3,798 matches
-
Fiecare interpret are partitura lui, fiecare are de cântat o melodie proprie, dar rezultatul final e consonant. Sună bine. E invers decât în viața noastră politică. Acolo, cei de pe scenă cântă cam la fel: recurg la aceeași retorică, practică aceeași veselie propagandistică, fac aceleași promisiuni și exhibă aceeași, găunoasă, siguranță de sine. Pesedistul mediu și pedelistul mediu fredonează aceleași teme „muzicale“, doar că de la tribune distincte, situate, patetic, în opoziție. Și cu toate astea, sunetul general e dizarmonic. „Orchestra“ noastră politică
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
veseli. Vom fi „corecți“. Și nu vom întreprinde nimic, fără să așteptăm indicații clare de la centru. Informații utile România reușește, de veacuri, să ilustreze spectaculos alternanța, ba chiar simultaneitatea, unor afecte și situații ireconciliabile: dramă și bășcălie, râs și plâns, veselie și tristețe, vehemență și toropeală, indignare și conciliere. Ni se oferă zilnic, în ziare și la televiziuni, numeroase exemple. Asistăm la interminabile dezbateri în care și invitații și moderatorii deplâng catastrofe naționale ireparabile printre glumițe, replici „haioase“, piruete jucăușe. Suntem
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
el! Meșteșuguri de tâmpenie Nu se vorbește destul despre poluarea sonoră la care ne condamnă nu statul sau politica globală, ci se menii noștri. În comparație cu alte seminții, românii au tendința să vorbească tare. Fie răstit (la nervi), fie surescitat (la veselie), fie pur și simplu tare, din proastă creștere sau din convingerea că ce are de spus interesează pe toată lumea, românul cultivă tonul ridicat. Pare să creadă că interlocutorul - orice interlocutor - e, prin definiție, cineva tare de ureche. De aceea, strada
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pagini cutremurător patetice, după cum are pagini de un haz nebun și de o devastatoare savoare ludică. Dincolo însă de umorile lui schimbătoare, de suișurile și coborâșurile destinului și ale firii sale, trebuie, cred, să ne veselim, clipă de clipă, de veselia lui, de râsul lui genuin, de aplecarea lui spre chef așezat și amuzament. Caragiale e, firește, un observator critic, un om al ironiei și al deriziunii, dar toate pe un fundal de voioșie existențială, de convivialitate tonică. Oamenii și lumea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
din când în când, mă trezesc spunând prompt: „Mofturi!“ și mă întorc, destins, la deliciile înveselitoare care îmi ies în întâmpinare pagină de pagină. Cititorul contemporan are o șansă aparte: poate ajunge la nimbul - insuficient frecventat - al deplinătății caragialiene, al veseliei lui incoruptibile, ca și al gravității lui suverane, datorită unui mare cunos cător: vesel, ca și Caragiale, voluptuos, lacom de realitate, neobosit consumator - dar și mare fur nizor - de miresme și cuvinte, dinamic până la risipă, trândav, când senzualitatea o cere
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
decât 14, au lipsit Berlusconi și Blair, toasturile de la ospăț au fost transmise fără sonor. Pe scurt, un eșec. Unde e fierbințeala sângelui iberic? Unde detaliul picant? Unde lacrima, vocea sugrumată de emoție, disoluția rimelului, unanimitatea europeană, tapajul, mica isterie, veselia amară a episodului prenupțial, „ia-ți, mireasă, ziua bună“ etc.? Nimic. Lucrurile s-au desfășurat cu o nobilă, aproape geometrică, simplitate, croiala și scenografia de ansamblu au fost de o solemnitate discretă, fastul a fost subordonat bunului-gust. Cu alte cuvinte
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de apă în marea cea cu ape multe. Însă după cum m-am obișnuit când iaste ziua luminata într-un amiazăzi aprindem lumini, nu ca doară înmulțind lumina zilei, ci întru arătarea Cinstitei și Blagosloveniei pe Dumnezeu, pentru vreo bucurie și veselie ce-i de prăznuire. Așa și acum, întru această zi plină de veselie, plină de bucurie, îndrăznim a da a noastră smerită mulțumire prea învățatului și mult milostivului împăratului nostru, care între mulți împărați ai pământului este cel mai vrednic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
când iaste ziua luminata într-un amiazăzi aprindem lumini, nu ca doară înmulțind lumina zilei, ci întru arătarea Cinstitei și Blagosloveniei pe Dumnezeu, pentru vreo bucurie și veselie ce-i de prăznuire. Așa și acum, întru această zi plină de veselie, plină de bucurie, îndrăznim a da a noastră smerită mulțumire prea învățatului și mult milostivului împăratului nostru, care între mulți împărați ai pământului este cel mai vrednic a fi lăudat..."49. Între persoanele oficiale care au mai luat cuvântul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a conținutului miturilor ce servesc la fundamentarea lor. O analiză diacronică ne-ar fi condus însă la același rezultat. Fiindcă istoricii religiilor și folcloriștii admit în general că originea îndepărtată a lui Moș Crăciun se află în acel Abate al Veseliei, Abbas Stultorum, Abate al Dezordinii (care traduce exact englezescul Lord of Misrule) - toți, personaje care sînt, pentru o perioadă determinată, regi ai Crăciunului și în care îi recunoaștem pe moștenitorii regelui Saturnaliilor din epoca romană. Or, Saturnaliile erau sărbătoarea larvae-lor
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
pedepse și daruri. Să adăugăm că, precum katchina, prototipul arhaic al lui Saturn este un zeu al germinației. În fapt, personajul modern al lui Santa Claus sau al lui Moș Crăciun rezultă din fuziunea sincretică a mai multor personaje : Abatele Veseliei, episcop-copil ales sub protecția Sfîntului Nicolae, și Sfîntul Nicolae însuși, din a cărui sărbătoare își trag originea în mod direct credințele legate de ciorapi, de încălțări și de coșurile caselor. Abatele Veseliei domnea în ziua de 25 decembrie ; sărbătoarea Sfîntului
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
din fuziunea sincretică a mai multor personaje : Abatele Veseliei, episcop-copil ales sub protecția Sfîntului Nicolae, și Sfîntul Nicolae însuși, din a cărui sărbătoare își trag originea în mod direct credințele legate de ciorapi, de încălțări și de coșurile caselor. Abatele Veseliei domnea în ziua de 25 decembrie ; sărbătoarea Sfîntului Nicolae are loc pe 6 decembrie ; episcopii-copii erau aleși în ziua Sfinților Inocenți, adică pe 28 decembrie. În Scandinavia, perioada numită Jul era celebrată în decembrie. Sîntem trimiși direct la acea libertas
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
extreme : blasfemie, furt, viol și chiar crimă. În timpul Crăciunului ca și în timpul Saturnaliilor, societatea funcționează după un dublu ritm de solidaritate sporită și de antagonism exacerbat, iar aceste două caracteristici sînt date ca un cuplu de opoziții corelative. Personajul Abatelui Veseliei efectuează un soi de mediere între aceste două aspecte. El este recunoscut și chiar instalat în funcție de către autoritățile reglementare ; misiunea lui este să comande excesele, menținîndu-le totodată între anumite limite. Ce raport există între acest personaj și funcția sa, pe
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Tomorug recita: “În sat la noi avem lumină Și becu-n noapte luminează, Iar viata-n roade ne e plină Și muncim cu muntea treaza..” Se plângea de colectivă numai babă Râdă care era Croitoru iar pentru a se putea porni veselia cu dansurile populare colectivistul Nicu Sorea recita: “În satul nostru dintre vai, În strai de sărbătoare, Azi joacă fete și flăcăi Cuprinși în horă mare... S-avanta-n jocul strămoșesc, Se-nvart și chiuie cu foc, În vechiul grâi ce-l moștenesc
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
comuna Racova. Mama sa, Eleonora, născută Păvănescu, era din comuna Blăgești, județul Bacău, fiind fiica lui Gheorghe și a Auricăi Păvănescu. Primii ani ai copilăriei petrecuți în casa părintească, vegheat fiind de dragostea părinților, aveau să-i umple sufletul de veselie și voioșie. Acum micuțul Ionică - cum era alintat - avea să trăiască alături de părinți bucuria venirii pe lume a celui de-al II-lea copil - o fetiță cu numele Elena. La numai 7 ani, copilăria micuțului Ionică fu umbrită de unul
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
Ai noștri tineri la Paris Învață/La gât cravatei cum se leagă nodul“... Să continuăm obiceiul nostru vechi, adevărat și folositor, grâul din strachină. Gata Cristi. Vezi că au Început să ne sosească prietenii. Pregătește-te de sacrificiu și de veselie pentru a trece adevăratul prag dintre ani; dintre milenii nici pomeneală, căci viața continuă: solstițiul. Iar mâine, să-mi spui „La mulți ani!“ Eu, părăsind vraja, Îți voi răspunde doar cu un „Miau!“. Și cu o gheruță care să te
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Livada, în imediata apropiere a graniței cu Ucraina, este făcută în întregime din lemn și are o înălțime de 78 de metri. Este cea mai înaltă mănăstire din lemn din lume. Drumul de întoarcere a fost lung și plin de veselie. Toți eram entuziasmați de cele văzute. Fredonam cântece de drumeție și admiram pe fereastra autocarului peisajele pe care le lăsam în urmă cu dorința de a le revedea încă o dată. Așa s-a încheiat cea mai frumoasă excursie la care
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
se vor aduna la casa miresei și a mirelui, fiecare la acela de care a fost invitat. Cele două grupuri apoi se reunesc, constituie alaiul de nuntă și pleacă, fără miri după nănași. În curtea nănașului se ncinge joc și veselie, se bea rachiu direct din sticla ce merge din mână în mână și se fac strigături speciale pentru nași : Câtu-i satu’ nost de mare’ Nu-s căși ca la nunu mare, La țâțâna de la ușă, Rădăcina cea de rujă, Pe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ne faci de rușine ! Ia și două lumânări Să-i cununi pe-ăi doi bujori! U iu, U iu iu! Nănașii ies din casă, se alătură alaiului și pleacă cu acesta la casa mirelui, unde tinerii nuntași întrețin atmosfera de veselie strigând de data asta versuri potrivite mirelui: Dulce-i gura mirelui, Ca boaba strugurelui, Ca o boabă de cireașă, Știe miresuca noastră ! U iu, U iu iu ! * La cîte-o nuntă, vre-un nuntaș mai țepos, o fi știind el de ce
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
biserică, tot în cântece și chiuituri, nuntașii se întorc la casa miresei, unde-n poartă sunt așteptați de un car împodobit pe care se află lada cu zestrea acesteia. În car se urcă fete și feciori care întrețin în continuare veselia : U iu iu ! Ladă vopsită, Cu haine împodobită, Făcute de mireasa, La un loc cu maică-sa, Că le-a plăcut a lucra. N-a stat cu capu-n fereastră Cu drumeți să povestească, A stat cu ochii-n război
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cu perfectarea unui viitor contract marital. Când fata mergea în prima zi la ceată, ducea un colac cât mai mare și cât mai frumos din care mâncau toți feciorii din ceată. Se încingeau atunci jocuri cu chef, cu cântece și veselie, se legau prietenii între feciori, între băieți și fete, iar petrecerile durau până târziu după miezul nopții, servindu-se mâncare, ciorbă, sarmale, fripturi, gătite din darurile adunate, rachiu și vin fiert. Nu se cunoștea la vremea aceea nici televizorul, nici
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
plăcea, nu știu despre ce era vorba, dar cred că după secvențele pe care le prinsesem, acțiunea se asemăna cu cea din filmul „Trăsniți din N.A.T.O” transmis de postul de televiziune „Prima TV”. Mă bucuram că Janeta își recăpătase veselia, stare de spirit ce o caracterizează. După o vreme, obosită de drum și de privit la televizor, Janeta a adormit la fel ca și mulți dintre călători. Eu renuțasem de a mă uita în dreapta și în stânga, că nu vedeam decât
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
1 ianuarie 1871). În schimb, va trece pe acolo vara, prin iulie-august, de unde îi va scrie lui Maiorescu. Era în febra pregătirii serbării de la Putna. În 1872, stă mai mult acasă și scrie iarăși. E plin de vervă și de veselie. Petrece cu Toma Micheru și cu soră-sa, Natalița, la Botoșani; pe Toma îl recomandă, printr-o scrisoare, lui Maiorescu, pentru talentul său neobișnuit de violonist 82. Acum va surprinde și în proză Ipoteștii, atât de prezenți în poezie. Sătul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
însă totdeuna rupt și fără bani, el era o individualitate care neci nu avea cunoștința de sine, care nu numai că nu știa, dar neci că, voia să știe la ce trăiește. Mie-mi părea cu toate astea că această veselie era silită, că aceste râsuri adeseori nenatural de nemăsurate și nebunești nu erau decât trista și desperata prefăcătorie a unui suflet rupt de durere 292. La fel se întâmplă și în proza intitulată La curtea cuconului Vasile Creangă, când amestecul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu ale lui "Parodii originale". George Lesnea, apoi, Fl. M. Petrescu au preluat din mers tradiția epigramei și a parodiei poznașe frunțile tuturor fiind mult mai descrețite atunci. De ce? Să zicem că, în cazul nostru, al celor tineri, disponibilitatea către veselia lipsită de griji era apanajul vârstei. Probabil că permeabilitatea la glumă o furniza și un oarecare sentiment de securitate personală, astăzi dispărut, cum, repede, au dispărut și bancurile despre Bulă. Un clasament al capacității de a recepta umorul situează România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
s-a descurcat atât de frumos încât în prezența ei serviciul de deservire medicală merge foarte bine. De asistați are foarte multă grijă, la toți le cunoaște durerea, tuturor le dă sfaturi de sănătate, la toți le surâde redându-le veselia și încrederea aflate în declin, tratamentul recomandat și altul cerut de bolnav, ca să-i facă bine. Fiica ei, mogâldeața de odinioară, sub ochii părinților ei și a noastră, asistații și prietenii lor, a crescut, a terminat o facultate, este cuminte
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]