3,594 matches
-
14. în care avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor. 15. El este chipul Dumnezeului cel nevăzut, cel întîi născut din toată zidirea. 16. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pămînt, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El. 17. El este mai înainte de toate lucrurile, și toate se țin prin El. 18. El este Capul trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
sau le-a citit după aceea...Pe rând, ca acum”. M-am întors tocmai la timp ca să mă ospătez...După ce am mulțumit lui Dumnezeu pentru îndestulare, am făcut o scurtă plimbare pe malul pârâiașului de lângă chilie. Încărcat de vraja celor văzute, m-am întors în chilioară și, așezat pe marginea patului, am început să citesc în cartea de care mi-a amintit bătrânul... „Biserica lui Hristos aduce o înălțare a firii omenești în una din treptele ierarhiei cerești. Ne unește cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Cazinoul și Hipodromul, marile ctitorii ale Magistratului, adună mii de vilegiaturiști, indiferent de sezon. Cei mai mulți joacă pe sume ce dau localnicilor frisoane. Vizitatorii mai zgârciți sau dornici de pitoresc evită Hotelul, locuind în gazdă; cei săraci nu sunt prea bine văzuți, dorm în vale, sub un șopron sau în gară, li se zice „sulfurați”. În zori, se vor înșira pe serpentinele ce duc spre cea mai împuțită apă din lume, dar vindecătoare a tot felul de boli, mereu mai multe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mică decât spaima de-acum trecută -, paza de la donjon a fost ridicată. În locul acesteia va fi instalat un ghid ce va istorisi turiștilor - tot mai mulți, probabil - despre neobișnuitele întâmplări petrecute, în ultimul timp, în lăuntrul și-n preajma Domeniului, văzute și nevăzute. FILOZOFUL. Dacă te bagi în troacă, te mănâncă porcii. Vox populi... ROMANCIERUL. A ieșit ca naiba, dar e bine. De câte ori se vor strica lucrurile, am să le arăt tuturor pisica! Nici nu va fi nevoie. Le voi aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
moment important din cariera lui Ashargin. Gosseyn privi în jur, încredințându-se și mai mult. Trei preoți în uniformă neagră unul dintre ei la comenzi, și Yeladji - paznicul criptei. Era un bărbat grăsuț. Veșmintele, uimitoare la prima vedere, nu erau, văzute mai de aproape, decât o uniformă neagră pe care era drapată o capă de aur și argint. Examinarea se termină. Yeladji, preotul numărul 2 în ierarhia de pe Gorgzid, nu se supunea decât lui Secoh, stăpânul religios al planetei natale a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu un cot pe tejgheaua barului și palma la falcă. Dacă acum romanul începe să iasă din imprecizia cețoasă, dând detalii despre aspectul persoanelor, senzația pe care vrea să ți-o transmită este de chipuri văzute pentru prima oară, dar văzute parcă de mii de ori. Suntem într-un oraș pe străzile căruia pot fi întâlnite mereu aceleași persoane; pe chipuri apasă greutatea obișnuinței, comunicată și celor care, ca mine, deși n-au mai fost niciodată aici, înțeleg că acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ordinele poliției; dar nu a celei adevărate, pentru că depind de revoluționarii infiltrați între infiltrații contrarevoluționari. Dacă înțeleg bine, aici toți sunt infiltrați: în poliție și în revoluție. Dar cum faceți să vă deosebiți unii de alții? — Pentru fiecare persoană trebuie văzut cine sunt infiltrații care au infiltrat-o. Și, mai înainte de toate, trebuie știut cine i-a infiltrat pe infiltrați. — Și continuați să vă luptați până la ultimul strop de sânge, deși știți că nimeni nu este ce pretinde că este? — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
decît dintr-un imens regret; dintr-o astfel de spovedanie putea să Încolțească o mare iubire. Păcatul, uneori, purifica, după lepădare; Francisco de Assisi ajunsese chiar sfînt; ce-ar mai fi fost de zis de Maria din Magdala? Dar lucrurile, văzute astfel, denaturau esențialul: fiecare trebuia să dea seamă pentru faptele sale. Ingrid era departe; sentimentul de vinovăție al lui Thomas aproape că s-a risipit, după Încă o țigară, chiar s-a dus odată cu fumul, Dumnezeu nu putea să țină
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
călărețului; și spațiul străbătut Își lua partea, ducînd pînă la poli ceva din respirația celui ce credea că, gonind nebunește, va ajunge undeva. Thomas cel mic iubise mai tot, ființe, lucruri, cer, zăpadă, Îi urîse pe bandiții din primele filme văzute, În mai toate erau mulți oameni răi: și În ura aceea pierduse ceva din el; dacă ar fi văzut numai filme cu oameni buni și fericiți, poate ar fi fost mai tîrziu altul, dar lumea nu era un rai. Și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un scaun la piscina asta. Aici se poartă salteluțele albe. —Mă gândeam să închiriez o cabină, i-am zis. —Să nu faci asta, mă sfătui Jazz. Sunt atât de izolate. Nu poți fi văzută acolo, or tu vrei să fii văzută. Am executat ordinul lui Jazz și m-am întins lângă ea pe o saltea albă. Eticheta Codul de bună purtare de la du Cap i-ar putea inspira un întreg nou volum lui Emily Post. — Mor de foame, am zis. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am de gând să-i dau, dar mă tem că nefericitul ăsta o să se-apuce să vină în vizită ori de câte ori o să fiu acasă. Înțelegi, nu se pune problema să mă-nchid la mine-n cameră și să refuz să fiu văzută, pentru ca el, fără să-mi ceară consimțământul, s-o facă pe martirul mut. Lasă-l s-o facă. — Nu; nu pot suporta cerșetorii de niciun fel, și cu atât mai puțin pe cei care cer de pomană din ochi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
alta, nu cer altă grijă și atenție decât cea indispensabilă ca să nu se strice în ultimul ceas. Pe Găsit au fost nevoiți să-l lege ca să nu se urce pe planșe, unde, fără îndoială, ar face cea mai mare stricăciune văzută vreodată în turbulenta istorie a olăriei, bogată, așa cum se știe, în cioburi și nedorite amalgamări. Să amintim că atunci când primele șase păpuși, celalalte, prototipurile, au fost puse aici la uscat, iar Găsit a vrut să cerceteze, prin contact direct, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu se poată muta în Centru, Nu noi, eu, îi tăie vorba Marçal, eu nu vreau să locuiesc cu părinții mei, tu și tatăl tău n-aveți nici un amestec, Dar suntem complicii unei nedreptăți, Știu că atitudinea mea pare criticabilă văzută dinafară, dar am luat această hotărâre liber și conștient pentru a evita rele și mai mari, dacă eu nu vreau să trăiesc cu părinții mei, cu atât mai mult nu doresc ca soția și copilul meu să fie nevoiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și le îndes, până când nu se mai văd. Nu e vorba c‑aș ascunde ceva. Doar că... prefer să ajung acasă cu o singură sacoșă de cumpărături în mână. Sper să mă pot strecura în camera mea fără să fin văzută. Dar, când deschid ușa de la intrare, Suze stă pe jos în hol și face un pachet. — Bună! zice. Ți‑ai luat pantofii? — Da, spun veselă. Sigur că da. Mărimea potrivită, totul e la fix. — Să‑i vedem, atunci! — Să‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și‑mi suflu nasul. Dacă e vina cuiva, e a celor de la Daily World. — Îi urăsc! zice Suze pe un ton sălbatic. Ar trebui spânzurați și biciuiți. Așa a zis Tarkie. — A, da? zic, după o pauză. Deci... l‑a... văzut și el, așa‑i? — Sinceră să fiu, Bex, cred că sunt puțini cei care nu l‑au văzut, spune Suze cu jumătate de gură. Simt un pumn în stomac, când mi‑i închipui pe Janice și pe Martin citindu‑l.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o navă interplanetară, deosebită de Nostromo, la suprafață numai. Nu era nimic rău în materialul din care era formată și nici sinistru în desenul ei. Primul era rezultatul unei tehnologii necunoscute; cel de-al doilea putea răspunde unor criterii estetice. Văzută astfel, astronava era aureolată de un fel de frumusețe exotică. Ash, fără îndoială, scotocea deja cu frenezie acest unic specimen și ar fi dat orice pentru a fi acum cu ei. Dallas remarcă îngrijorarea lui Lambert și-și zise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
te-au obișnuit clasele exploatatoare. Care n-au dispărut, să știi, deloc n-au dispărut. Domnișorul Anatol s-ar așeza pe covor, tanti Jeny în fotoliu, închizând ochii. Măi bădiță Onule... Glasul subțire subțire, un copil firav, o dâră abia văzută, sub genele dese și negre. Măi Bădiță Onule Semăna-ți-aș numele Mâna aspră mângâind chelia orfanului. Lent lent se ridică glasul, lent și subțire curge lacrima cântecului: Măi bădiță Onule semăna-ți-aș numele în toate grădinile... în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
blocuri identice peste tot, grajduri-model pentru turma-model. M-au repartizat în Dudești. Unde, ce să fac, am atras atenția... Fără să vreau. M-au simțitdiferită. M-au bănuit străină, m-au considerat străină. Nu contează ce ești, contează cum ești văzută. Măstrigau, am aflat, Teresienstadt. Așa mă strigă: Teresienstadt! Domnul Vancea privea drept în ochii doamnei care privea drept în ochii detectivului. Da, da, înțeleg, încercă să bâiguie adolescentul. — Deci, pogromul acela e o confuzie, profesore. Dar nu mă plâng. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe al patrulea. Așadar, când Goncea i-a făcut comanda, Burtăncureanu era pregătit. A schimbat doar cadrul scorniceștean cu unul tipic din zona Buzăului, de unde veneau Goncenii. A mai retezat și din dimensiunile hiperbolice ale narațiunii, păstrând însă ideea cu văzutul satului buzoian al Goncenilor din Cosmos, mult poetizată, mai mult ca o marcă a permanenței românești de data aceasta. Primele trei volume refăceau așadar destinele strămoșilor lui Goncea. O istorie în plan general, căci înaintașii săi mai de soi, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
urmă decât trecerea razei de lună în dusul ei spre moartea din zori, urcau spre nările tremurânde, ca și cum valuri de miresme veneau din aceleași nevăzute depărtări ale neatinsului, îi împurpurau obrajii și lăsau ochilor lumina aceea de sfârșeală când minunile văzute se pierd în vălătucii năzăririlor, când privești toropit ceea ce niciodată nu vei mai veda, când îl vezi gonind pe cel care nu va mai sosi niciodată, când venirea lui viitoare învolbură aerul, despică lumina, sfâșie straturile ascunsului și-ți biciuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce-a făcut? - Ce să facă? Și-a făcut cruce și-am plecat. În trăsură, mi-a spus: „Magda, ține minte întâmplarea de azi. Asta-i istoria. Când o să fii bătrână, nici tu n-o să mai fii sigură de cele văzute astăzi. A fost stejarul ăla acolo? N-a fost? L-au tăiat țiganii? Nu l-au tăiat? Și oricui ai să povestești întâmplarea, oricâți vor vrea să teasculte, n-or să înțeleagă nimic. Nici tu n-o să mai fii sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și acoperișurile caselor sufereau, nu de atingere, ci de magnetism, pentru că țiglele zburau spre astrul nopților copilăriei noastre da, satul ăsta era în Siberia la vreo 8.000 de km de Brăila și pentru că dușmanii poporului rus trebuiau cunoscuți și văzuți, în '42, țin minte, ne-au pus să tragem satul la edec cu parâme groase pe tălpici de cedru, prin toate ținuturile mamei lor Rusia, împreună cu cei 14 soldați și un subofițer, santinelele noastre, care și acum sună de la telefoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asculta cu ochii fixați pe mine, cel care înșira teoreme despre foșnet, postulate, despre nopțile cu greieri, exerciții de mers prin ploaie, de înotat prin apele tulburi ale Dunării, ale dragostei, ale însingurării, ale pasiunilor pentru fizică în Facerea Lumii, văzute și nevăzute, în experimentele chimice în care soluția pentru ziua de mâine era următorul vers de la mijloc sau de la început, aplecarea spre studiul atent al peșterilor și prăpăstiilor și rocilor și scheletelor trecute și viitoare din geografia sufletului lor. Nelămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
le spuse. Și frații lipoveni au mulțumit cu câte un sărut și cu plasa plină băteau apa cu picioarele precum fetusul în pântecul mamei. În rada portului, macaralele-portal încărcau cu pietriș șlepurile așezate la coadă. Am început să scriu cele văzute și... Aici filmul se întrerupse. Ecranul deveni alb. Abia bănuit chipul-crochiu a lui Gustav. Foarte palid. Pe frunte verdictul cu litere groase. Imaginea-schiță deveni fotografie, respectând cu fidelitate trăsăturile damnatului. Apoi o dungă verticală împărțind ecranul în două, ca și cum fălcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
eu am putut vedea, auzi, gândi. Dar un segment de viață nu-l trăisem. Acum poți să râzi, deși scofâlcit, m-am reîntors la momentul de dinaintea căderii în apa neagră a bazinului. Și încerc să umplu acel timp netrăit cu văzutul, auzitul, gânditul. Eu sunt acum bazinul cu păcură, amice! C e stai, nerodule! Hai la nuntă! îl îmbrânci un trântor pe Moș Eveniment. Profesorul se privi: era un bondar în toată regula. Mâna cu care calculase eternitatea era un firav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]