13,235 matches
-
de cruzime. Aceste două dorințe erau ca parfumul și miasma: nu se anulau reciproc, ci, dimpotrivă, se subliniau. Dorința de a-mi lipi fața de fața părintelui slăbea pe măsură ce el se depărta pe coridor, pe când imboldul păcătos de a duce vestea cea bună și de a face pe eroul creștea în timp ce coboram scara spre locul unde-l lăsasem pe Burkeviț. Și, deși știam că această grabă înfrigurată îmi subminează propria demnitate de erou, totuși nu mă putui abține și, ajuns aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
continuă să se creadă bogat cât timp nu știe că banca unde și-a depus capitalul a dat faliment. Tot așa, un om care și-a înscris în suflet viața propriului copil continuă să fie tată atâta timp cât n-a aflat vestea că acest copil este mort. Așadar, omul trăiește nu prin întâmplările lumii exterioare, ci numai prin imaginea acestor întâmplări în conștiința lui. Întreaga viață a unui om, acțiunile și faptele sale, voința sa, forța sa fizică și intelectuală, toate sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
neață am luat-o de la capăt dar tot degeaba, așa că ne-am hotărât să coborâm în oraș la poliție să facem reclamație. Asta-i, mai multe nu am ce să vă spun, dom' șef. Așteptăm de la dumneavoastră să ne dați vești, pentru că noi nu știm ce să mai facem. Și acum unde-s copiii? Păi, tot acolo. Nu se poate să lăsăm animalele neîngrijite, numai că am trimis și două muieri cu dânșii să le poarte de grijă. Vreau să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mult, începu ea să vorbească deodată, locurile acestea se aflau în stăpânirea unui uriaș. Numai lui îi era îngăduit să strângă aurul care se găsea din belșug în munți. Atât de mult aur era pe aici, încât i se dusese vestea până departe, cum că găseai grăunți din metalul prețios împrăștiați până și în praful drumurilor. Negru, pentru că acesta era numele uriașului despre care ți-am vorbit, era putred de bogat. Oamenii care locuiau aici, erau ținuți în robie și munceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
locuiau aici, erau ținuți în robie și munceau din greu să adune aurul pentru Negru, din nisipul apelor ori din colbul de pe drumuri. El nu lăsa pe nimeni să se apropie și își păzea cu strășnicie hotarele. Dacă prindea de veste că cineva intrase pe pământurile lui, imediat apărea acolo și îl alunga, iar de afla cumva că ascunsese vreun grăunte de aur cu gând să-l ia pentru el însuși, pe dată îl scurta de cap. Avea un paloș uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Știau că de unul singur era greu să-l biruiești pe Negru, dar dacă se întovărășeau, le-ar fi putut surâde norocul. Zis și făcut, s-au înarmat până în dinți și au pornit la drum încoace. Negru prinsese însă de veste și îi aștepta la hotare. Numai când dădură cu ochii de el și văzură paloșul, cei trei o și rupseră la fugă înapoi de unde au venit. S-au adunat apoi la sfat și hotărâră că în luptă dreaptă nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vârf. Mergea de ceva timp. Căutarea lui avea loc fără un plan anume, nu făcea decât să-și urmeze instinctul. Raționamentul său era următorul: din moment ce numărul celor dispăruți era atât de mare, statistic ar fi trebuit să apară măcar o veste despre vreo unul dintre ei. Numai că acest lucru nu se întâmplase. Concluzia logică, cel puțin din punctul lui Cristi de vedere, era că disparițiile au o cu totul altă cauză. Cineva îi ucisese ori îi răpise în cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu Vasilică, Cristian Toma era acum fericit că acest lucru se petrecuse. Trebuia să recunoască faptul că olteanul se achitase cu brio de sarcina primită și, dacă nu ar fi stat atunci de vorbă, el n-ar fi prins de veste niciodată că este supravegheat. Bine, agent, asta-i tot, îl expedie inspectorul pe Vasilică. Rezolvă-ți problemele și mai apoi stăm de vorbă. Dacă apar lucruri noi, te rog să mă informezi și pe mine. Sunt sigur că știi unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
parte și de alta a locului unde ne aflăm noi acum. Seamănă cu o potcoavă uriașă, în interiorul căreia se află peștera ei. Vâlva nu poate trece pe deasupra dar o poate ocoli. Dacă însă te urmărește și tu ai prins de veste, atunci ai un avantaj de câteva minute bune trecând puntea aceasta. Exact aceasta era întrebarea pe care voise inspectorul să o pună în momentul în care Calistrat începuse să vorbească. Băiete, înainte să trecem dincolo, trebuie să-ți mai spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de nici un urlet, băiete. Bestia e mută, se joacă numai cu mintea ta. Nu o băga în seamă! Asta nu era bine de loc. Pentru a doua oară vâlva i se strecu rase în gânduri fără ca el să prindă de veste. Se îngrijoră constatând cât de ușor reușise acest lucru. Începea să înțeleagă cum acționa arătarea atunci când își ataca victima. Bieții oameni, nu aveau nici o șansă în fața ei. Și totuși, asupra lui Calistrat nu avea efect, el părea imun. Ori bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aurul acela lăsat fără nici o pază... Nu-i trebuie pază. Nimeni nu intră în curtea lui Calistrat, iar în casă nici atât. Ei, nu intră nimeni până ce intră totuși cineva. Nu înțelegi că toți se feresc de moșneag? I-a mers vestea că e piază rea și casa lui e blestemată. Asta știți voi, localnicii, dar un străin? Tocmai de asta cred că și-a făcut sfeșnicele acelea și tot din acest motiv le și lasă acolo pe dulap, la vedere. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și o căutase pe nevastă-sa. Moș Calistrat s-a prăpădit, o pusese el la curent cu noua situație. Crezi că mama soacră s-ar putea ocupa ceva timp de copil? Trebuie neapărat să mergem până la el acasă. Înspăimântată de vestea primită, Ileana se mulțumise să dea din cap fără să scoată nici un cuvânt. Intrase tăcută în camera copilului de unde apăruse înapoi după numai câteva minute. Să mergem! îi șoptise ea, îndreptându-se spre ieșire. Drumul spre casa paznicului se desfășurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el din acest incident, mai avea destui bani ca să nu fie destabilizat de această pierdere. Era însă o lovitură de imagine, onoarea îi fusese terfelită, iar în lumea în care se învârtea el acum, asta nu putea să rămână așa. Vestea că suferise un asemenea afront urma să se răspândească cu viteza luminii printre traficanți și, odată prestigiul pierdut, se deschidea o adevărată cutie a Pandorei. Oricărui tâlhar prăpădit îi putea trece prin minte să-l atace ca să-i sufle afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cipru avea de gând să își salveze economia taman prin ridicarea interdicției de funcționare a acestora. Pregătea un pachet legislativ în acest sens și nu mai urma decât să rezolve problema cu Biserica, care se opunea acestei măsuri. Cum aflase vestea, înțelesese că acesta este norocul său, Dumnezeu se gândise și la el. Știa că problema cu Biserica urma să fie rezolvată, criza care lovise crunt insula nu putea fi ignorată. Cipru era situat la porțile Orientului, oamenii cu bani din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
curios să aud ce ai de spus. Păi, ia să vedem! În primul rând, înțeleg că ești gata să te apuci de treabă fraudulos, adică fără autorizație. Cam cât timp crezi tu că va trece până ce autoritățile vor prinde de veste? O lună, două, poate jumătate de an? Nu este exclus să dureze chiar mai puțin. Nu ignora niciodată întâmplarea, s-ar putea să ai ghinion și, după nici o săptămână, să te trezești cu un control. Dacă ne ținem gura, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el pe socrul său. Pot încerca. Discret, însă, sublinie Cristian. Cât mai discret cu putință. E posibil să aibă oameni în diverse locuri, care să-i pună în gardă dacă răscolești prea tare. Trebuie să evităm așa ceva. Dacă prind de veste, își vor lua măsuri de precauție și ne va fi mult mai dificil să îi dăm de gol. Și, cam ce ar trebui să caut? Orice, ridică Toma din umeri. Întrebarea îl cam pusese în dificultate. Cerându-i lui Pop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vorbă cu el. Nu se poate! clătină din cap Boris. A dat colțul, explică el, văzând privirea nedumerită a șefului său, de frică, cred, i-o fi cedat inima, pentru că eu nu nici nu l-am atins. Total neimpresionat de vestea primită, Vlad începu să studieze hârtiile pe care tocmai le primise. Erau exact acele documente pe care le aștepta, nu lipsea nimic. Din punctul acesta de vedere, lucrurile erau în ordine. Scapă de cadavru! spuse el într-un târziu, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Câțiva metri mai departe se afla un pâlc de arbuști deși. S-ar fi putut ascunde în mijlocul lor și, chiar se pregătea să se repeadă într-acolo. Din păcate, nu putea să facă acest lucru fără ca necunoscutul să prindă de veste. Pe jos se întindea un covor des de frunze uscate al căror foșnet l-ar fi trădat la cea mai mică mișcare. Strânse cu putere toiagul lui Calistrat, încercând să își imagi neze că se află deja în spatele arboretului. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și eu nevoie de ajutorul tău. Știu că ești un investigator iscusit, însă nu cunoști munții aceștia suficient de bine. No, uite, acum vrei să urci spre vârf și nu știi cum să o faci fără să prindă cineva de veste. Eu aș putea să te duc acolo, pe un drum neștiut de nimeni. Da? Și, de unde știi unde vreau eu să ajung? No, asta-i acum! La Râpa Dracului, doar acolo duce drumul pe care l-au făcut ăștia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atingi doar cu gîndul, căci acolo este numai lumină și beatitudine. Iar beatitudinea nu-i este dată muritorului.“ „Gata cu filosofia“, zise un ucenic al lui Petru. „Măcar să atingi norul acela, atunci vom ști să te prețuim ca pe Nazarinean.“ Vestea ajunse pînă la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea să se petreacă ceva neobișnuit, flecarul ăla avea să-și arate măiestria de fachir, drept care lumea se adună iar. „Vezi, să te Întorci degrabă“, i se adresă În batjocură un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În fugă pînă la cel mai apropiat cătun și se Întoarse cu niște lucrători care tocmai isprăviseră o fîntînă. Duceau În spate cazmale, lopeți, toporiști. În urma lor mergea tot satul, tot ce era suflare, căci În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să facă o minune. „La șase coți adîncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curînd urmat de pietriș, apoi de pămînt roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
impresia că ar auzi voci Îndepărtate. VÎntul de peste zi ștersese deja urmele tălpilor și crepidelor de pe nisipul mișcător. După trei zile, Într-o vineri, mormîntul urma să fie dezgropat. Acum se adunase mult mai multă lume decît la Îngropare, căci vestea despre făcătorul de minuni, fachirul, magul, se răspîndise pînă departe. Sofia, Petru și ucenicii săi, aidoma judecătorilor cărora li se dă Întîietate, stăteau cît mai aproape de groapă. Întîi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curînd aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cîntările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trîmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care-i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
era din trestie de mare, a folosit-o și tata!) la școală unde era și locuința noastră și totdeauna era servit (nu refuza niciodată) cu dulceață sau miere de albine și apă rece, apoi, după un schimb de amabilități și vești, pleca în plimbare. Din fosta lui vilă nu s-a ales nimic: mobila a fost luată, biblioteca încărcată în căruțe și dusă undeva (la Botez - Gloduri era centru), probabil s-a pierdut, a fost arsă sau prăduită de oamenii nepricepuți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
radioficare a municipiului Bacău. Moșia Dobreana a fost ipotecată unui bancher, Zamfir Filoti, din Galați. Jorj Sterian, neavând cu ce achita datoriile, bancherul Filoti a scos moșia în vânzare, prin licitație. Creanța (polița) era în valoare de 160.000 lei. Vestea că moșia Dobreana este scoasă la vânzare a ajuns la urechile luncașilor, prin Iacob Vodanovici, mecanică la moșie și om de încredere al boierului. Moșia era atunci arendată de Spiridon Herțanu, proprietarul moșiei Mărăști. Istoricul cumpărării moșiei Dobrena „în primăvara
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]