22,492 matches
-
încredere de mâna lui, alintându-l și simțind că-i tresare inima atunci când îl săruta, Luana se declară vindecată de rănile din trecut. Și-au scris toată vacanța, câte o scrisoare pe săptămână iar în ciuda insistențelor lui de a o vizita ea îl ținu la distanță. Nu voia ca Sanda să intre iarăși în panică, s-o streseze cu întrebări delicate. Rămas în Iași pe tot parcursul verii, Ștefan era măcinat de gânduri contradictorii. Ce voia fata asta de la el? Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
altul, nopți în șir, ascultând înfiorați ritmurile formațiilor preferate. O noapte de audiție Pink Floyd se încheia cu un amor cuminte și leneș, o împletire de mângâieri și emoții aduse, după îndelungi căutări, la extaz. Seara se plimbau sau își vizitau prietenii din Tudor. Continuau să meargă la sălile de sport, la concerte și foarte rar, numai când se impunea, o vizitau pe mai în vârsta doamnă Escu. Când Luana avea ore după-amiaza, el venea s-o ia de la facultate, mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și leneș, o împletire de mângâieri și emoții aduse, după îndelungi căutări, la extaz. Seara se plimbau sau își vizitau prietenii din Tudor. Continuau să meargă la sălile de sport, la concerte și foarte rar, numai când se impunea, o vizitau pe mai în vârsta doamnă Escu. Când Luana avea ore după-amiaza, el venea s-o ia de la facultate, mergeau să mănânce o prăjitură și se retrăgeau, apoi, în cuibușorul lor de nebunii. Până în iarnă, toate au decurs într-o armonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu adevărat important în viață. Porniră, astfel, pe un drum fără întoarcere. Luana căzu într-o tăcere îndărătnică, afișând o ranchiună dușmănoasă. El îi răspundea cu aceeași monedă, ascunzându-și, infantil și periculos, neputința. Îi interzise, copilărește, s-o mai viziteze pe Iuliana și femeia râse sarcastic de neghiobia lui. Se răzbunau unul pe celălalt și se legau de toate nimicurile pentru a-și face rău reciproc. Luana simți că începe să obosească. Se credea, din ce în ce mai mult, prinsă într-o capcană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
era de acord cu ea, ferindu-se să facă observații care s-o demoralizeze și mai tare. Atitudinea bunicii a fost suportul moral care a pus-o pe picioare. Luana a început să mănânce, să iasă din casă, să-și viziteze fostele colege stabilite în oraș iar într-o bună zi a cumpărat presa și-a văzut că ziarul local "Ochiul" angaja dactilografă. S-a prezentat la redacția ziarului și făcând o impresie deosebită prin seriozitatea afișată a fost angajată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aici? Tânărul se repezi la calendarul din bucătărie și înțepă cu degetul într-un punct. Că asta e data cununiei noastre. O cerere în căsătorie originală, de om practic, cu studii tehnice, care-i făcu, la sfârșitul săptămânii, s-o viziteze pe Sanda. Anunțată din timp, doamna Leon îi așteptă în fața blocului. Sub impresia primului moment de acest fel, ea și-o imagină pe Luana apărând alături de un bărbat puternic, matur și serios, care avea, poate, în sfârșit, să-i aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
facă un anumit lucru. Ce? Ce voia, oare, să facă? Se plimbă pe străzi, așezându-se pe toate băncile din cale. Se trezi că îngână un cântec vechi, pe care nu credea că-l mai știa. Înnebunise? O luase razna? Vizită familia Darie și afișă o așa veselie și dezinvoltură, încât Iuliana nu bănui, măcar, că se întâmplase ceva deosebit. La serviciu se comportă cu un calm și-o indiferență dezarmante. Își salută șefa și îi zâmbi, lăsând-o cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vadă zilnic fragedă și împlinită alături de un alt bărbat. Va suporta eroic și își va înfrâna orice pornire către ea. Vor păstra o relație curată, de prietenie, chiar dacă astfel va părea, înzecit, în ochii prietenilor, un mare imbecil. De câte ori își vizita mama, aceasta nu pierdea ocazia să-l înțepe cu tăioasele ei ironii. Nu putea înțelege de ce un bărbat superb, inteligent, cu o carieră frumoasă, căruia orice femeie i-ar fi stat la picioare, își irosea viața așteptând pe una care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se va relaxa în vreme ce Luana, prea mult timp absentă, își va relua îndatoririle. Nu imediat și nu toate. Va trasa sarcini precise Sandei și Iulianei. În ziua următoare, în timp ce Luana îl aștepta ca pe Dumnezeu și el nu mai venea, vizită familia Darie. Ca de obicei, Victor nu era acasă și nevasta lui nu se dădea de ceasul morții din această pricină. Nu reuși să-și înfrâneze gândul că, dotată cu o astfel de înțelegere și răbdare, fosta lui soție s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o carte. Iuliana îl servi cu o ceașcă de ness dar el refuză cu o expresie neînfrânată de oroare. Te rog, fără cafea! Venise cu indicațiile clare și femeia le notă în minte ca o secretară conștiincioasă. Urma s-o viziteze pe Luana, s-o scoată la plimbare, să-i vorbească despre evenimentele nefericite cu naturalețea, blândețea și finețea de care era în stare iar mai apoi avea să-l aducă pe Sergiu să se joace cu Aniela și astfel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
obrajii prinși în palme, murmurând în neștire: "Bica! Săraca Bica!" I-a trebuit mult timp să accepte gândul că n-o va mai vedea niciodată. Și-a făcut nenumărate mustrări că a tot amânat să-și facă timp s-o viziteze, uitând că e bătrână și bolnavă, gata, în orice secundă, să plece dintre ei. Acum, privirea blândă, vorba dulce și profundă, erau îngropate pentru totdeauna. Nu se va mai bucura de mângâierea, alintul și încurajările ei. Rămăseseră atâtea neîntrebate, nepovestite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Javei. Dacă ții să mergi mai departe există porturi pentru feriboturi care duc spre alte insule, cum ar fi Ketapang, doar la o aruncătură de băț de Bali și În continuare spre insulele de la marginea arhipelagului, pe care puțini le vizitează. În aceste mici porturi din care se pleacă spre nicăieri, ți se pare uneori că ești la marginea lumii, la capătul tutu ror lucrurilor care-ți sunt familiare. Bărcuțe cu pânze pleacă spre un orizont plat, spre un gol nesfârșit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
colecției: Vasilian DOBOȘ Tehnoredactor asociat: Cornel DULCEANU Editura JUNIMEA, Strada Păcurari nr. 4 BCU Mihai Eminescu (Fundațiunea Universitară Regele Ferdinand) cod 700 511 Iași ROMÂNIA tel./fax. 0232 410 427 e-mail: edjunimea@gmail.com revistascriptor@gmail.com Vă invităm să vizitați site-ul nostru, la adresa www.editurajunimea.ro (unde puteți comanda oricare dintre titluri, beneficiind de reduceri), precum și pagina de facebook a editurii Junimea. (c) Doina POPA (c) Editura JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Doina POPA Ca frunza-n vânt roman Editura Junimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după ce se stingea lumina, pe sub pleoapele închise să-și deruleze ficțiunile creierului, singurele posibilități de evadare, de refuz al faptului real, să pătrundă acolo, în zona iluzoriului, unde nu existau piedici, bariere, norme, legi, acte, monede. Înainte de examen Carmina își vizită sora, așa, dintr-o credință apărută peste noapte, fără nici un suport logic, că-i va purta noroc. O găsi schimbată, deformată de sarcină, pistruii roșiatici i se lățiseră pe fața plină, umflată. Vorbiră puțin, comunicări dispersate, fără nici o legătură una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
coaliție a tăcerii de vreme ce Nina avea voie să întrețină atmosfera și nu exista nici o interdicție în acest sens. Poate Alexe se credea dezarmat, în fața celor trei femei, ori poate avea motivele lui să fie gânditor și distrat? Bărbații care îl vizitau pe Alexe erau însă mult mai dificili, nu se lăsau chiar așa de ușor manevrați, nu-i acceptau tiparele, la a doua vizită, ori la a treia se răzvrăteau, simțeau nevoia să-și impună propriile idei, discuțiile se desfășurau uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
papucii uriași pentru picioarele lui slăbănoage. La mine nu se uită nimeni, taică, i-a zis lui Marcu, după o vizită de seară. De cinci zile numai mi se pune termometrul. În vocea lui era atâta uimire, îngrijorare. Nu-l vizita nimeni, mulțumea frumos dacă cineva îi oferea o fructă, o prăjitură, mâna îi tremura, arăta ca un schelet viu. În ziua în care s-a externat, Marcu i-a lăsat bătrânului niște bani. Omul i-a primit ezitând, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
peste cap, strâns sever la spate într-un coc minuscul și Carmina înțelese că îi zâmbea larg, că venirea ei însemna o surpriză plăcută, că era îmbiată să intre. Hai, draga mea, poftește la noi, hai! Carmina nu prea o vizitase pe Fana acasă, cât timp fuseseră prietene preferaseră liniștea din apartamentul Carminei, unde puteau râde, vorbi, asculta muzică, după pofta inimii. Femeia o conduse către o cameră ce-i era necunoscută. În timp ce pășea de-a lungul holului o pisică se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îneca încăperea și ochii Sidoniei atât de umezi încât cu greu reușeai să le deslușești culoarea, toate aceste amănunte o făcură pe Carmina să presupună un deznodământ neplăcut. Dintr-odată o revăzu pe Fana, căreia îi interzisese s-o mai viziteze acasă, o văzu oscilând între cei patru pereți ai camerei, nehotărâtă parcă, s-o apuce la dreapta sau la stânga. Și mai departe, mai departe? se întrebă Carmina. Fana? întrerupse Sidonia tăcerea și roti țigara în suportul de alamă ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu una calmă. Senină, amintind mai mult ca oricând de armonia trăsăturilor, de frumusețea ce existase cu siguranță, cândva, în tinerețe. Nu mai părea disperată, nu mai cerșea cuvinte de încurajare, era surâzătoare, plină de siguranță. Aș vrea s-o vizitezi, îi spuse dintr-odată, să te ducă Ovidiu cu mașina acolo, să-mi vezi copila. Pe tine te-ar primi cu plăcere, sunt sigură și doar așa, fir-aș a dracului, să mai aflu și eu câte ceva despre dânsa. Fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fost eu cândva, cred că a avut puterea să treacă dincolo de învelișul ei protector și nu și-a făurit prea mari iluzii. Aproape îi părea rău că-i oferă fetei un fruct înșelător. În ziua în care urma să-și viziteze părinții împreună cu Ovidiu și Sidonia, imediat după ce se machie, Carmina se îndreptă direct către colțul de bibliotecă, unde ținea dicționarul, trase cartea mare pe genunchi și căută la litera "L", foarte preocupată și concentrată, urmări cu degetul, cuvântul "lichea". Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu altul, erau chiar foarte diferiți. Se duse la fotoliul unchiului, îi înconjură gâtul cu brațul și îl sărută răsunător pe obraz. Hai, nu mai fi supărat pe mine, îi spuse, vezi ce ocupații am eu, când să-mi mai vizitez și ruda mea cea mai dragă? Picior peste picior, cu un pantalon crem impecabil, Ovidiu sorbea din ceșcuța de cafea cu fața numai zâmbet. La început, Carmina crezu că mimează bunăvoința din politețe, că vrea să pară interesant dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să le calce, să le pregătească pentru a doua zi, pipăia țesăturile reci, imprimate cu miros de levănțică și îndurerată, fără să știe bine de ce, își înăbușea un oftat. În mașină Ovidiu a povestit mai multe amănunte despre prietenii lui vizitați în zilele trecute. Pe urmă i-a relatat conținutul unui panou aflat într-un cabinet de protecția muncii: Oameni buni nu uitați că v-ați născut fără piese de schimb, o observație destul de inteligentă și adevărată, considera el și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
coborât până a doua zi dimineață. Nu ți-ai cumpărat pâine? Nu, am uitat să-mi cumpăr. Seara mi-am făcut niște cartofi copți în coajă. Mi-a amintit de copilărie. I-am mâncat cu sare și roșii. Te-a vizitat cineva? Nu, nimeni, cine să mă viziteze? Nici măcar nu a sunat telefonul. Am stat puțin întinsă după aia am citit din Kafka, voiam să știu ce impresie o să-mi facă după mai mulți ani de la prima lectură. Fusese una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ți-ai cumpărat pâine? Nu, am uitat să-mi cumpăr. Seara mi-am făcut niște cartofi copți în coajă. Mi-a amintit de copilărie. I-am mâncat cu sare și roșii. Te-a vizitat cineva? Nu, nimeni, cine să mă viziteze? Nici măcar nu a sunat telefonul. Am stat puțin întinsă după aia am citit din Kafka, voiam să știu ce impresie o să-mi facă după mai mulți ani de la prima lectură. Fusese una dintre cărțile adolescenței mele. Și acum? Aceeași atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
văruiți, mobilă de bucătărie, perdele, draperii, cuverturi, mobilă de dormitor cu pat dublu pe mijloc în camera ce fusese până atunci goală. Era un univers nou, plăcut nuanțat și chiar de a doua zi, când prietenii se grăbiră să-i viziteze, Carmina trebui să-și ia rolul de gazdă în serios. Căuta ca o străină prin sertare și dulapuri, se distra când descoperea lingurițele, tirbușonul, ceștile, zahărul, cafeaua, ba chiar, insistând să scotocească, dădu și peste o pâlnie ce-i era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]