17,513 matches
-
critici vizează preponderent maniera neorealistă de abordare a nivelului al treilea de analiză. Prima este o critică mai generală la adresa Școlii de gândire realiste a disciplinei și se referă la accentul tradițional pe state ca unități de analiză și, totodată, variabile independente. Ascensiunea actorilor nonstatali de-a lungul ultimelor decenii (a organizațiilor teroriste transnaționale, spre exemplu, dar și a corporațiilor multinaționale, dintre care unele cu cifre de afaceri ce depășesc net bugetele multor state ale lumii) complică mult „calculele” balanței de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
faptic acordat indivizilor în formularea politicii externe), cât și la cel statal, la care se formulează, spre exemplu, teza păcii democratice. Realismul clasic consideră statele ca principale unități ale sistemului internațional și având ca scop menținerea-maximizarea puterii, indiferent de alte variabile domestice. Realiștii neoclasici păstrează în general explicațiile la nivelul al doilea, cu precizarea că unii dintre autorii săi (de exemplu, John J. Mearsheimer, cu teoria politicii Marilor Puteri; Randall L. Schweller, cu teoria balanței intereselor; sau Dale Copeland, cu teoria
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
constrânge statele la aplicarea principiului autoajutorării și la formarea de balanțe de putere. Opus neorealismului, instituționalismul neoliberal operează tot la nivelul sistemic, însă-și orientează observația nu doar asupra statelor, ci și (sau poate mai ales) asupra instituțiilor internaționale ca variabilă independentă modelând comportamentele statelor, indiferent de puterea lor, și relațiile internaționale în genere. În afara celor două mari linii de gândire - realistă și idealistă -, marxiștii rămân greu încadrabili, întrucât folosesc nivelurile de analiză în accepțiunea singeriană, vizând ca entități în principal
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
relativă, ea nu poate fi măsurată cu exactitate, fiind mai degrabă o funcție a unor elemente ale puterii naționale: așezarea geografică, resursele naturale, demografia, moralul național, caracterul național, calitatea guvernării și a diplomaței, capacitățile tehnologice, economice și militare. În funcție de aceste variabile, fiecare stat își concepe propria politică externă. Dacă Statele au avantajul de a avea o dimensiune continentală, fiind înconjurate de ape, un stat precum Franța, care se situează pe continent, trebuie să-și conceapă în mod diferit politica de apărare
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
este aceea de a elabora o teorie a politicii internaționale, de a reuși acolo unde, consideră el, predecesorii săi au eșuat. Ca domeniu de studiu, politica internațională este caracterizată de „legi”, adică enunțuri care evidențiază relații - invariante sau probabile - între variabile (mărimi care pot lua diferite valori). Între legi și teorii există o deosebire esențială, teoriile fiind constructe intelectuale menite să explice legile, iar pentru aceasta este nevoie ca ele să creeze un tablou mental simplificat, abstras din realitate, al domeniului
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Morgenthau, după cum nu le scăpase nici protagoniștilor „celei de-a doua dezbateri” din cadrul disciplinei relațiilor internaționale. Utilitatea teoriilor la nivelul sistemului era larg recunoscută, problematic fiind însă faptul că aceste teorii sfârșeau prin a explica funcționarea sistemului făcând apel la variabile de la nivelul unității. Cum în arena internațională rezultatele nu corespund decât rareori intențiilor actorilor, înseamnă că trebuie să existe un nivel de cauzalitate care scapă teoriilor ce pornesc de la actori - altfel nu s-ar putea explica similaritățile și repetițiile din
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
permite diferențierea între schimbările la nivel de unitate și cele la nivel de sistem. În cazul acestora din urmă, unicul eșalon la care ele pot apărea este al treilea (polaritatea); primele două (anarhia, respectiv absența diferențierii funcționale) sunt parametri, nu variabile. O teorie strict sistemică a politicii internaționale ar trebui să expliciteze presiunile exercitate și posibilitățile de acțiune oferite de sisteme având diferite structuri, fără a intra însă pe terenul politicii externe - adică fără a trata modul sau eficacitatea cu care
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în istoria sistemului internațional, nu face parte dintre preocupările teoriei sistemice, ci este de resortul teoriilor la nivel de unitate (teorii ale politicii externe). Waltz arată că teoria sa este parcimonioasă - e simplă și explică lucruri importante cu ajutorul a puține variabile, ceea ce compensează caracterul ei parțial. Dar din moment ce conținutul ei are legătură cu domeniul politicii externe, ea este și o teorie a politicii externe, deci poate fi criticată și comparată cu alte teorii din domeniu (Mouritzen, 1997, p. 76). Problema capacității
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cuprinde puteri revizioniste: când nu pot trece la ofensivă (principala strategie ofensivă fiind războiul), aceste puteri încearcă fie să contrabalanseze eventualii agresori, fie alte strategii, între care se distinge pasarea responsabilității către alt actor, evitând astfel costurile presupuse de contrabalansare. Variabilele geografice - dacă agresorul și statele amenințate au graniță comună, respectiv sunt despărțiți de ape - sugerează că statele vor alege să contrabalanseze în primul caz și să paseze responsabilitatea în al doilea. Cuplând cele două seturi (structură și geografie), Mearsheimer concluzionează
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
chiar discreditate: instituțiile. „Noul instituționalism” a oferit o nouă viziune asupra cadrelor generale ale politicii, inclusiv ale politicii internaționale, accentuând constrângerile pe care mediul instituțional le impune asupra comportamentului actorilor. Instituțiile internaționale încep astfel să fie abordate din ce în ce mai mult ca „variabile independente”, cercetările concentrându-se asupra efectelor lor asupra comportamentelor statelor și, în general, asupra vieții internaționale. Desigur, în știința politică s-a pus adeseori întrebarea „Ce este atât de nou în noul instituționalism?”, în sensul că nici cercetătorii mai vechi
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
reguli și proceduri decizionale, implicite sau explicite, în jurul cărora converg așteptările actorilor într-o arie dată a relațiilor internaționale (Krasner, 1982, p. 186). Regimurile transmit participanților injoncțiuni privind comportamentul, fără însă a-l determina. Astfel, ele pot fi privite ca variabile intermediare, care intervin în relația dintre caracteristicile fundamentale ale politicii mondiale și comportamentul actorilor (Keohane, 1984, p. 64; vezi și discuția despre regimuri din acest volum). Lucrarea After Hegemony... este fundamentală pentru programul de cercetare neoliberal în primul rând pentru că
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o nouă etichetă. Cuvântul instituție a înlocuit de acum, în bună măsură, termenul regim în literatura academică din domeniul relațiilor internaționale (Simmons și Martin, 2002, p. 194). Urmând tendința noului instituționalism în știința politică, neoliberalii analizează instituțiile nu doar ca variabile dependente (spre exemplu, explicându-le formarea sau declinul), ci le privesc și ca variabile independente, preocupându-se de efectele lor în raporturile internaționale. Teza lor centrală este aceea că instituțiile atenuează anarhia internațională și facilitează cooperarea, făcând posibilă funcționarea mai
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în literatura academică din domeniul relațiilor internaționale (Simmons și Martin, 2002, p. 194). Urmând tendința noului instituționalism în știința politică, neoliberalii analizează instituțiile nu doar ca variabile dependente (spre exemplu, explicându-le formarea sau declinul), ci le privesc și ca variabile independente, preocupându-se de efectele lor în raporturile internaționale. Teza lor centrală este aceea că instituțiile atenuează anarhia internațională și facilitează cooperarea, făcând posibilă funcționarea mai eficientă a principiului reciprocității, prin asigurarea unei cantități mai mari de informații despre preferințele
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cele care iau genul ca reper epistemologic (Light și Halliday, 1999). O autoare feministă importantă în studierea relațiilor internaționale, Jacqui True, ajunge la concluzia că există trei modalități - chiar etape - de integrare a „genului” în studiul relațiilor internaționale: genul ca variabilă, genul ca element constitutiv și genul ca element transformator (True, 1996). A existat mai întâi etapa în care femeile au fost „descoperite” ca fiind totuși prezente în relațiile internaționale și, în concluzie, a fost inițiată studierea prezențelor lor. Diferența de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
din scheme de gândire predeterminate, dar păstrând și o doză de stabilitate. De exemplu, un stat poate face parte simultan din mai multe asemenea complexe - Turcia privește simultan spre Orientul Mijlociu, Asia Centrală, dar și spre Europa. Buzan și Wæver folosesc drept variabile de analiză a complexelor atât unele clasice (granițele, de natură a le separa unele de altele; structura anarhică, fiecare complex cuprinzând cel puțin două unități autonome; polaritatea, care se referă la distribuția de putere între aceste unități), cât și una
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și realistă, poate oferi un cadru suficient de coerent pentru a explica lipsa conflictelor armate între acești actori care evoluează în interiorul unui sistem anarhic. Critica de mai sus are, la rândul ei, puncte slabe, având dezavantajul că elimină prea multe variabile (în definitiv, nu se poate presupune dezvoltarea relațiilor dintre state fără a se lua în considerare adâncirea celor interindividuale, mai ales în condițiile globalizării). Se ajunge astfel la al doilea tip de critici aduse teoriei comunităților de securitate, care vizează
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ar fi efortul de a răspândi valorile liberale și a extinde zona de pace democratică. Cauze principale Cum și de ce democrațiile ar conduce, în ultimă instanță, la pace a fost explicat de-a lungul timpului prin avansarea unor serii de variabile dintre care amintim: Construirea unei comunități interstatale pe baza valorilor, instituțiilor și culturii politice comune. Conform acestui argument, democrațiile sunt caracterizate de norme pașnice de contestare politică. Populațiile democratice și liderii lor sunt socializați în evitarea soluțiilor violente, iar medierea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
analiză nu este singura soluție pentru sistematizarea literaturii dedicate cauzelor conflictelor, teoreticienii relațiilor internaționale având o tradiție bogată în mari dezbateri sau așa-numitele „războaie paradigmatice” între realism și liberalism (Levy, 1998, p. 144), fiecare cu propria lui viziune asupra variabilelor cauzale ale războiului. Aici vom adopta ca punct de pornire pentru prezentarea cauzelor războiului schema devenită deja clasică în teoria relațiilor internaționale a lui Kenneth N. Waltz. În lucrarea sa omul, statul și războiul, el identifică trei seturi de explicații
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
societal La nivel societal, cercetătorii au produs o serie de teorii în legătură cu „pacea democratică”, distragerea atenției publice, grupurile de interese, efectele domestice ale economiei sau culturii politice asupra păcii și războiului. Unii cercetători au sugerat că „atributele statului pot fi variabile determinante în declanșarea războaielor” (Levy, 1998, p. 657). În acest sens, s-a afirmat că o anumită cultură politică, religie sau ideologie fac ca statele să fie mult mai predispuse spre comportament conflictual. Însă aceste aserțiuni nu au fost sprijinite
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
declanșarea războiului (Levy, 1998, p. 150). În concluzie, așa cum s-a observat anterior, nici o teorie nu oferă o explicație multicauzală și completă asupra fenomenului conflictual în relații internaționale. Însă combinarea perspectivelor teoretice care ar lua în considerare cât mai multe variabile cauzale posibile oferă posibilitatea de a elabora explicații complexe referitoare la cauzele războaielor și precondiții pentru instaurarea păcii durabile. Noua generație de războaie Schimbările structurale la nivelul sistemului internațional asociate cu sfârșitul „războiului rece”, precum și dezvoltarea tehnologică rapidă au determinat
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
efectele acumulării dioxidului de carbon în atmosferă, reacțiile săracilor și ale înfometaților sunt greu de pus într-o ecuație a cărei soluție trebuie să convină întregii populații umane și să păstreze capacitatea portantă a ecosistemelor naturale, ca principală restricție a variabilelor ecuației. Probabil că și abordarea teoretică a hrănirii populației Terrei în secolul al XXI-lea va trebui să recurgă la noi paradigme precum conceptul de supraviețuire, o nouă economie, guvernarea mondială, concepția Gaia etc.<footnote Schmukler, L.R., Migration, Spillover and
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
va căuta motive de confirmare a valorii produsului. Strategii publicitare pe piața alcoolului Publicitatea ca strategie de promovare a produsului se încadrează în domeniul mai vast al marketingului. Philip Kotler (1986, p. 43) consideră că orice agenție se folosește de variabilele controlabile de marketing pentru a determina un răspuns favorabil din partea pieței. Una dintre aceste variabile este promovarea - mijlocul prin care un produs este adus la cunoștința cumpărătorului în vederea vânzării (atât prin cupoane, oferte promoționale, premii, reduceri etc., cât și prin
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
strategie de promovare a produsului se încadrează în domeniul mai vast al marketingului. Philip Kotler (1986, p. 43) consideră că orice agenție se folosește de variabilele controlabile de marketing pentru a determina un răspuns favorabil din partea pieței. Una dintre aceste variabile este promovarea - mijlocul prin care un produs este adus la cunoștința cumpărătorului în vederea vânzării (atât prin cupoane, oferte promoționale, premii, reduceri etc., cât și prin relații publice, publicitate și activitatea agenților de vânzări) (Jugenheimer, Barban, Turk, 1992, pp. 10-11). Una
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
altă parte, determinarea solicitanților de ajutor să se adreseze agențiilor. De aici, anumite presiuni ale comunității privind existența unor proceduri explicite referitoare la răspunderea agenției care stau la baza sistemului de supervizare. Astfel, pot fi identificate relații directe între două variabile: pe de o parte, implicarea (gestionarea) fondurilor publice, iar pe de altă parte, procedurile de supervizare. 3. Politicile și programele pe care le implementează agențiile sunt generate, elaborate în afara acestora, fiind create de diferite organisme colective (parlament, minister, comitete, comisii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
Particularitățile problemelor cercetate în psihologia muncii și organizațională Strategii de cercetare în psihologia muncii și organizațională 2.3. Erori și distorsiuni frecvente în cercetarea psihologică 2.3.1. Corelația nu implică automat cauzalitate 2.3.2. Testarea unui set de variabile crește probabilitatea de eroare 2.3.3. Reprezentarea grafică poate distorsiona rezultatele 2.3.4. Puterea statistică redusă poate conduce la concluzii eronate Raportul de cercetare 3. ANALIZA MUNCII, Zoltan Bogathy 3.1. Definirea analizei muncii 3.2. De ce este
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]