KorAP: Find »[drukola/base=vin & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...123 124 125 ...1871 >

46,761 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

clorură de sodiu, întrucât vreau sămi condimentez supa de galinacee pe care tocmai am început să o îngurgitez... În ceea ce ne privește, nu îngurgităm un asemenea stil. Barbatul, femeia si tuberculul Un bărbat stă de vorbă, la un pahar de vin, cu un vechi prieten, Radu, venit în vizită. Soția bărbatului, Stella, le întrerupe dialogul aducându-l în casă, pe neașteptate, cu excesivă amabilitate, pe un vecin bețiv, M., ceea ce provoacă un moment de stânjeneală. Enervată de ostilitatea pe care soțul

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
mai... scurtată.“ Ce e de râs în asta? Am putea continua așa până la adânci bătrâneți. Singurele epigrame reușite sunt cele rezultate din versificarea unor anecdote aflate circulație. Există, de exemplu, o glumă populară în legătură cu mineriadele: „- Care-i cel mai bun vin? - ...? - Vin minerii.“ Ion Grosu preia fără ezitare această glumă și o transformă într-o epigramă: ‹ „Reminiscențe : Amicii mei de vorbă și pahar / Lovesc în farfurii ca scutierii / Și strigă insistent la ospătar: / — Mai dă-ne, mă, un kil de vin

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
vin? - ...? - Vin minerii.“ Ion Grosu preia fără ezitare această glumă și o transformă într-o epigramă: ‹ „Reminiscențe : Amicii mei de vorbă și pahar / Lovesc în farfurii ca scutierii / Și strigă insistent la ospătar: / — Mai dă-ne, mă, un kil de vin... minerii.“ Lipsită de profesionalism este și prefața volumului, semnată de Radu Dorin Mihăescu. Acesta face apologia epigramistului, demonstrând ceva nedemonstrabil și anume că lipsa de pregătire literară a autorului ar reprezenta un avantaj: „...conformația sa de inginer, obișnuit prin afilierea

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
se înduioșează, din principiu, ori de câte ori se pronunță asupra textelor unui autor, fie el bărbat sau femeie. Scriind despre poeziile lui Ion Machidon, se lansează într-o confesiune sentimentală lacrimogenă, dintre acelea care se fac de obicei la un pahar de vin. O nouă carte a sa, Lecturi despre cărțile confraților, Amurg sentimental, București, 2008), provoacă nedumeriri încă de la titlu. Cum adică „lecturi despre cărțile confraților“?! Poate „lecturi ale cărților confraților“... Comentariile critice din cuprinsul volumului - cele mai multe dedicate unor autori obscuri - sunt

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

Neculai, prietenul de la destinație, Ilie era deja roșu bine la față. S-a repezit la Gheorghe cu ironie: Pedestru, ai? Eu am venit ca boieru'. Cît ai dat? încearcă Gheorghe o contralovitură. Nimic. Mi-au dat și o sticlă cu vin de Cotnari. Acolo lucreză amîndoi. Vreo poșircă. Crăpi de ciudă, nu? Află că este Grasă de Cotnari, o duc babii. Gheorghe socotește cît efort a făcut din cauză că a fost un prost. De amar, se pune pe băut și îl contrează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
locul special" s-a mîncat haiducește, buturele pe varză și cu fasole, rață pe varză și s-a băut pînă spre ora trei dimineața. Gabi se simțea minunat și, culmea, a dormit ca un butuc. Jegul dispăruse înecat într-un vin bun și acoperit cu buturele afumate și neafumate. A doua zi, la profesor, românul a achitat 250 euro consultația și s-a înarmat cu răbdarea necesară așteptării. La orele 16 fără 30 de secunde a venit profesorul. Gabi a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Balan de la Sfîntul Spiridon. Ia uite, măi frate! Merita să-l verific și pe dom' profesor Balan dacă știe meserie. Pleacă grăbit la amicul său, doarme buștean și a doua zi erau amîndoi la "locul special". Era o atmosferă plăcută, vinul curgea susurînd în locurile care aveau probleme cu jegul și buturelele aveau rolul de unguent. Se făcuseră orele 21 cînd un neamț, cel care i-a recomandat profesorul, vine la masa lor. Era mohorît și fără chef de glume. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
fie normală azi și 600 mîine? Da, se poate. Cum? Depinde ce mănînci. Vreo 2-3 buturele, varză, fasole. rață și mult vin... Ohoho. Așteaptă 2-3 săptămîni pînă vei avea analizele corecte. Gabi închide. Fața îi radiază. Două buturele, vă rog, vin, fasole și varză. A doua zi a luat direcția Iași și jegul nu-l mai arde deloc. Ce miracole face medicina practicată de profesorii cei mari din UE !! Malpraxis? Era o zi răcoroasă de vară și Dinu Feraru simțea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Mulțumesc, Dinule! Da, îmi mulțumești și apoi pa și pusi. Dar la mine nu te gîndești? Ești obligat, Dinule. Omenia obligă. De ce, mă rog, ți l-am făcut eu? Căprioara pleacă și Dinu aleargă. Doctorul tocmai se cinstea cu un vin roșu, împreună cu un amic. Are piciorușul rupt spune acesta. Lasă-l la mine, am eu grijă... Eu mă grăbesc. Du-te, Dinule! Băiatul reface drumul pe întuneric. Are vedenii și mereu se vede urmărit de căprioară. Zînica plînge și ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Bătrîna devine visătoare și pare că s-a întîlnit cu doamna cumătră, cea cu coasa. Tresare și revine la realitate. Spune-mi, doamna Anica, cu ce ai asemăna trăirile acelea de demult? Într-un beci răcoros este un butoi cu vin. Plin, neînceput și foarte bun. Tu bați cepul: stînga, dreapta, în sus, în jos și deodată țîșnește licoarea... Un pahar, două... începi să plutești în euforie și n-ai vrea să te mai trezești. Moartea nu te mai sperie... Liana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
vecinul. Vasile, vino pînă la mine, te rog. Ce avem noi de vorbit? Hai, am un rachiu bun și ne-om împăca. Între vecini nu-i bine să domine dihonia. Asta așa este. Dar ce rachiu ai? De gutui. Păi, vin, de ce să nu vin? Cei doi vecini beau cîteva păhărele fără să spună nimic. Apoi limba li se dezleagă. N-am aruncat eu mîța în fîntînă, Vasile. Ei, lasă, știu că tu ai... Să mor trăsnit în acest moment. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
neclare, care ar fi putut fi catalogate drept nebulozități nedefinite. În umbrarul aflat în posesia subsemnatului era răcoare și discuția cu amicul meu, Nicușor, lîncezea lamentabil. Fiecare evita dialogul și, din cînd în cînd, își mai turna un strop de vin în pahar, fără a se sinchisi dacă și celălalt ar fi dorit același lucru. O lipsă de politețe? Gînduri adînci, profunde? Lene și dezinteres? Poate toate la un loc. Lumina zilei se pregătea destul de lent să dispară și noaptea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
joace rolul lui Creangă nu-mi venea prea la îndemînă. Prefer să tac și să-mi umplu paharul. Tu aduci cu bătrînul Creangă, ai un pic din harul lui de povestitor... Remarca mă face să nu mai pun sticla de vin pe locul unde a fost și unde ajungeam lejer amîndoi. Ca din neatenție, o las la dreapta mea. Nicușor remarcă și întreabă puțin răstit: O ții doar pentru tine? spune , întinzînd bărbia spre sticlă. Vai de mine, sar eu ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
o las la dreapta mea. Nicușor remarcă și întreabă puțin răstit: O ții doar pentru tine? spune , întinzînd bărbia spre sticlă. Vai de mine, sar eu ca fript, mutînd sticla cu cîțiva centimetri. Amicul se întinde greoi, apucă sticla cu vin, își umple paharul și face exact ca mine, adică n-o mai așează la mijloc. Mă irit și mai mult și devin malițios: Adică, de ce ai fi tu Eminescu? Păi... doar eu scriu poezie. Nu sînt eu cel mai mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-te tu, ești mai tînăr! Atunci aduc două... Adă cîte vrei, să ai una și pentru acasă. Degeaba, Eminescu sînt tot eu. Bine și așa. Cunosc un bandit, turnător la secu și-l cheamă Eminescu. Atunci du-te tu după vin! Nu vreau! Stăm bosumflați și muți. Nicușor mai ridică din cînd în cînd paharul și stoarce cîte o picătură imaginară. La fel face cu sticla. Nu mai am la ce să stau, concluzionează poetul. Atunci ne vedem altădată. Și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
în beci? Nu! Bine, Costică. Lasă, cobor tot eu. Așa mai vii de acasă. Nicușor revine cu sticle multe în brațe, este doar un zîmbet. Știi ce, bătrîne, tu ești Eminescu, eu sînt Creangă. Ironia mă ațîtă la scandal, dar vinul mă mai domolește. Știi, Nicușor? Asta îmi place la tine, știi să cedezi. Nu ai și tu calitatea asta, dar ai altele... Care anume? Nicușor mimează că se gîndește și dă un răspuns tîmpit: Nu prea găsesc momentan, dar cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Știi, Nicușor? Asta îmi place la tine, știi să cedezi. Nu ai și tu calitatea asta, dar ai altele... Care anume? Nicușor mimează că se gîndește și dă un răspuns tîmpit: Nu prea găsesc momentan, dar cu siguranță... Rezerva de vin fiind generoasă, îl determină pe Nicușor să abuzeze de licoarea lui Bachus. Cam lăcomior, spun în gînd. Discuțiile devin mai puțin elevate. Nivelul lor era inferior celor duse de submediocri. Nicușor abia se ține pe picioare. Caută toaleta prin umbrar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
excelent și inima îmi crește de bucurie. Cînd dau să plătesc, cojocarul refuză: Mai am nevoie și de prieteni, dom' profesor. Rămîn uimit de situația aceasta neașteptată. Plec și promit să revin. Peste două zile revin cu un bidon de vin roșu. Este "puterea ursului", mă laud eu. Nu era nevoie, dom' profesor. Mulțumesc, dar zău că nu era nevoie. N-ai spus că ai nevoie și de prieteni? Am venit la un prieten. Dacă-i așa... Știți, am ceva să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
el. Totuși și în sufletul acestui aproape Sfînt era un colț negru, dar negru, nu glumă. Vecinul lui de peste șapte case a intrat în casa lui, a fost omenit, i s-a dat și o damigeană de 5 litri de vin și a mai fost condus și acasă, deoarece băuse lacom. Dionisie nu știa însă că în buzunarul "omenitului" se afla și ceasul lui de argint, primit de la taică-su cînd a ieșit la pensie din CFR. L-a rugat, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
au adus pe mine. Moș Cazacioc era curat ca un ou roșu și pe sub cămașa albă ca neaua, foșneau niște mușchi de mai mare mirarea. Pe o masă, pregătită din timp, erau tot felul de bunătăți și o cană cu vin roșu. Eu nu beau, sare nepotul, sînt cu mașina. Dar eu beau, spune Cazacioc vesel. Vîntul mîngîia dealul lui Cazacioc și de jur împrejur era o priveliște de basm. Nevasta nepotului s-a îmbujorat, nepotul s-a smochinit a plictiseală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cu catifea aurie. Am fost la Paris și am cumpărat un medalion pentru tine, pentru cînd nu voi mai fi pe acest pămînt, spune privind-o fix pe nevasta lui Cepoi. Cu ochii strălucind, atît din interes cît și din cauza vinului, femeia scoate o mulțime de "ah, oh!" și alte interjecții. Practic, tremură toată și își pune medalionul. Cum îmi stă? întreabă șters spre Cepoi. Ia nu te mai prosti! Zorzoane pentru indieni. Nimeni nu-l ia în seamă. Cazacioc o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
scîncește Vasilică. Nu mă enerva. Am zis sîmbătă și gata! Georgeta face stînga împrejur, lăsîndu-și interlocutorul într-o poziție de rugă și panică. Omul a făcut curat, a gătit bunătăți de tot felul și a băut și două pahare de vin roșu "puterea ursului" sau "sînge de taur". Vinul ăsta cică face ce face și te trezești mugind ca un zimbru, sau ca un bizon în călduri. Inima îi bătea în gît și avea emoții de începător în făcutul prostiilor. Geta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
și gata! Georgeta face stînga împrejur, lăsîndu-și interlocutorul într-o poziție de rugă și panică. Omul a făcut curat, a gătit bunătăți de tot felul și a băut și două pahare de vin roșu "puterea ursului" sau "sînge de taur". Vinul ăsta cică face ce face și te trezești mugind ca un zimbru, sau ca un bizon în călduri. Inima îi bătea în gît și avea emoții de începător în făcutul prostiilor. Geta sună prelung, Geta intră în casă, Geta îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
ceață. Nu-i nimic, faci un duș și viața o să fie frumoasă. Nu fac nici un duș. Sînt prea obosit. Dar... te reconfortează. Hai să mănînc ceva. N-am mîncat nici la prînz. Lena nu zice nimic. Servește masa, șampania, apoi vinul și la urmă tortul. Corbu, rîgîind puțin involuntar, o dezbracă. Lasă lumina aprinsă, te rog... Lena îi numără coastele, ciocurile de la genunchi și umeri și, de nevoie, acceptă s-o atingă cu un picior între sîni. Doamne, mi se pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
situație. De exemplu, în fața Dianei, o studentă pe la o facultate fictivă, era chiar generos. Nu aveți o carte de chimie organică? Sigur că am, s-a repezit profesorul. A invitat-o la el, a cumpărat cafea din aia scumpă, un vin acătării, prăjituri, flori și două pahare de cristal, plus lumînări. Vai, ce frumos! a spus gurița aia frumoasă și proaspătă. Tu ești și mai frumoasă, îndrăznește Rîmbu. Chiar? întreabă fata, privindu-l țintă. Rîmbu lasă ochii în jos și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]