3,641 matches
-
de violențe. Parizienii, alertați de agitația și zgomotul produs de operațiunea militară, atribuie în mod eronat tulburările nocturne protestanților. Astfel alarma sunată de clopotele bisericii Saint-Germain l'Auxerrois este preluată de toate turnurile orașului. Oamenii de rând încep să-i vâneze pe protestanți indiferent de sex, vârstă sau condiție socială. Blocați în oraș protestanții au puține șanse de scăpare. Casele lor sunt jefuite, hughenoții sunt uciși și cadavrele lor aruncate în Sena. Unii încearcă să se refugieze la rude sau prieteni
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
plante se pune la macerat în 10L apă timp de 6h. După aceea, se strecoară lichidul în vâna iar peste plantele rămase se toarnă iarăși 10L de apă și se fierbe cca. 10min. Decoctul obținut se strecoară și el în vâna, se adăuga apă caldă cât să acopere corpul și se stă cca. 20-25 min în baia obținută. După aceasta baie nu se face dus. Tulpinile sterile se vor recolta în lunile iunie-septembrie, pe vreme frumoasă, după ce s-a ridicat roua
Coada-calului () [Corola-website/Science/308760_a_310089]
-
patrulau în zona rectangulară a Atlanticului numită Western Approaches, prin care treceau toate rutele comerciale importante către insulele britanice. Punctul slab al acestei strategii consta în faptul că submarinele aveau o siluetă puțin vizbilă în comparație cu vasele de suprafață care le vânau și se scufundau de multe ori mai inainte de a fi zărite de marinarii aliați. Portavioanele nu erau de mare folos. Deși echipajele portavioanelor puiteau localiza submarinele aflate la suprafață, avioanele îmbarcate nu dispuneau în această fază a războiului de
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
militare nu numai că asigurau o pază suficient de numeroasă a convoaielor, dar puteau forma și grupuri de vânătoare a submarinelor. Spargerea codurilor navale germane le-a premis convoaielor aliate să evite de multe ori haitele de submarine, sau să vâneze submersibelele a căror poziție fusese descoperită de radare sau decriptorii britanici. În câștigarea bătăliei Atlanticului, un rol important l-a avut producția americană de vapoare, atât militare cât și civile, ritmul lansării la apă a acestor vase fiind practic mult
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
joacă excelenți pentru copii atât în casă cât și în exterior pentru că se pot opune jocului dur și se înțeleg în mod rezonabil cu alți indivizi din aceeași rasă. Totuși trebuie familiarizați cu pisicile când sunt tineri întrucât le vor vâna la vârsta adultă. Dresajul trebuie să-l socializeze timpuriu, imperativ dacă trebuie să trăiască cu alți câini, întrucât pot fi foarte dominanți. Îngrijirea blănii Lungimea blănii; scurtă/medie Cerințe de îngrijire a blănii: o dată pe săptămână Tundere: ocazională Cerințe privind
West Highland terrier () [Corola-website/Science/308240_a_309569]
-
ul ("Acinonyx jubatus") este o felină mare (familia Felidae, subfamilia Felinae) care poate fi întâlnită în aproape toată Africa și Asia de Sud-Est până în India. ul este un cățărător modest, vânând prada prin viteza alergării sale și nu prin agilitatea săriturii. Ca atare, este plasat în propriul său gen, Acinonyx. Ghepardul este, de departe, cel mai rapid animal terestru, putând atinge o viteză de 112-120 km/h. De asemenea, ghepardul poate
Ghepard () [Corola-website/Science/306539_a_307868]
-
acest record contribuie și faptul că, spre deosebire de restul felidelor, ghepardul are ghearele semiretractibile. Pieptul unui ghepard este adânc, iar talia îngustă. Blana scurtă a animalului este galben-închisă cu pete negre, de diametrul 2-3 cm., permițându-i să se camufleze în timp ce vânează. Nu sunt pete pe blana albă de pe abdomen și torace, dar există pe coadă. La unii gheparzi, o genă recesivă produce un model pătat cu dungi. Acest tip de ghepard se numește ghepard regal. Capul ghepardului este mic, cu urechi
Ghepard () [Corola-website/Science/306539_a_307868]
-
întrevedere cu generalul american: să-l salute cu salutul nazist sau să dea mâna cu comandantul american. Eisenhower a refuzat să aibă vreo legătură cu Himmler și a declarat că acesta era criminal de război. Nedorit de foștii colegi și vânat de Aliați, Himmler a „rătăcit” câteva zile în împrejurimile orașului [[Flensburg]], (aproape de Danemarca), capitala regiunii guvernate de Dönitz. Încercând să scape de arestare, s-a deghizat în sergent-major al poliției militare, cu numele „Heinrich Hitzinger”, și-a ras mustața și
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
o altă subspecie. Ca și în cazul celorlalte balene, hrana sa o constituie, aproape exclusiv, mici crustacei denumiți krill. Până la începutul secolului al XX-lea balenele albastre erau abundente în aproape toate oceanele de pe Pământ. Vânătorii de balene le-au vânat timp de peste o sută de ani până au ajuns aproape de dispariție, și au fost protejate de comunitatea internațională în 1966. Un raport din 2002 estima că mai există între 5.000 și 12.000 de balene albastre în toată lumea, aflate
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
vreodată. Cel mai mare dinozaur cunoscut al erei mezozoice a fost "Argentinosaurus", despre care se estimează că ar fi cântărit până la . Balenele albastre sunt dificil de cântărit din cauza dimensiunilor lor. Ca și în cazul majorității cetaceelor mari care au fost vânate, balenele albastre adulte nu au fost niciodată cântărite întregi, ci au fost mai întâi tăiate în bucăți mai ușor de prelucrat. Din această cauză, masa corporală totală a balenei a fost subestimată în urma pierderilor de sânge și alte lichide. Cu
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
în curând s-au înființat mai multe posturi de vânătoare pe coasta Finnmarkului, în Norvegia nordică. Din cauza disputelor cu pescarii localnici, ultimul post de vânători de balene din Finnmark a fost închis în 1904. Curând după aceea, balenele albastre erau vânate în largul coastelor Islandei (1883), Insulelor Feroe (1894), Newfoundlandului (1898) și Spitsbergenului (1903). În 1904-05, au fost capturate primele balene albastre în largul Georgiei de Sud. Până în 1925, când deja vasele de serie erau dotate cu rampă la pupa și cu
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
vasele de serie erau dotate cu rampă la pupa și cu propulsie cu aburi, rata de prindere a balenelor albastre, și a balenelor în general, în Antarctica și sub-Antarctica a început să crească semnificativ. În sezonul 1930-1931, aceste vase au vânat 29.400 de balene albastre doar în Antarctica. La sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, populațiile erau semnificativ reduse și, în 1946, s-au introdus primele cote maxime ce restricționau comerțul internațional cu balene. Măsura a rămas ineficientă din
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
La sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, populațiile erau semnificativ reduse și, în 1946, s-au introdus primele cote maxime ce restricționau comerțul internațional cu balene. Măsura a rămas ineficientă din lipsa diferențierii între specii, speciile rare putând fi vânate pe picior de egalitate cu cele aflate într-o relativă abundență. Arthur C. Clarke, în cartea sa din 1962 "Profiles of the Future", a fost primul intelectual de marcă ce a atras atenția asupra sorții balenei albastre. El a menționat
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
Hermione o salvează pe ea și pe Harry de Lord Voldemort și șarpele său Nagini în Peștera lui Godric, deși ricoșează în bagheta lui Harry rupând-o în două. Când ea, Ron și Harry sunt capturați de Recuperatori, care îi vânează pe cei născuți din încuiați sub ordinele Ministerului, Hermione îl deghizează pe Harry temporar. Ea încearcă să se schimbe într-o fostă studentă de la Hogwarts, Penelope Clearwater și una semi pură pentru a evita persecuția, dar este recunoscută și dusă
Hermione Granger () [Corola-website/Science/307937_a_309266]
-
cele patru din față aranjate într-o linie aproape dreaptă. Membrele posterioare erau similare cu cele din față, dar aveau patru degete în loc de cinci. Ghearele nu erau retractabile. Studiile științifice inițiale au concluzionat că acesta se baza pe miros atunci când vâna, dar analizele ulterioare ale structurii creierului au scos la iveală faptul că simțul oflactiv nu era bine dezvoltat. În schimb e posibil ca acesta să se fi bazat pe simțul auditiv și cel vizual. Unii martori l-au descris ca
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
a fi o familie erau uneori observate împreună. Lupul marsupial era un vânător nocturn și crepuscular, petrecând ziua în peșteri mici sau trunchiuri goale de copaci. Se retrăgea pe câmpuri și în păduri pentru adăpost pe timp de zi și vâna în teren deschis noaptea. Unii martori au observat că acesta era de obicei timid, evitând contactul cu oamenii atunci când îi simțea, cu toate că ocazional era scrutător. Puii descoperiți în marsupiu arată că perioada de împerechere era întinsă pe tot parcursul anului
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
jumătate din statura de adult. Puii nou-născuți erau orbi și lipsiți de păr, dar până să părăsească marsupiul deschideau ochii și se acopereau cu blană. După aceasta, până deveneau destul de dezvoltați să asiste la vânătoare, rămâneau în vizuină, cât femelele vânau. Lupul marsupial s-a reprodus cu succes în captivitate doar o singură dată, în Grădina Zoologică din Melbourne, în 1899. Speranța de viață în sălbăticie era de cinci-șapte ani, cu toate că exemplarele captive au trăit și nouă ani. Lupul marsupial era
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
diferite specii de cangur și wombat, păsări și animale mici precum potorouși sau oposumi. O pradă favorită era, posibil, cândva comunul emu tasmanian. Această specie era o pasăre mare, incapabilă să zboare, ce împărțea habitatul cu lupul marsupial; a fost vânată excesiv, ceea ce a dus la extincția sa în 1850, fiind posibil în raport direct cu declinul numărului de lupi marsupiali. Pasărea era vânată și de câinii dingo și vulpi. De-a lungul secolului al XX-lea, lupul marsupial a fost
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
Această specie era o pasăre mare, incapabilă să zboare, ce împărțea habitatul cu lupul marsupial; a fost vânată excesiv, ceea ce a dus la extincția sa în 1850, fiind posibil în raport direct cu declinul numărului de lupi marsupiali. Pasărea era vânată și de câinii dingo și vulpi. De-a lungul secolului al XX-lea, lupul marsupial a fost descris ca fiind un băutor de sânge, dar nu există mărturii clare legate de această trăsătură; popularitatea poveștii pare să fi fost cauzată
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
000 de ani și posibil mai devreme din Noua Guinee. Extincția totală este pusă pe seama competiției față de indigeni și câinii dingo. Există totuși dubii referitoare la impactul câinelui dingo, din moment ce cele două specii nu erau în competiție directă, câinele dingo vânând ziua, iar lupul marsupial, noaptea. Lupul marsupial era de asemenea mai puternic, având un avantaj în cazul unei întâlniri între cei doi. Studiile recente au arătat că, deși câinele dingo avea o mușcătură mai slabă, craniul său putea rezista unei
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
fosilele de leu marsupial fiind găsite în apropierea celor de dingo. Adoptarea câinelui dingo ca partener de vânătoare de către aborigeni a supus lupul marsupial unei presiuni mai mari. Picturile de pe pietrele din Parcul Național Kakadu arată faptul că acesta era vânat de primii locuitori ai continentului. Deși lupul marsupial era pe cale de dispariție la venirea europenilor, dispărând total pe parcursul secolului al XX-lea, el a supraviețuit până în anii 1930 pe insula Tasmania. Pe vremea primilor coloniști, cele mai mari populații se
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
la obținerea produselor din carne trebuie să provină de la: - păsări de curte din următoarele specii: păsări domestice, curcani, bibilici, gâște și rațe, sau - animale domestice din următoarele specii: bovine (inclusiv Bubalus bubalis, Bison bison), porcine, ovine, caprine și ecvine, sau - vânat de crescătorie și iepuri de casă prevăzuți la art. 2 alin. (3) din Directiva Consiliului 91/495/CEE(4), sau - vânat sălbatic prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. (a) din Directiva Consiliului 92/45/CEE(5). Articolul 2 Statele
jrc3231as1997 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88388_a_89175]
-
în fermă (cu excepția porcinelor), OV = ovine și caprine crescute în fermă, SO = solipede crescute în fermă, PO = porci crescuți în fermă, RA = iepuri de casă, PL = păsări de casă crescute în fermă și vânat cu pene crescut în fermă, WG = vânat paricopitat sălbatic (cu excepția porcinelor), WS = porci mistreți , WSO = solipede sălbatice, WLP = leporide sălbatice, WB = vânat de păsări sălbatice. (2) Se completează A,B, C, D, E sau F pentru tratamentul necesar, conform prevederilor și definiției din părțile II, III și
jrc3231as1997 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88388_a_89175]
-
fermă, PO = porci crescuți în fermă, RA = iepuri de casă, PL = păsări de casă crescute în fermă și vânat cu pene crescut în fermă, WG = vânat paricopitat sălbatic (cu excepția porcinelor), WS = porci mistreți , WSO = solipede sălbatice, WLP = leporide sălbatice, WB = vânat de păsări sălbatice. (2) Se completează A,B, C, D, E sau F pentru tratamentul necesar, conform prevederilor și definiției din părțile II, III și IV din anexa Deciziei 97/222/CE. (3) Se completează codul ISO al țării de
jrc3231as1997 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88388_a_89175]
-
să cucerească Malakofful, care părea cheia de boltă a apărării Sevastopolului. Au fost începute lucrări de asediu care să aducă mai aproape de Malakoff trupele aliate. Ca răspuns, Totleben a dispus săparea de gropi pentru trăgătorii de elită, de unde țintașii puteau vâna asediatorii. În lupte care au anticipat asalturile primului război mondial, aliații și-au concentrat atacurile asupra acestor gropi de tragere și asupra tranșeelor. Imediat ce iarna s-a îndulcit, aliații au refăcut rutele de aprovizionare. A fost folosită o cale ferată
Asediul Sevastopolului (1854) () [Corola-website/Science/303155_a_304484]