3,866 matches
-
lui mare sclipea roș în bătaia felinarului. Acasă, Dorobanțu se certa cu Huza, nevastă-sa; ba uneori ieșeau în puterea nopții trăgându-se de cap, chiuind și tăvălindu-se prin șanțuri. De altminteri, Huza, femeie grasă și voinică, era destul de vrednică și spăla, cu ziua, toate rufele murdare ale boierilor din strada Prefecturii. Cel mai cu vază locuitor sălășluia de bună samă în casa cea mai mare. Cuconul Vasile Teodoreanu, polițaiul. Trăia numai cu cucoana Adela, erau singuri, fără copii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mi-i lași tot dumnitale ți-i dau, când vii: ba o friptură ș-o supă, ba vinul de care nu te poți lipsi... Și tot ce-i în casă eu am ținut, eu am făcut... Am să fiu eu vrednică, de-oi trăi, să muncesc pentru cel ce-a veni... Cum a vrea Dumnezeu și Maica Domnului! Ion Rusu prinse a mormăi cu nemulțămire prin casă, se întoarse în loc cu o privire de mânie spre fiică-sa; dar Tudorița închisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
subt ocârmuirea mea... Pe mine mă chiamă Sandu Faliboga. Ai auzit de mine? — Dacă te chiamă Sandu Faliboga, să fii sănătos. N-am mai auzit de dumneata. Apoi ai s-auzi ș-ai să știi de-acu nainte. Vei fi vrednic, te-i împăca cu mine. Dacă nu, greu! - Să vezi cum umblă cuconu Nastratin după cai! strigă Faliboga, ridicând capul și râzând răgușit. L-am pândit eu din vârful muncelului, într-amurgul. Apoi cu noi nu se pune el, cuconu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și l-a îmblânzit cu vorba și l-a luat în slujbă. Iaca de-atunci e Faliboga la noi, și are boieru un slujbaș ca un zăvod... fără hodină, fără milă. Într-adevăr se arată a fi om aspru și vrednic, zise Niță Lepădatu. Moș Irimia Izdrail, cel mai bătrân dintre toți, se uita gânditor la cel nou venit. Da’ tu, băiete, grăi el, pe-acolo de unde vii ai avut multe a îndura... Eu, omul după firea lui îl cunosc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el. Și cucoana Profirița tremura - când se mânia boierul cel bătrân... Ș-apoi uite dumneata cum s-a nimerit!... Pesemne că ist tânăr a-nvățat de la cel bătrân... Cuconu Iordache a avut vătav la Avrămeni pe unu Neculai Arnăutu... Era vrednic și rău - ia așa cum îi Faliboga al nostru... Ș-apoi în vremea lui și Neculai Arnăutu fusese hoț de codru și-și făcuse și osânda la ocnă... L-a scos boierul și l-a adus la moșie - ca să mai îngrozească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă împresură multe alte griji ale mele, ca o bătrână care slăbesc din zi în zi, și n-oi mai lua în samă și grijile altora. Facă Serafina ce va ști; treaba ei! Mai bine ar fi avut un fecior vrednic, decât ceea ce are. Un fecior aduce spor; o fată pagubă. Pe lângă pagubă, și rușine. Bucuroasă mă aflu că am fost păzită de astfel de năcaz. După ce nana Floarea tăcu, ornicul din părete răspunse: Tic-toc-tic! Câteodată paznicul lua cu el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spital. Din păcate, nu făcea asta numai cu mine. Când i-am atras atenția, în loc să mă mintă, a izbucnit batjocoritoare: "Îmi e milă de tine și tot tu faci mutre?" Am văzut negru în fața ochilor în clipa aceea. Vasăzică ajunsesem vrednic de milă? Ne-am despărțit într-un mod care nu e foarte onorabil pentru un bărbat și m-am întors la Emilia. Numai că Emilia avea un pește acum, un chelner la restaurantul gării și trișor în orele libere. M-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
totuși pe măsura lor. E prea oarecare. Trebuie să coboare, să aștepte un uragan, un taifun în care vântul bate cu peste o sută cincizeci de kilometri pe oră. Atunci, da, merită să se ridice în aer, e o furtună vrednică de ei". Și-mi arăta fotografia. Era mai mult decât o pasiune pasiunea Laurei. Furtuna era, cumva, viciul ei. Se purta ca o posedată atunci, cu toate simțurile, instigate de furtună, în delir. Întreg sufletul îi vibra, iar trupul i
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atât de mare și de fioros că se îndrepta în direcția mea am sărit în lături cu arma în mână dar mistrețul și-a continuat fuga, nu avea treabă cu mine însă până la urmă i-a venit de hac un vrednic vânător și căpitan de miliție, Ioan Dabija, șeful miliție Panciu, care le-a spus celorlalțși vânători cum că eu l-am împușcat, primind felicitări pe câmpul de vânătoare și întrebându-l cine l-a împușcat, mi-a răspuns dumneavoastră tovarășe
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
stâng. În fața intrării începuseră să se adune cele opt milioane de zei. Pe câmpurile pustiite, oamenii mureau chiar în această clipă. Nu era nimeni pe umărul căruia ar fi putut plânge. Își spuse că, fără îndoială, lacrimile sunt prea puțin vrednice pentru Cea-Care-Strălucește-pe-Cer. Peștera i se păru dintr-o dată neîncăpătoare. Afară, Ama-no-Uzume își începu dansul, lovind cu piciorul în albia de bambus. Sânii ei erau mici. Dezgoliți în noapte, pentru că lumina pierise de când Amaterasu se ascunsese și ferecase intrarea, sânii ei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
C... să-l angajeze ca grămătic pe proaspăt demisul Gheorghe (a cărui principală calificare era cunoașterea limbii eline), oferind următorul motiv: "îmi trebuia un asemenea slujbaș și nu știu de ce mi s-a părut mie că vei fi bun și vrednic". Oh, my prophetic soul, chiar și astăzi, la nord de Dunăre, se fac angajări bazate exclusiv pe flerul angajatorului... Într-un suprem acces de naivitate, Filimon nu uită să precizeze că "mai toți boierii români luau în curțele lor tineri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dar părând să nu aibă nici energia, nici farmecul egale cu ale ei. Nefiindu-i frică, la peste optzeci de ani, să-și petreacă zilele atât de departe de orice oraș, departe chiar și de vreo altă așezare de oameni, vrednică de admirație și de invidie, știind să înhame singură calul, la care ținuse cu dinții, pe care n-au avut curajul să i-l rechiziționeze nici când dăduse ucaz nu știu ce mare ștab local, la docarul cu două roți imense cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a nu voi să afli sensurile și urmările gândului propriu și ale sentimentului, adică a nu pătrunde efectiv în clipă nu poate însemna decât că acea clipă e goală. Iar cel care se lăsa astfel purtat nu putea fi decât vrednic de dispreț. N-o spunea, dar e sigur că gândea astfel. Însă nici chiar aceste încercări de-a afla ce va fi fost dincolo de gesturile și vorbele sale n-ar putea trece drept categorice și atotcuprinzătoare, întrucât adâncurile sufletești sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
16. Căci negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminței lui Avraam. 17. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. 18. Și prin faptul că El însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți. $3 1. De aceea, frați sfinți, care aveți parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
ațintiți-vă privirile la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, 2. care a fost credincios Celui ce L-a rînduit, cum și Moise a fost "credincios în toată casa lui Dumnezeu." 3. Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atît mai mare decît a lui Moise, cu cît cel ce a zidit o casă are mai multă cinste decît casa însăși. 4. Orice casă este zidită de cineva; dar Cel ce a zidit toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
închisoare; 37. au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, chinuiți; au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți, 38. ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pămîntului. 39. Toți aceștia, măcar că au fost lăudați pentru credința lor, totuși n-au primit ce le fusese făgăduit; 40. pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
trecut ca lava unui vulcan în plină erupție, imposibil de stăvilit. Răni vechi și adânci pe care le credea cicatrizate sângerau din nou. Și totuși, peste toate acestea, un singur lucru rămăsese curat și îl recunoștea, chiar și acum, ca vrednic de toată lauda: pasiunea fostului ei soț pentru lectură, pentru cărți. Erau zile în care nu mai ridica ochii din cărțile lui, zile în care uita de tot restul lumii, zile în care o chema lângă el ca să-i vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din aur susținând tot atâtea perle, sub deviza virtus. Clucereasa Elenca se simți cu adevărat mândră. Era vorba de o mândrie așezată, îndreptățită, cu totul demnă. Iancu, fiul ei, înscris pe una dintre frunzele acelui arbore, se dovedise cu totul vrednic de acei strămoși. El era de acum cavalerul drept stătător sub acea deviză. Își câștigase acel loc de onoare nu cu bani, ci cu mult curaj. El, Iancu Văcărescu, îl înfruntase pe generalul Kutuzov, nimeni altul decât atotputernicul comandant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
între doi ofițeri și râdea cu hohote. Toată ziua aceea mi-am pus întrebări, străduindu-mă să înțeleg explozia de veselie care i-a luminat chipul. Aș fi dorit să râd și eu, odată cu el. Dar întâlnirea noastră, cea mai vrednică de pomenit, a avut loc de curând, la capul podului de lângă Catedrală. Regele meu venea călare pe un cal alb, ca din basme. Purta coif de argint, tunică albastră, pantaloni albi și cizme de lac cu pinteni de argint. Muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Am început cu creațiile mele, poezii închinate mamei la diferite evenim ente întâmplate în viața mea și a ei, în familia noastră. Am continuat cu alte poezii, create și închinate Mamei de diferiți poeți pentru mamele lor și alte mame vrednice de respect (Em inescu, Goga, Militaru , Coșbuc etc.). Despre femeia, soție și mamă, temelia familiei, și‐au spus părerea multe personalități, ceea ce fac ș i eu . Recunoștința noastră față de părinți începe cu aceea pe care o datorăm mamei, ca cea
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
mai însemnată, mai rodnică și mai sfântă ca în cămi nul ei, alături de familia sa. Căminul este cea dintâi instituție de educație, iar mama care îl conduce cu competență este cea dintâi educatoare. Femeia a dat dovadă, prin priceperea și vrednic ia ei, că instituția Căminul este prea mică pentru a‐și desfășura activitatea și a‐și etala virtuțile, și de aceea o întâlnim lucrând alături de bărbați, ca profesori, medici, ingineri, economiști, magistrați, cercetători, în armată, peste tot. În școală, spital
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
și apoi se Îndreptă agale către cort. Fetița zăcea În același loc În care Isobel o lăsase, echipa de la Identificări fiind mult prea ocupată să urmeze indicațiile legistei pentru a-i Îndeplini ordinele. Logan oftă și se aplecă deasupra boccelei vrednice de milă, legată cu bandă adezivă. Fața copilului era ascunsă aproape În totalitate: banda adezivă era Înfășurată strâns În jurul capului. Mâinile Îi fuseseră legate la piept, la fel și genunchii. Dar arăta ca și cum criminalul ar fi lipit banda Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
s-au albit pletele și barba, dragule. De fapt, cu dorința asta îmi faci mare bucurie. Așa că, te ascult: --În “Așezământul pentru școli”, nefericitul voievod spune: “Di vremi ci învățătura și știința săvârșăște di păcat pe om și-l face vrednic ca să aleagă binele din rău și adivărul de neadevăr, pi drepți din nedrepți, pe dreptate din nedreptate, înluminează ca în toată socotința lui sau lucrare cu fapta... Ca să aducim la starea cea mai desăvârșită a învățăturii spre mulțumire dascălilor cum
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
în ei, și le vor bătători oile." $8 1. Domnul mi-a zis: "Ia o tablă mare, și scrie pe ea, așa ca să se înțeleagă: "Grăbește-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii." 2. Am luat cu mine niște martori vrednici de credință: pe preotul Urie, și pe Zaharia, fiul lui Berechia. 3. M-am apropiat de proorociță. Ea a zămislit, și a născut un fiu. Apoi Domnul mi-a zis: "Pune-i numele "Maher-Șalal-Haș-Baz" (grăbește de prădează, aruncă-te asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
lui, cîntarea-i pioasă, lumina aceea și purtatul pe umeri, pe aripile Îngerilor, or fi ultime ispite ale sufletului păcătos, tocmai ca sufletul să-și amintească de paradisul pierdut, de grădinile raiului și de minunățiile raiului, de care el nu era vrednic, poate de aceea Domnul Îl purta pe aripile Îngerilor peste acele grădini, tocmai ca sufletul să le presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămîii și adierea narciselor, blîndețea rugăciunii, tocmai ca să-i cadă și mai greu chinurile iadului, cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]