8,047 matches
-
Refaim. 14. David era atunci în cetățuie și o strajă a Filistenilor era la Betleem. 15. David a avut o dorință, și a zis: "Cine-mi va da să beau apă din fîntîna de la poarta Betleemului?" 16. Atunci cei trei viteji au trecut prin tabăra Filistenilor, și au scos apă din fîntîna de la poarta Betleemului. Au adus-o și au dat-o lui David, dar el n-a vrut s-o bea și a vărsat-o înaintea Domnului. 17. El a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Domnului. 17. El a zis: "Departe de mine, Doamne, gîndul să fac lucrul acesta! Să beau sîngele oamenilor acestora care s-au dus cu primejdia vieții lor?" Și n-a vrut s-o bea. Iată ce au făcut acești trei viteji. 18. Abișai, fratele lui Ioab, fiul Țeruiei, era căpetenia celor trei. El și-a învîrtit sulița peste trei sute de oameni, și i-a omorît, și a fost vestit între cei trei. 19. Era cel mai cu vază din cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
a fost vestit între cei trei. 19. Era cel mai cu vază din cei trei, și a fost căpetenia lor, dar n-a fost la înălțimea celor trei dintîi. 20. Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabțeel, om viteaz și vestit prin faptele lui mari. El a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S-a coborît în mijlocul unei gropi pentru apă unde a ucis un leu, într-o zi cînd căzuse zăpada. 21. A omorît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
o suliță în mînă; s-a coborît împotriva lui cu un toiag, a smuls sulița din mîna Egipteanului, și l-a omorît cu ea. 22. Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada; și a fost vestit printre cei trei viteji. 23. Era cel mai cu vază din cei treizeci, dar n-a ajuns la înălțimea celor trei dintîi. David l-a primit între sfetnicii lui de aproape. 24. Asael, fratele lui Ioab, din numărul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
statut social dintre țăranii moldoveni și cei ruși care, în Rusia, nu au nici un fel de drepturi și sunt tratați drept robi de către stăpâni. Prin Orhei, Lăpușna și Soroca, mai ales, răzeșii, urmașii celei mai vechi, mai bune și mai viteze boierimi, veritabili hommes d’armes, liberi și posesori de pământ în devălmășie din moși-strămoși, nu se pot împăca deloc cu situația de robi la care se văd, zi de zi, coborâți. Unii reușesc să se judece. Dar sunt puțini dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și „stăpâni“ ai nisipurilor Saharei din sudul Atlasului până la malurile Ciadului. Uitate fuseseră și războaiele fratricide și incursiunile despre care bătrânii păstrau amintiri atât de plăcute și îndepărtate, și aceia erau anii amurgului rasei imohag, fiindcă unii dintre cei mai viteji războinici ai săi conduceau camioane pentru câte un patron „francez“, făceau parte din armata regulată sau vindeau pânzeturi și sandale turiștilor cu cămăși în culori țipătoare. în ziua când vărul lui, Suleiman, a părăsit deșertul ca să locuiască în oraș, hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sa, de șiretenie și de violență. Respectul pe care îl impunea era depășit doar de cel impus de omul său de încredere, sergentul major Malik-el-Haideri, un bărbat uscățiv, mititel și aparent firav și bolnăvicios, dar atât de crud, viclean și viteaz, că izbutise să stăpânească acea turmă de fiare, supraviețuind la cinci încercări de asasinat și două încăierări cu cuțitele. Malik era „moartea naturală“ cea mai normală în Adoras, și doi dintre sinucigași își zburaseră creierii ca să trebuiască să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să pășească pe aceste pământuri. Locotenentul Razman se lăsă să cadă cu grijă, așezându-se pe crusta tare de sare, în timp ce îl contrazicea cu convingere: — Pentru mine nu ești un împuțit de „Fiu al Vântului“. Ești un imohag nobil și viteaz și-ți înțeleg motivele - făcu o pauză. Și le împărtășesc. Probabil că și eu aș fi reacționat la fel și n-aș fi permis să mi se aducă o asemenea jignire - oftă prelung. Dar datoria mea este să te predau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu tine? vru să știe. Sunt copiii mei, răspunse. Nevasta și copiii... Tot ce am pe lumea asta. — îți rămâne mândria ta de targuí, îi aminti ea. Și din câte știu despre tine, ești cel mai mândru și cel mai viteaz dintre noi - se opri o clipă. Poate chiar prea mult... Când voi, războinicii, porniți la luptă, niciodată nu vă gândiți la răul pe care ni-l puteți face nouă, femeilor, care rămânem acasă și suferim loviturile sorții fără să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tău. Mi-a spus despre tine că ești o persoană îngrozitoare și lașă etcetera și că are să ți-o plătească într-un fel sau altul, pentru că nu poate permite cuiva să vorbească așa cu el. Dar, deși o făcea pe viteazul, avea înfățișarea unui copil neajutorat și cu siguranță că aș fi izbucnit în râs, dacă nu mi-ar fi venit mai degrabă să plâng. Ce s-a întâmplat?” „S-a întâmplat că idiotul de Petrea m-a atacat de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Ilie e un vameș căruia tata i-a dat bani ca să nu descopere fundul dublu de la remorca noastră. Tata și mama se întâlniseră cu Ilie noaptea, iar mie mi se făcuse frică, pentru că, trebuie să recunosc, nu mă simt tocmai viteaz când e vorba să rămân singur acasă. Mama e neliniștită. Învârte o bucată de hârtie la nesfârșit, întâi de la stânga la dreapta, pe urmă invers. Asta e din cauza fricii, și în filme oamenii fac la fel. Numai că aici scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a matadorului, cum i se spune, era udă, iar gura Îi era foarte uscată. — Que toro más bravo, spuse matadorul cînd Îi dădu valetului său sabia. I-o Întinse ținînd-o de mîner și de pe lamă se scurgea sîngele din inima viteazului taur care acum scăpase de toate problemele și era scos din ring de patru cai. — Da. E cel de care a trebuit să scape marchizul de Villamayor, pentru că era atît de credincios, spuse valetul, care știa tot. — Poate că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ajung acasă pe la miezul nopții. I-am terminat whisky-ul lui Jim și am trecut la coniacul de pus în prăjituri, dar nu sunt foarte beată, în mod sigur din cauza surescitării. Mă țin pe linia de plutire și mă simt vitează, destul de vitează ca să fac ceva ce trebuia făcut cam de multișor. Formez numărul lui Patrick. E ora șapte seara în New York, exact ora la care-l găsesc acasă. Și chiar îl găsesc. Este o mică minune: Dumnezeu știa că simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe la miezul nopții. I-am terminat whisky-ul lui Jim și am trecut la coniacul de pus în prăjituri, dar nu sunt foarte beată, în mod sigur din cauza surescitării. Mă țin pe linia de plutire și mă simt vitează, destul de vitează ca să fac ceva ce trebuia făcut cam de multișor. Formez numărul lui Patrick. E ora șapte seara în New York, exact ora la care-l găsesc acasă. Și chiar îl găsesc. Este o mică minune: Dumnezeu știa că simțeam nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mei nu ne temem și vă vom urma. Dar să știți că ne Îndoim, și Încă foarte, că eu sau domnia ta ne vom putea Întoarce”. În orice caz, Artois, prin voia lui Dumnezeu, e ucis, și Împreună cu el alți cavaleri viteji, precum și două sute optzeci de templieri. E mai rău decât o Înfrângere, e o rușine. Și totuși, nu e Înregistrată ca atare nici măcar de Joinville: se mai Întâmplă, așa-i războiul. Sub pana domnului de Joinville, multe dintre aceste bătălii, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mână, se aruncă sub matahala care-i gata să-l facă chisăliță și-o oprește, o țintuiește În loc, o duce la ieslea ei, salvând corabia, echipajul, misiunea. Cu o pompă sublimă, teribilul Lantenac aliniază oamenii pe punte, Îl laudă pe viteazul marinar, Își scoate de la gât o Înaltă decorație, i-o Înmânează, Îl Îmbrățișează, În timp ce gloata strigă către cer „ura“. Apoi Lantenac, nesmintit, Își amintește că el, cel decorat, e răspunzător de incident și ordonă să fie Împușcat. Splendid acest Lantenac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
domnule maior, Îi răspunsese Terzi, În locul dumneavoastră aș face ca dumneavoastră, dar căutați măcar să tergiversați lucrurile, s-o lăsați mai moale. O să am grijă, Îi răspunsese unchiul Carlo, n-am nimic Împotriva voastră, și voi sunteți fiii Italiei și luptători viteji. Cred că s-au Înțeles, pentru că amândoi ziceau Patrie cu P mare. Terzi ordonase să i se dea domnului maior o bicicletă, iar unchiul Carlo se Întorsese acasă. Adelino Canepa nu s-a mai arătat timp de câteva luni. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
piele și să ne strecurăm printre gardurile moarte până la bolovanul de unde telefonam salvatorilor, așteptând cuminți mai apoi lângă ruinele vorbitorului verde-montan (care nu mai e cantină) unde savantul Gheorghe ne furișa fotografii de monede, arhiduci sau episcopi, portretele lui Mihai Viteazul la brâu cu căpățâna lui Osman-Pașa și Țepeș în valtrapuri orientale bătând nucile cu lancea-i înroșită și Doamne! cum le mai zicea Haralambie de rudele lui proto pentru care săpase curtea azilului până dăduse de clădirile astea cu tot cu doctori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
candid, voalat și vaporos. Dar, cum...? Cum este cu putință?! se înveselește Dănuț, deși, întorcând capul, nu zărește în urmă nici o dâră de sânge pe caldarâm, iar gâtul radioasei Namile, pare a fi absolut intact. Stați potoliți, tovarășul vostru cel viteaz, nu mai aparține lumii pământești! le receptează Îngerul, subliminal, nelămuririle și îndoiala. De altfel, apele se vor despărți, pentru voi și pentru dânsul... Chiar acum! Ca și când l-ar fi auzit și înțeles, becurile din rețea își reduc emisia la jumătate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-și trist urechile, acesta adaugă, cu o voce demnă și scăzută: Eu sunt..., am fost cavalerul Ioan de Capistrano! ASMODEUS II Pe Bulevardul Castanilor, în paralel cu clădirile impozante ale Poștei, bisericii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și Colegiului Național Mihai Viteazul, și pe direcția vechii Gări de Sud (punctul terminus al bătrânei avenide), Palatul Ghiță Ionescu, de vreo jumătate de secol sediu al Muzeului Urban de Artă, cu arhitectura sa clasicistă, inspirată de stilul Second Empire, strălucește ca o nestemată pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Amaradia și în special despre nunta Ghighiței, despre care i-a scris mamă-sa ceva, dar nu atât de amănunțit cum ar fi dorit el. Apoi Titu deveni călăuza lui Belciug în București. Îl duse întîi la statuia lui Mihai Viteazul, unde preotul se închină cu mare evlavie, luând chiar, după îndemnul tânărului, o frunză veștedă dintr-o coroană agățată de grilaj cine știe de când, s-o păstreze ca amintire prețioasă și s-o arate și celor de pe acasă. Vizitară câteva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
era de mânioasă, baba tot mai strigă după odorul de nepot: ― Fugi de-acolo, băiete, să nu te calce aia! Nicu, fricos, nu mai așteptă glasul mămicăi și se retrase grabnic după portiță, mulțumit să privească printre uluci. Costică însă, viteaz, se înfipse în mijlocul uliței și de acolo făcu falnic: ― Uite, Nicule, mie nu mi-e frică!... Uite! Uite! Întinse brațele, încît mânecile largi îi atârnau ca niște aripi de liliac și scoase limba mare în batjocură spre mașina care apăruse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
venea bucătăria mare și mai încolo încăperile pentru servitori, în care locuia Dumitru Ciulici cu ai săi. Nadina intră fragedă și frumoasă ca o rază de soare primăvăratic, în ochii ei lucea o bucurie trandafirie. ― Ei, tot speriat, cavalerul meu viteaz? zise cu ironie drăgălașă către Stavrat. Vai, dacă aș fi știut că ai să fii așa de circumspect, te-aș fi cruțat: mi-aș fi ales alt avocat! ― O, dumneavoastră glumiți, coniță, pentru că n-aveți experiența vieții! murmură avocatul, îngrijorat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toți vor fi pregătiți pentru orice eventualitate cu echipamentul și armamentul la îndemînă. ― Măi Odudie, măi, zise Boiangiu vătășelului reclamant, ia seama, că vouă acuma numai a revoluții vi se năzare cum vedeți doi oameni stând de vorbă, așa de viteji sunteți, măi Odudie! ― Dom'le plutonier, eu nu mai răzbesc cu oamenii! făcu Lazăr Odudie resemnat. Matale să faci ce vrei, dar eu a trebuit să-ți spun, că pe urmă, când s-or întoarce boierii, să nu mă ia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pământ ne trezea nostalgia, ci l-am înconjurat pe băiat și l-am ascultat povestind. Ne povestea, știu acum, legendele Mesei Rotunde, cu Charlemagne și Arthur, cu păgâni cumpliți și o sabie care purta un nume. Apoi ne-a povestit Viteazul în piele de tigru, dar la mijlocul povestirii s-a întrerupt și a spus că locul nu e bun pentru spus istorii. Șanțurile murdare, movilele de pământ, țevile chituite, zicea el, nu-l lasă sa se concentreze. Știu un loc mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]