiple ale zalelor cu nepăsare de perceptor. Ea se insinuează precum o fundație artificială și efemeră între medii cu organizare eterogenă; flexibilitatea și rigiditatea se susțin una pe alta, părând a face concesii terenului înșelător numai spre a asigura
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
luptă ales și pregătit cu precădere doar de unul din combatanți. Recurențele ne omoară - revenirile, insistențele, încercările reluate de-a ne vedea așteptările împlinite; în cercul ăsta fatidic, ce se rigidizează cu fiecare nouă parcurgere, ne complacem să devenim un umil material încredințat strălucirii artistice prin măiestria altora. Cu Ian aveam mereu senzația că mă prind în capcana unei oglinzi, atât de bine știa să se rarefieze din calea mea. Transparența era muleta lui de matador. − Nu ziceai tu mai demult
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]