6,856 matches
-
ele. — Mâine seară! zice ea, fericită. Cinăm împreună. Când a sunat? —Ieri. —Trebuia să pretinzi că nu ai timp. Nu e bine să-i cedezi așa ușor. —Mmm... îngaimă ea. Daisy scoate limba la mine, dar, după o clipă, o vagă expresie de îndoială i se citește pe chipul frumos și îmi dă tacit dreptate. Voiam să-l văd, se apără ea. Și e o întâlnire adevărată, nu o întâlnire pe la petreceri organizate de el. Nici eu, nici Davey nu comentăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
totdeauna. Poate că grupul mă va ajuta să-mi pun ordine în gânduri, să înțeleg mai bine ce s-a întâmplat și să-mi confirm că nu a fost decât o încercare de reorientare. Dar nu am nici cea mai vagă idee ce furtună ne așteaptă miercurea asta. De data asta, întrunirea se ține la mine și toată dimineața am fost ocupată cu organizarea: am cumpărat gustări de la supermarket, am făcut niște Pimm’s - vremea este atât de minunată, încât cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-i amenințe pe acuzatori, apoi este abordat de un trimis al regelui, Guillaume de Plaisans, pe care el Îl crede prietenul său, primește câteva sfaturi obscure și În data de 28 a aceleiași luni dă o depoziție foarte timidă și vagă, spune că el este un cavaler sărac și fără cultură și se limitează să Înșire meritele (de-acum apuse) ale Templului, pomenile pe care le-a făcut, tributul de sânge plătit În Pământul Sfânt și așa mai departe. Ca și cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui, de cum descoperiseră secretul, dispăruseră În mod misterios. Ne-ar fi arătat documentele numai dacă i-am fi asigurat contractul, dar Belbo nu putea să asigure nici un contract dacă nu vedea nimic scris Înainte, și se despărțiseră dându-și o vagă Întâlnire. Menționase o Întâlnire cu un anume Rakosky și spusese că era director la Cahiers du Mystère. Voia să-i ceară acestuia o prefață. Părea că Rakosky Îl sfătuise să se abțină să publice. Colonelul nu-i spusese acestuia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
milioane pentru doi Înotători subacvatici și un motoscaf... După ce luase banii, se volatilizase. Acum dumneavoastră Îmi confirmați că avea mania comorilor”. „Și acel Rakosky?” „Am controlat. La Principe de Savoia a tras un Rakosky, Wladimir, Înregistrat cu pașaport francez. Descriere vagă, domn distins. Aceeași descriere cu a portarului de aici. La agenția Alitalia s-a dovedit că era programat azi-dimineață pentru primul zbor către Paris. Am informat și Interpolul. Annunziata, a sosit ceva de la Paris?”. „Încă nu, domnule”. „Poftim. Deci colonelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la rădăcini, o opoziție față de lumea albilor, după alții cultele erau drogul prin care clasa dominantă ținea În frâu un uriaș potențial revoluționar, iar după alții erau acel creuzet În care albii, indios și negrii se contopeau, conturând perspective Încă vagi și cu un destin incert. Amparo era hotărâtă, religiile erau oriunde opiul popoarelor, și cu atât mai mult erau astfel cultele pseudo-tribale. Apoi o țineam de mijloc la acele escolas de samba, când participam și eu la serpentinele de dansatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
șase sigilii pe care o auzisem rostită de colonel. El mă face atent că e ciudat că-mi amintesc așa de bine după doi ani de zile ce anume spusese colonelul, dat fiind că a doua zi menționasem numai o vagă discuție despre tezaurul templierilor. Eu Îi spun că Într-adevăr colonelul vorbise de un tezaur, apărat de ceva cum ar fi niște sigilii, dar că nu crezusem că e un amănunt important, pentru că toate comorile sunt protejate de șapte sigilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
noastră, făcu unele reflecții asupra posibilei origini geneveze a numelui meu, deveni interesat de istoria familiei lui Amparo, dar, nu se știe cum, deja dedusese că ramura ei principală provenea din Recife. Cât despre a lui - originea, adică - făcu mențiuni vagi. „Eu sunt ca cei de pe-aici”, zise el, „mi s-au acumulat În gena ereditară nenumărate rase... Numele e italian, de la o veche posesiune a unui strămoș. Da, probabil nobil, dar cine mai ia În seamă azi... Mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dar cu siguranță că trebuiseră să abandoneze flipper-ul, pentru că nu poți juca ținând un pistol la brâu. Mi-am dat seama de asta când am urmărit privirea lui Belbo ce se fixa asupra Lorenzei Pellegrini. Am Înțeles În mod vag ceea ce Belbo Înțelesese cu mai mare luciditate și ceea ce am găsit În unul dintre fișierele sale. Lorenza nu e pomenită acolo, dar evident că e vorba de ea: numai ea juca flipper În felul acela. FILENAME: FLIPPER Flipper joci numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de surpriză. Avea acea facies hermetica pe care ne-o descrisese Lorenza Pellegrini și, pe deasupra, era Îmbrăcat În negru. A intrat privind În jur, circumspect, și s-a prezentat (profesor Camestres). La Întrebarea „profesor de ce anume?” a făcut un gest vag, ca pentru a ne cere discreție. „Să mă scuzați”, ne-a spus el, „nu știu dacă dumneavoastră vă ocupați de problemă dintr-un punct de vedere strict tehnic, comercial, sau sunteți cumva În legătură cu vreun grup inițiatic...” Ne-am grăbit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fiind că nici eu n-o știam cu exactitate. „Cum se face că vă aflați Într-un muzeu al tehnicii? La editura dumneavoastră vă ocupați de lucruri ceva mai spirituale, mi se pare”. „De unde știți?” „Ei”, făcu el un gest vag, „lumea vorbește, eu primesc multe vizite...” „Ce fel de lume vine la un Împăietor, scuzați, la un taxidermist?” „Mulți. O să spuneți și dumneavoastră, ca și ceilalți, că nu-i o meserie obișnuită. Dar clienții nu lipsesc, și sunt de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe domnul Salon În ușa laboratorului lui. Dintr-o dată, nici una, nici două, mă așteptam să scoată un țipăt de cucuvea. M-a salutat ca un vechi prieten și m-a Întrebat ce mai era pe la noi. Am făcut un gest vag, i-am zâmbit și mi-am văzut de treabă. Mă năpădi din nou gândul la Agarttha. Așa cum mi le expusese Agliè, ideile lui Saint-Yves se puteau dovedi fascinante pentru un diabolic, dar nu neliniștitoare. Și totuși, În cuvintele, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu banane și ciuperci, chiar lângă florăria acoperită de coroane funerare împletite din garoafe albe și negre. Urcând disciplinat spre lumină, ochii blânzi, de cerb, ai lui Cosmin privesc în gol. Mintea lui selectează, aranjează și aplică ștampile pe amintirile vagi din ultimii doi de ani. E atât de absorbit de birocrația sa interioară, încât nici nu observă - sau nu-și bate capul să observe -, că un tip smead, la costum vișiniu și cravată liliachie, îi șterpelește din rucsac pachetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e din nou pe piciorușe. Huff! C XI Călătoria în Munții Bârgăului a coincis cu primele fisuri grave apărute în relația Sabinei cu Leo. La concluzia aceasta ajunsese Cosmin, dupa ce primise prin poștă o scrisoare de la Maria Firidă. Dincolo de vagile formule de politețe, expeditoarea introdusese în plic o filă îngălbenită, despre care ea spunea că ar fi fost ruptă de fiica ei din jurnalul original al lui Leo, acel caiet verde pe care îl avea mereu asupra lui. Caietul dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și tot așa. De la un nivel încolo, structurile organizaționale deveneau obscure. De aceea se și scriu o sumedenie de cărți tratând despre Management-ul ori Dezvoltarea organizațională. Un fel de dat cu presupusul. Firmistul nu poate supraviețui mult timp în vagul metafizic. Trebuie să vorbești cu Dumnezeii tăi, chiar dacă se întâmplă ca ei să nu arate cum se spune și să nu creadă despre tine ceea ce tu crezi despre ei. Dintr-odată își dădu seama că îi plăcea cămașa aia galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
expresie! De sus și până jos! Gunoiul! Ceea ce este cu adevărat nasol, e că i-a distrus și salteaua amărâtului de Vierme! E jale! E băltău! Măcel! Privește! Hip-hip-hip...! Bâl-bâl-bâl...! Hop-hop-hop...! Pufff...! face din nou Big Sile, pe nepregătite. Neinteligibil, vag, abscons. Mort de beat. Da... Într-adevăr! Pe suprafața de o culoare cu totul incertă, a cuverturii grosolane, paupere, șifonate în fel și chip, ce învelea somiera desfundată generos, în vreo cinci sau șase locuri, se lățea repejor-repejor o pată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îi vărsa capitalei, mereu alții, și mereu mai mulți. Pe trotuarele largi se vânzolea o lume pestriță într-un amestec oriental: muncitori și funcționari, apoi țărani umblând în grupuri ca niște oi speriate, servitoare în costume țărănești ungurești, soldați pirpirii, vagi domnișoare foarte fardate, trăgând cu ochiul la toți bărbații, ucenici și elevi de liceu hîrjonindu-se și izbindu-se de oameni și de ziduri, bragagii, bulgari de lux cu clopoței de alamă, turci cu acadele... În vreme ce trăsura alerga pe cuburile de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că Pravilă se înfricoșă, parcă și dânsul ar fi fost bănuit. Secretarul Chiriță Dumitrescu era un băietan îmbrăcat nemțește cu o cochetărie rurală, cu cămașa murdară și fără manșete, dar gulerul de celuloid șters bine cu gumă, absolvent al unei vagi clase de liceu, încăput funcționar comunal prin protecția bucătăresei lui Iuga, căreia îi era nepot de frate. Acuma se trudea să-și lege mai fercheș cravata verde la gât, nepăsător față de tot ce se petrecea, cu gândurile la fata grecului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
viitor, să menționeze că în cazul înstrăinării moșiei și în cazul când, eventual, oferta lui ar fi mai avantajoasă și acceptată, suma aceasta să fie socotită în arvuna prețului de cumpărare. Pentru ea e o simplă formă, pentru el o vagă asigurare, prețioasă mai mult ca o indicație de încredere și recunoaștere a vechilor lui servicii leale. Nadina l-a lăsat să vorbească în voie. Important i se părea numai că Platamonu a adus bani. De la tatăl ei știa că banii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
net ("să vedem, să ne consultăm, să mai discutăm"), dar considerentele lui Dumescu i-au fost repetate aproape cu aceleași cuvinte, parcă ar fi fost înțeleși cu toții. Reluă conversațiile cu Dumescu, neoficial, la mese în doi. A obținut o promisiune vagă. Costică îl iubea atât de mult, că nu se putea menține până la urmă în atitudinea brutală de refuz. Sperau amândoi că vor sfârși prin a se convinge: Dumescu pe Iuga să renunțe la cumpărare, Iuga pe Dumescu să-i înlesnească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de obicei. ― Ei, văzuși dreptatea mea, puiule? zise cu o strâmbătură batjocoritoare. Acuma ce mai spui, ai? Tânărul Herdelea nu pricepea despre care dreptate vorbește secretarul, căci el în toate și întotdeauna își descoperea dreptatea lui. Răspunse cu un surâs vag de aprobare. Roșu insistă: ― Sper că ai citit în ziarele de dimineață? Dar ce e în ziare e floare la ureche. Ministerul de Interne dă drumul numai telegramelor inofensive. Realitatea, ehe, băiete, realitatea e... Încheie cu un gest care voia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
domnule șef, de m-ai luat chiar din clasă? zise Dragoș cu mirarea celui ce nu bănuiește nimic, deși în sineși era sigur că trebuie să fie efectul supărării lui Miron Iuga de acum trei zile. Boiangiu făcu un gest vag, care voia să arate că el n-are nici o vină. Pe urmă îi spuse că a primit ordin telegrafic să-l trimită foarte urgent la Pitești și să-l prezinte domnului prefect personal. ― Și pentru care motiv, domnule plutonier? zise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nadina își simțea inima zvîrcolindu-se de nerăbdare. Îi tremurau genunchii. Își împreună în față foile halatului și se lăsă pe marginea canapelei. Asculta, încordîndu-și cu desperare auzul. Percepea un zgomot confuz din care se desprindea uneori un glas cu timbrul vag cunoscut. Se silea să aleagă vocea arendașului sau pe a avocatului și nu izbutea, parcă ar fi pierdut amintirea lor. " Dar dacă nu sunt ei?" îi trecu prin minte ca o străfulgerare. Simți o încleștare în inimă atât de dureroasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bruscă schimbare de mediu, se scuturară mai întâi, istoviți, de baia criogenică care le protejase corpul. Serul analeptic nu va întârzia. Într-un timp secund, se aflară goi, cu mintea încețoșată, iar lichidul care-i acoperea nu era decât un vag substitut al acelor piei artificiale care se numesc veșminte. ― Isuse, murmură Lambert, cu gura încleiată, ștergându-și cu scârbă fluidul lipicios de pe umeri și șolduri. Mi-e frig! Făcu un pas în afara cufărului care o prezervase și bâjbâi spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
încă etanși. ― Iată cele mai bune vești din ultimele șaizeci de secunde, zise Dallas. Kane, aprindeți ecranele de viziune exterioară care mai sunt în stare de funcționare. Ofițerul executant îndreptă fascicolul celor trei camere. Pe ecrane dansară, fluctuante, confuze, forme vagi de relief, apoi aceste apariții fură înghițite de întuneric. ― Nimic. Suntem la fel de orbi afară ca și aici. Trebuie să ne procurăm neapărat un surplus de energie dacă vrem să aruncăm o privire pe perimetru. Bateriile de care dispunem nu ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]