3,476 matches
-
aceeași voce răstită: "Acum, nu, dar poate mai tîrziu!" Nu recunoșteam aluatul moale căruia îi putusem da orice formă. Mai ales nu semăna deloc cu aceea pe care mi-o descrisese Vana. Se întîmplase ceva între timp, poate câteva argumente venite bine. Care, niciodată nu voi ști... Și atunci am țipat în ajutor, ca cineva în fața unui pericol. A sosit biata Vana, care veghea prin apropiere. - Vana, nu vrea să rămână cu mine! Țipătul meu sună strident, și Vana nu pricepea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu era decât un mic templu de munte. Când ploua, prin acoperiș intra apa. Când sufla vântul, pereții și grinzile se zguduiau. Nene locuia și-și slujea soacra în templul principal, cu doamnele de onoare cazate în odăile preoților. Vasalii veniți ulterior din Nagahama clădiseră în zonă mici colibe sau se încartiruiseră în casele sătenilor. Prin urmare, în aceste condiții mizere trăise timp de peste două săptămâni o familie de peste două sute de persoane. Când ajunsese la ei vestea asasinării lui Nobunaga, avangarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înainte să plec. Nu am crezut niciodată că se poate face așa ceva din ciuperci și nuci. De fapt, erau migdale, bureți și trufe. Sosul era din ricotta topită. Vocea nu trăda supărarea pentru aprecierea grosolană a artei sale culinare, apreciere venită din partea acestei filistine, ci o iubire nedisimulată pentru cei neinstruiți, care îi plăceau tocmai din pricina lipsei de sofisticare pe care o afișau. — Nu mă așteptam să fiu invitată la masă, ca să nu mai spun că a fost o masă magnifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-mi pleacă o gălușcă dinspre stomac spre esofag, iar când mi-a ajuns în gât, atunci am reușit cu greu să-ngân, nu cumva îl cunoașteți? vocea îmi tremura puternic, e și el acolo, la Canal, iar dumneavoastră de-acolo veniți, nu-i așa? Atunci muncitorul, aplecându-se spre mine, și-a dus arătătorul la gură, pssst!, mi-a șuierat, șoptindu-mi apoi că ăsta-i secret de stat, mi-a făcut cu ochiul, apoi a tăcut îndelung, uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
împăturit și l-a vârât în deschizătura sutienului. După aia, taticule, am primit ce mi se cuvenea. O oră mai târziu a sunat telefonul. Era ora unu. — Nu răspunde, a șoptit Selina. Dar pentru mine întreruperea era așa de bine venită, încât Selinei i-a venit să plângă. Apoi ne-am despărțit (era ca și cum am fi încercat să desfacem un șiret care se înnodase) și eu am pornit-o cu pași împleticiți spre telefon. Era Fielding Goodney cu problemele lui: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și jurnaliști. Doi poeți și un romancier; pictori; dintr-o țară învecinată soseau grupuri organizate. Cele trei hanuri s-au dovedit neîncăpătoare. La marginea așezării au apărut corturi. Un întreprinzător a ridicat la repezeală două barăci, apoi încă una. Cei veniți închiriau locuri cu noaptea, cu săptămâna, cu luna, chiar și pe timp mai îndelungat, fiindcă erau unii care doreau să asiste la două evenimente consecutive pentru a fi mai siguri de adevăr. La bodegă, în piață, pe străzi, grupuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
izvor, ceva, deoarece, prin pereții de sticlă, au fost zăriți oameni plecați de peste cincizeci de zile și nici măcar unul nu mai purta sacul cu provizii, în schimb, aproape toți aveau, la cingătoare, burduful plin! Poate cei văzuți furaseră apa noilor veniți; în situații excepționale, se poate întâmpla și așa ceva. Dar de ce, atunci, nu furaseră și sacii cu merinde?!) Cam atât puteau să afle, în chip nemijlocit, locuitorii cetății despre labirintul de sticlă. De aceea, apariția înțelepților și a cititorilor în stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în fine pentru ceea ce este esența cea mai înaltă a vieții. Punctul nostru centrifugal - mater parens - e Ardealul. Punctele centripetale sunt cele cari se-nclină de-a lungul râurilor noastre - deci peninsula tracică și valea Nistrului*. [REGRES] 2275B O generație venită direct din Ardeal ar domina România, dar în a doua ar fi mai stricată decât cea din loc. Laurian, tatăl și fiul. 374 {EminescuOpXV 375} [PĂMÎNTUL ÎN CARE DORM VOIEVOZII] 2275B Cum? Pământul acesta, care se va răsturna odată peste
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
casa ei pe orfanii Cleopatrei și ai lui Antonius, și Agrippina șezând; nu mai este foarte tânără, și se crede că a fost reprezentată după ce a murit prin înfometare, la porunca fiului său ajuns împărat. Mai există și alte reprezentări, venite toate de la Roma, odată cu imensa colecție a principilor Farnese. Colecția Farnese a făcut o călătorie lungă și stranie. Descendenții lui Paul al III-lea, papa cu numărul 222 - cel care l-a excomunicat pe Henric al VIII-lea al Angliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
L-a pipăit, apăsat,în dreptul inimii. Pulsul nu mai funcționa. S-a speriat. Și-a revenit,însă, destul de repede, după care, a apucat telefonul mobil, de lângă oglindă, și a sunat, rostind,în aparat, după ce dispecera a răspuns apelului: alo,112? Veniți... repede... la adresa... E un spânzurat.Da. Aștept. OMUL STRĂZII În tinerețea sa, Omul Străzii a avut mult de suferit, de îndurat, de suportat umilințe și torturi, fizice și psihice. Dar, de fiecare dată, din oricare încercare prin care trecea, simțea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Hai la joc și voie bună, Să petrecem împreună. Hai repede să jucăm Și să ne bucurăm, Împreună să dansăm, Să cântam și să jucăm. Asta-i hora cea de dor, N-am s-o uit pân-am să mor. Veniți copii cu părinți, Cu prieteni și bunici. Jocul de-a copilăria Și mă visez adesea, Sub geamul casei părintești, Cufundată adesea În cartea plină de povești. Și doar atât, pentru o vară, Să plec vacanțele la țară. Să mă scufund
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sunetul vocii lui retransmise prin satelit cînd era În primejdie și i se adresa ei. Își fixă privirea asupra ultimului semn și se Încruntă: era sigură că văzuse recent exact același desen, În altă parte decît pe pietrele sitului. Annick, venită să ia plicul cu CD-ul de transmis la PS, le șușoti că tocmai sosise Armelle de Kersaint, care voia să afle cît timp aveau de gînd să-l rețină pe soțul ei. - Gata, acum știu! Marie, Întoarsă cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mic dintre puii haitei de lupi! Vi s-a întîmplat să vă găsiți, măcar o dată, într-o situație disperată, care să vă paralizeze toate gîndurile, și în fața căreia să vă simțiți neputincioși? Vi s-a întîmplat, apoi, ca o forță venită, fără îndoială, de undeva din afara voastră să vă desprindă din amorțire, să vă împingă în mijlocul evenimentelor, să vă dicteze exact ce să faceți și să vă părăsească, lăsîndu-vă incapabili de altă reacție, abia după ce criza s-a stins? ... Dacă da
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cantitativă, "infinită", precum banii pe care se pune problema a-i produce. Or această "revoluție economică" nu o revoluție în interiorul unei univers economic dat dinainte în apariția acestuia și a instalării sale în ființă nu este singura sau hotărâtoarea revoluție venită să submineze Corproprierea care definește condiția originară a oamenilor pe pământ și astfel istoria acestora; ea doar a pregătit-o, acționând drept cauză a sa, iar nu ca veritabila sa esență. Accelerarea frenetică a producției ca producție economică suscită din
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ajunsese deja În galerie. Medicul Îl urmă fără nici un chef. Străbătură În grabă marile Încăperi pregătite pentru Îngrijirea bolnavilor, atingând paturile simple din lemn. Între ele erau Întinse pânze din bumbac, În iar micile celule astfel obținute se Înghesuiau rudele, venite să Îi hrănească pe cei dragi. În fundul ultimei săli se deschidea o ușă care dădea către o scară Îngustă. Pe acolo se cobora În subteranele edificiului, Împărțite În două compartimente. Cel dinspre râu, dincolo de peretele de cărămidă din fața lor, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lanțuri, să Îi smulgă cu focul o mărturisire, iar apoi să o dea pe mâna călăului ca să o decapiteze, așa cum făcuseră cu Corradino? Să Împiedice o curvă să urce pe tron? Scutură din cap. Femeia aceea era doar o dansatoare venită de peste mare. Era imposibil ca o regină să ajungă să se prostitueze. Cecco delira, sau Își bătea joc de toată lumea, ca de obicei. Poate că era beat. 16 21 iunie, În zori La răsărit cerul Începea să se lumineze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
viața lui un motor. - Liniștește-te! spuse Janine. Deodată tresări. Pe marginea drumului, chiar lângă mașină, se înălțau, neclintite, câteva forme înfășurate în veșminte largi. Pe sub gluga burnusului și de sub pavăza de văluri nu li se zăreau decât ochii. Tăcuți, veniți nu se știe de unde, priveau la cei din mașină. - Păstori, spuse Marcel. În autobuz domnea liniștea cea mai deplină. Cu capetele plecate, călătorii păreau că ascultă glasul vântului, slobozit pe podișurile fără de hotar. Janine constată cu uimire că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ca înainte. Louise nu putea vorbi și își întoarse capul spre a-și ascunde lacrimile. A doua zi Jonas plecă de acasă dis-de-dimineață. Ploua. Se întoarse ud până la piele, cu brațele încărcate de scânduri. În camera cea mare doi prieteni, veniți să afle noutăți, își beau cafeaua. - Jonas își schimbă maniera. Începe să picteze pe lemn, spuseră ei. Jonas surâse. - Nu-i vorba de asta. Dar mă apuc într-adevăr de ceva nou. Se duse în micul coridor în care dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se îndreptă în tăcere către povârniș, al cărui perete purta urme încă proaspete ce arătau până unde se ridicase apa în diferite rânduri. O potecă plină de noroi ducea la colibe. În fața lor, câțiva negri priveau în tăcere la noii veniți. Câteva perechi se țineau de mână și, chiar pe marginea povârnișului, în fața adulților, un șir de copii de vârstă fragedă, cu 'pântecele umflat și cu picioarele subțiri, își holbau ochii rotunzi. Când ajunse în fața colibelor, d'Arrast îl chemă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu dulapuri pline de haine de firmă pe care nu le-a purtat niciodată - vrea să-i ceară sfatul mamei mele, o hippioată în vârstă, cu privire la care aranjament de diamante, marca Harry Winston, se potrivește mai bine cu rochia ei venită direct de pe podiumurile de modă de la Paris. Pe mama, care, de când o cunosc eu, n-a avut altă decorațiune decât verigheta simplă, de aur. Pe mama, care consideră ca metodă de răsfăț decadent o baie fierbinte și un ulei organic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ghicisem deja că ședințele editoriale de la Grant Books aveau să fie diferite. În primul rând, noii mei colegi nu mi s-au părut ca formând un grup mult prea sociabil - sau poate că doar se apropiau mai încet de noii veniți. După ce Dawn bătuse la toate ușile închise ale birourilor, fiecare editor ascuns în spatele lor a scos capul pe ușă cu timiditate, mi-a strâns mâna, apoi s-a pitit înapoi în birou, de parc-ar fi fost sub asediu armat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
O să-ți trimit un e-mail cu itinerariul. știu că mai e destul timp... dar știi ce destinație căutată e Iowa la mijlocul lui ianuarie. — Da, știu, e pe aceeași linie cu St. Barth’s. Mama o să fie așa de fericită că veniți. Mă gândeam că l-aș putea invita și eu pe Randall, dar mai sunt secole până atunci... — E clar că trebuie să-l inviți. OK, să nu uiți să mă suni înapoi. Am ieșit în hol, ca să mă uit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
un colț de rai. Cu toate astea, trebuie s-o zică și pe cea dreaptă, se gîndește, locul avea ca oricare altul petele sale, vorba Bătrînului, nicăieri în orașul ăsta nu poți să scapi de vagabonzii care roiesc în jurul tău veniți din toate colțurile țării, și de taximetriștii obraznici care abia așteaptă să te jecmănească. Am uitat unde mă aflu, își dă seama Roja, în timp ce privirile bețivilor încep să-l cerceteze din cap pînă în picioare, figuri tîmpe, danturi stricate, găsește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Armata a făcut greșeli imense, fiind condusă de niște pitecantropi. Să încerci să camuflezi o mizerie mică acoperind-o cu o grămadă de gunoaie de zece ori mai mare și mai puturoasă mi se pare o manevră de doi bani venită parcă din alt secol. Numai așa puteau să le dea curaj milițienilor să li se urce în cap și să-i manevreze ca pe niște păpuși de cîrpe, spune Poștașul. — O să vă roadeți unghiile de ciudă, dom’ Roja, zice Gulie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
liceului și dorea să ajungă regizor de film. O meserie de care cei din cartier n-aveau habar. Unii susțineau chiar că așa ceva nici nu există. Așteptând să termine liceul, Grațian făcea fotografii și sculpta. Peștele impresiona pe toți cei veniți să aplaude evenimentul artistic cel mai de seamă al unui Început de vară ploioasă. Umbrele, balonzaide, flori și, nu arareori, priviri Îngrijorate Îndreptate spre cer. În mijloc, nepăsătoare, opera de artă. Are puțini solzi. Roșul nu merge la pește. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]