5,438 matches
-
Nimeni nu aflase că e mînios... Deodată i se lăsă iar o ceață pe ochi și simți o foame și mai cumplită, ba chiar i se făcu frig, la ora șapte ies. La șapte l-au expulzat toate lucrurile care zăceau sparte și răvășite prin dormitor. De ceasuri Întregi Îl acuzau, hărțuindu-l, ar trebui să-ți fie rușine. De aceea Înainta acum pe coridor cu o față mîhnită. CÎnd văzu dormitorul lui Julius atît de liniștit simți că-l apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ție o să-ți pregătesc o pungă cu gheață“, Îi spuse. Intrară toți patru pe ușa de serviciu și se Îndreptară spre bucătărie, pe coridor simțiră miros de ars. „Arminda!“, țipă Țanțoșa și toți patru dădură fuga pe scări În sus. Zăcea Întinsă pe jos, lîngă vasul cu apă și scîndura de călcat Îi căzuse pe picioare. Fierul era alături, pe jos, pe jumătate Învelit Într-o cămașă găurită și arsă. Au crezut că e o simplă amețeală, dar Îndată și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Iudea în Galilea. $5 1. După aceea, era un praznic al Iudeilor; și Isus S-a suit la Ierusalim. 2. În Ierusalim, lîngă Poarta Oilor este o scăldătoare, numită în evreiește Betesda, care are cinci pridvoare. 3. În pridvoarele acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, care așteptau mișcarea apei. 4. Căci un înger al Domnului se cobora din cînd în cînd în scăldătoare și tulbura apa. Și cel dintîi, care se cobora în ea, după tulburarea apei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
tulbura apa. Și cel dintîi, care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. 5. Acolo se afla un om bolnav de treizeci și opt de ani. 6. Isus, cînd l-a văzut zăcînd, și, fiindcă știa că este bolnav de multă vreme, i-a zis: "Vrei să te faci sănătos?" 7. "Doamne", I-a răspuns bolnavul, "n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare cînd se tulbură apa; și, pînă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
sora mortului, I-a zis: "Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile." 40. Isus i-a zis: "Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?" 41. Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii sus, și a zis: "Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. 42. Știam că totdeauna Mă asculți; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis." 43. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
purpurii pe pielea ei aurie. Am văzut un bob de sudoare scurgându-se în cavitatea înghiocată a buri cului ei. I-am auzit cuvintele românești, aspre și obscene, strigate când n-a mai putut să nu strige. Am văzut-o zăcând pe-o parte, încă pătrunsă, dar cufundată-n așternut ca o pată de apă ce se evaporă-ncet pe asfaltul încins... Am văzut-o, în fine, ridicân du-se greoaie și mer gând la baie, cu o mână între pulpele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a lui. Din zece cuvinte chipurile englezești înțelegeam unul. Noroc că una dintre poetele cu care eram stătea lângă el și, deși nu știa engle zește, sau poate tocmai de aceea, păreau să se dis treze amândoi de minune. Cealaltă zăcea-n celălalt colț, în spate, lângă mine, și se uita pe geamul opus. Eram un puști pe lângă ele. Nu știu cine gândise o combinație româ nească atât de bizară. Cele două se urau de moarte, și până atunci, pe aeroport în Otopeni
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
apucat și-nfă șurat pe pumn, aspru și gros și fierbinte, o dată, de două ori, de trei ori, de patru ori, de cinci ori, de șase ori pân-aș fi ajuns la ceafa goală, cu câteva firișoare spiralate, ale celei ce zăcea pe plajă lângă mine, despărțiți doar de un metru de nisip de scoici sfărâmate. Merg la mare de fiecare dată singur și de fiecare dată fac plajă complet gol, înconjurat de trupuri complet goale. Mă apropii de mare cu precauțiile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe obraz, femeia profilată pe vânt și pe scoici n-a mai venit după-amiaza la plajă, și-atunci am știut că discul ei se scufundase în mare. Ajungea să privesc în jur ca să știu că plecase: băr bații și femeile zăceau pe nisip carbonizați, fu megând... Prin pielea crăpată le ieșiseră coastele acoperite de sare. Marea însăși se umpluse de alge băloase, mucuri de țigări și hârtii. Am rătăcit pe plajă ore-n șir, lăsând valurile să-mi ude tălpile goale
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pămîntul cu orice fel de urgie, oridecîteori vor voi. 7. Cînd își vor isprăvi mărturisirea lor, fiara, care se ridică din Adînc va face război cu ei, îi va birui și-i va omorî. 8. Și trupurile lor moarte vor zăcea în piața cetății cea mare, care, în înțeles duhovnicesc, se cheamă "Sodoma" și "Egipt", unde a fost răstignit și Domnul lor. 9. Și oameni din orice norod, din orice seminție, de orice limbă și de orice neam, vor sta trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
oraș" " Dacă era acolo, aș mai fi venit eu aici?" La câteva minute după ce-a pătruns în casă, Leana a ieșit, țipând, pe prispă. Oamenii care i-au sărit în ajutor au putut vedea jos, pe dușumeaua unei camere, zăcând, cadavrul moașei. Începuse, deja, să răspândească un miros greu, pătrunzător. Ea, care-i vindecase pe toți, prelungindu-le viețile, fusese sortită să moară ca un câine... Îmi revine în minte una din injecții, pe care mi-a făcut-o după
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aș fi riscat libertatea. În timpul dimineții următoare, îmi venise un gând: dacă mă vor acuza de trădare?... De săptămâni în șir aveam senzația că eram sfâșiat, rupt de propria mea personalitate, de ideile și sentimentele care-mi compueau eul și zăceam parcă în bucăți dispersate, aruncate aiurea prin diverse colțuri de țări și nu stiam cum să asamblez la loc acest puzzel delicat. Atunci m-am pus imediat pe lucru: Ce interse comune au țările Uniunii Europene? Ce se află dincolo de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
rămăsese țintuit în cabină, aproape degerat când paramedicii îl găsiseră și îl eliberaseră. Mult timp după ce închisese telefonul nu-și mai simțise degetele, până când se pomenise că-și apăsa obrajii cu ele. Fața îi era amorțită, ca și cum ea ar fi zăcut acolo, în noaptea geroasă de februarie. Mâinile ei, înțepenite și vinete, se încleștaseră pe volan în timp ce luneca printre rezervații. Mai întâi Winnebago, apoi vălurita Omaha. Arborii pitici de pe marginea șoselei neregulate se aplecau sub ciucurii de zăpadă. Intersecția Winnebago, terenurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl întrebă ce înseamnă „gravitate moderată“ și încuviință politicos din cap la răspunsul opac. Întrebă cum adică „noroc“, iar traumatologul îi explică: Are noroc că trăiește. Pompierii tăiaseră cabina cu o lampă cu acetilenă ca să-l scoată afară. Ar fi zăcut acolo toată noaptea, lipit de parbriz ca într-un sicriu, degerând și sângerând până ar fi murit, chiar lângă drumul de țară, dacă n-ar fi fost un telefon anonim dat de la o benzinărie de la marginea orașului. O lăsară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un telefon anonim dat de la o benzinărie de la marginea orașului. O lăsară să intre în salon, ca să-l vadă. O asistentă încercă s-o pregătească, dar Karin nu auzi nimic. Stătea în fața unui cuib de cabluri și monitoare. Pe pat zăcea un ghem de bandaje albe. În încâlceala de tuburi era o față, umflată și colorată în toate nuanțele curcubeului, acoperită de zgârieturi. Buzele și obrajii lui însângerați erau spuziți cu pietriș incrustat în piele. În părul încâlcit se vedea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-i răcorească trupul. Medicul pomeni de un ventilator și de un dren ventricular. Norocul și stabilitatea dispăruseră. Când o lăsară să-l vadă din nou pe Mark, nu-l mai recunoscu. Persoana la care o conduseră a doua oară zăcea în comă, cu chipul descompus, străin. Ochii nu i se deschiseră când îl strigă pe nume. Brațele îi atârnau nemișcate, chiar și atunci când i le strânse. Cadrele spitalului veniră să-i vorbească. Îi vorbeau de parcă ar fi fost bătută-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
amenința să se transforme cât de curând într-o relație. Apoi se întâmplase chestia asta. Un singur telefon și realitatea o surprinsese iar. Nu contează. În Sioux, nimeni nu depindea de ea. Cel care avea cu adevărat nevoie de ea zăcea în spital, pe o insulă întunecată, fără alte rude care să-l îngrijească. Luă legătura cu managerul biroului ei, netezindu-și părul când îi auzi vocea. Omul îi verifică zilele de concediu și-i spuse că poate să rămână acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Asistenta încercă să confiște bucata de hârtie, dar Karin refuză s-o predea. Avea nevoie de ea pentru Mark, când avea să-și revină. Îl mutară de la traumatologie într-o rezervă în care putea să stea și ea lângă el. Zăcea întins pe pat, o momâie doborâtă. După două zile, deschise ochii timp de jumătate de minut, doar ca să-i închidă strâns la loc. Dar îi deschise iar în seara aceleiași zile. A doua zi, își deschise ochii de șase ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un zel care nu putea ascunde simțul ei profund al ridicolului. Ar fi rămas acasă pentru totdeauna, s-ar fi dedicat cauzei de a-și păstra intactă familia, dacă n-ar fi fost familia ei. Acum, celălalt vlăstar al familiei zăcea lângă ea, inert, incapabil să-i respingă serviciile. Doctorul îi montă fratelui ei un robinet metalic în creier, secându-l. Monstruos, dar eficient. Presiunea din craniul lui scăzu. Chisturile și pustulele dădură înapoi. Creierul lui avea acum destul loc. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Țipătul ei se transformă în râs, apoi în suspin, în timp ce ochii lui pâlpâiau peste ea. Îl strigă pe nume, iar fața de sub tuburi și cicatrice tresări. Imediat, o mulțime de îngrijitori năvăliră în cameră. Multe se întâmplaseră dedesubt, cât timp zăcuse înghețat. Acum ieșise la suprafață, ca grâul de iarnă prin zăpadă. Își întoarse capul, lungindu-și gâtul. Mâinile lui țâșniră în afară, neîndemânatice. Degetele lui traseră de aparatura invadatoare. Cel mai mult ura tubul gastric prin care era hrănit. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
camuflaj căptușit cu un strat izolator. Cei trei Muskratari 1, reuniți pentru prima oară de la accident. O potopiră pe Karin cu saluturi joviale. Ea rezistă impulsului de a-i întreba unde fuseseră până acum. Rupp se repezi la Mark, care zăcea scheunând în pat și-i întinse palma. Dintr-un reflex adânc, Mark bătu palma cu el. —Doamne, Gus. Chiar că ți-au făcut figura. Rupp gesticulă spre monitoare. Îți vine să crezi? Toate mașinăriile astea, numai pentru tine. Duane se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
reducă presiunea din creier. Nu reacționa la nimic. Dar acuma își revine, afirmă solemn Rupp. Se întoarse spre Mark și-i dădu un pumn în umăr. Nu-i așa, Gus? Îți revii total. O să fie iar ca pe vremuri. Mark zăcea nemișcat, privind fix. Karin izbucni: — Voi îl vedeți într-o formă mai bună decât a fost de când... Ne-am interesat, insistă Duane. Își scărpină mușchii tatuați. Ne-am ținut la curent. Dinspre pat țâșni un șuvoi de foneme. Brațele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gât, lăsând cale liberă cuvintelor. Și totuși, Mark nu vorbea. Karin îl imita pe logoped, repetând la nesfârșit: Ah. Oh. Oo. Mu mu mu. Tu tu tu. Mark se holba la gura ei mobilă, dar nu voia s-o imite. Zăcea pur și simplu în pat mormăind, un animal prins sub o baniță, temându-se că ființele vorbitoare or să-l reducă la tăcere pentru totdeauna. Oscila între docilitate și furie. Privindu-i pe terapeuți, Karin învăță cum să manipuleze fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toate întrebările turiștilor de parcă aș fi de-acolo. Știi, ca și cum am fi acum o sută cincizeci de ani. V-ați mira dac-ați ști ce întreabă oamenii. Karin uitase cât de amețitor de lipsită de noimă putea fi existența. Mark zăcea pe marginea patului, un faraon de piatră, holbându-se la gura complicată, mobilă a lui Bonnie. Temându-se să se oprească din vorbit, ea trăncănea înainte despre corturile care încadrau ieșirea de pe I-80, despre goana simulată a bizonilor, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
murind din cauza gravitației. Nimic suficient de mare să-l care până aici sau să-l ridice și să-l ducă în altă parte. Burtă turtită întinsă pe toată lungimea drumului. Calcani înfipți în garduri, străpunși de vârfuri ascuțite de copaci. Zăcând alături de cutii albe de lemn cu acoperișuri țuguiate, cu fum încolăcindu-se din coșuri desenate cu creionul - casa mâzgălită a unui copil. Balena asta e durere și frig pârjolitor. Rafale de informații vin din pielea lui. Plantată în preria asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]