7,506 matches
-
visare Iubirea scrisă-n plânsul nemângâiat de-un dor... ,,Iubind în taină...",, La steaua" lui cerând iertare, Ne-a scris în suflet cu iubire și murmur de izvor! . ,,Crăiasă din povești" ,, Ce e amorul?" printre astre? Eminul întreba tăcut în zarea unei dimineți târzii... O ,,Floare albastră" vorbea cu el în nopțile sihastre Șoptindu-i lângă tâmplă: ,,De ce nu vii, de ce nu-mi vii?" Ascult ,,Povestea codrului" cu ,,Făt frumos din tei" La gura sobei! Iar gerul lasă flori albe la
DOMNULUI EMINESCU de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340324_a_341653]
-
din 11 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului SPRÂNCENE Din vară am păstrat un bob de rouă, Care va încolți-n curând în geană, Mirarea se ridică sub sprânceană, Iar luna-n cer e veche, chiar de-i nouă. Sosesc din zarea lor răsăriteană Și iarna rece, toamna care plouă, Iar primăvara vine cu-amândouă Și-aduce dragostea nepământeană. Cu evantai de raze în petale Și cu lumini din patru anotimpuri, Cu stelele ce ne-nsoțesc pe cale, Pe-un drum ce-ajunge dincolo de
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
Zăpezi de parc-ar fi, diamantine. Și mai alunecăm prin toamna fără ploi, Pe pârtii reci, de frunze-ngălbenite, Cărările-s la fel de vechi, la fel de noi. Dar zilele, de iarnă nu-s grăbite Acum, să ne mai poarte iar, pe amândoi, Spre zările de dragoste-nsorite. TE UITĂ Tristețea nu te uită niciodată, Chiar dacă vine-agale sau în pripă, Iar îngerii, de alb făcând risipă, În jurul tău se strâng și se arată. Și te ating cu pana din aripă, Când iarna se apropie curată
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
în plete fulgii de zăpadă, Cum stele-n cer, când noaptea-ncet coboară. Ninsorile bogate să tot cadă, Prin viscolul ce sufletu-nfioară, Nămeții să tot crească până-n seară Și numai fumu-n hornuri să se vadă. Și să ne duci în zarea boreală, În ceruri ce vibrează cu-aurora Și-n liniștea aceasta, ireală, Să regăsim secunda sau chiar ora Când vom afla că viața-i ideală Și fericire-a noastr-a tuturora. DECEMBRIE Decembrie, sfârșit de calendare, Nici început de iarnă nu
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
Acasa > Redactia > Autori > AUTOBIOGRAFIE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt cuiburi de iubire ce zarea și-o așează strângând în ele pașii din amintiri de vânt, ce trag un fir din soare și dragoste-i veghează cu ochi plini de-așteptare și aripi de cuvânt. Sunt cuiburi de iubire ce-adorm în ele cerul pe
AUTOBIOGRAFIE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340346_a_341675]
-
de cais, Într-o haină de cer am ascuns un trecut Și pe frunze de nor, cu zăpadă, ți-am scris. Vin cocori înapoi, însă tu ești departe, La un pol de abis teama strânge cărări, Trec de lume, prin zări, cu destinul în spate, De te-aud, nu răspund, sunt atâtea chemări! Cu-n ziar pe o bancă, răsfoit doar de vânt Te privesc ca pe-o stea, dar nimic nu îți spun, Între noi a rămas doar un colț
MARGINI DE TIMP de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340342_a_341671]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > POVESTEA DIN POVESTE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1505 din 13 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Din muguri vii apare floarea din noapte, soarele si zarea, din infinit apare cerul din dragoste si din iubit misterul, și mut și palid se adună sărutul regăsit pe lună, cu aurora boreală ce se scurge prin culoare, apoi cerul se unește cu marea, albastru de poveste. Din muguri vii
POVESTEA DIN POVESTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340397_a_341726]
-
din vechile fioruri Așteaptă să le ostoiesc ? Arome de prin câmpuri, poate ? Deja sunt toate prinse-n gând ! Miros de flori ? Pe săturate Am rupt din trupu-ți rând pe rând. Ori de la pete de culoare De pe pământ sau de prin zări ? Acestea nu se pierd sub soare, Cât timp privesc în depărtări. Deodată simt ! Se risipește Spre nicăieri norul de gânduri Și mă întorc la vers hoțește, Să te pictez iar printre rânduri. Întâi voi zugrăvi alene, Mărgeanul strâns la tine
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340418_a_341747]
-
Șlefuit din roua de-albastru elegant. Cu-a vremii valuri.. cântul tu-l chemi, Și n-ai angoase,de cine să te temi? Pălește Lira constelația cu patru stele Când ochii dulci de ondină scriu pastele! Albastră-ți este a zării mărginire , Ești strălucire, nu ești plăsmuire? Să cânte harfa ,lira,alăuta să vibreze, Vântul să stea-n fața ta și să viseze! Romanță ești-n seara plină de parfum Ești vechiul dar și noul vieții drum.. Poeții te-au îmbrăcat
MUZA POEȚILOR de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340472_a_341801]
-
tăi masive mari, alpine, Pentru-un sărut lungi arcuri carpatine Și creastă crestei tale ca să fii cu mine ... M-aș face apă pe întinderi planetare Și pentru ochii tăi o mare, cea mai mare, Pentr-un sărut ocean albastru-n zare Și lacrimă din lacrimi de cleștare ... M-aș face orizont din pescăruși și vele Și pentru ochii tăi un cer clipind de stele, Pentru-un sărut o galaxie din inele Și univers din universuri peste ele ... M-aș face face
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
are nevoie de iubire, asemenea secolelor anterioare și a făcut aprecieri asupra scrierilor câtorva din poeții cuprinși în volum. Pentru Elisabeta Iosif anotimpul iubirii este vara. Ea prezintă o iubire consumată în trecut: „Ai venit din lumină. Ai fost ca zarea Verii. Îngenunchind la granițe - talaz, Prin zidul amintirii. Cu ochii tăi ai colorat și marea, Ca-n vis. Mi-ai reaprins ferestre de topaz.” Pentru Paula Romanescu trecerea timpului nu este o piedică în a trăi iubirea: „Cu fiecare pas
ELENA TRIFAN ÎNSEMNĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340463_a_341792]
-
erotic: sextină, sonet, poem. Vom reproduce în cele ce urmează scurte fragmente ale aprecierilor făcute de profesoara Floarea Necșoiu la adresa scriitorilor prezenți în volum. ”Ștefan Dumitrescu conferă iubirii dimensiunile universului. Elisabeta Iosif își elogiază iubirea pe care o compară cu zarea verii către care i s-a deschis sufletul prin ferestre de topaz. Sufletul feminin îndrăgosit devine Galateea și iubitul Pygmalion. Adrian Botez își simte ființa îndrăgostită plămădită din cântec de privighetoare și din gingășia și parfumul florilor. Cristina Ștefan scrie
ELENA TRIFAN ÎNSEMNĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340463_a_341792]
-
aceste, Caut vremea în care să laud, Credința ce-n dar am primit Și starea de pace prin care, Să spun că eu sunt mântuit. Caut timpul prin care ființa Să poată transmite cântarea, Dulceața din vorba curată, Surâsul ce-nvăluie zarea, Caut bobul de lacrimă sfântă, Ce cade din cer peste mine, Prin care să pot a învinge Dureri și amar și suspine. Caut clipa ascunsă-n unghere, Luminii s-o dau pe vecie, Iar tot ce-i tăcere să strige
ASTĂZI SUNT ȘI EU CREȘTIN de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340494_a_341823]
-
Pena Publicat în: Ediția nr. 426 din 01 martie 2012 Toate Articolele Autorului PREDESTINARE Mâinile noastre se caută într-una și fiecare gest e o contemplare; ne ard în inimi dureros de tare iubiri înalte - una după una. In toate zările și destinările am strâns frumuseți netulburate; cu suflet rănit de bunătate multiplicăm aiurea respirările. Cântă regăsirea-n harfe uriașe și migrează doruri de cuvinte; râvnim statornic înainte în numele vestirii, iubirii copărtașe. Și prind lucrurile o altă-nfățișare, liniștea se sparge
GEORGE PENA de GEORGE PENA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340506_a_341835]
-
visul meu curat Eu m-am iubit cu-n prinț, Atât de chipeș, și înalt Nu cred că a fost un vis. Adoarme iar, încă un vis -Hai noapte alungă-nsingurarea. Privește înapoi cu ochii triști Si vede-n muntele din zare marea. Un ochi spumos de lună Îndrumă pașii ei Spre locul, ca o grotă, Și sare-n jos de ei. IV Destinul este-o poartă De dincolo de noi, Ne crește, ne încearcă Sau curmă un temei. Noi nu cunoaștem rostul
MIREASA DIN GROTA de PETRU JIPA în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340519_a_341848]
-
grelele-i păcate, Și s-a afundat în munte Unde-o peșter-a găsit Și acolo-n pocăință. Ani vreo trei a poposit. Ici veneau ca să-i aducă Hrana și-apă din izvoare Corbi cu penele cernite Ce pluteau pe-albastra zare, Iar el se ruga de Bunul Și Cerescul Împărat Să-i dea binecuvântare Și să-l ierte de păcat. Ba se mai ruga sărmanul O putere să primească Ca pe toți încornorații Aspru să îi pedepsească. Sfântul Petru, de la Poarta
POVESTE DE SÂNTILIE 2 (URMARE) de LEONID IACOB în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340522_a_341851]
-
rezistat sub comunism și am rezistat sub neocomunismul mascat în democrație. Am rezistat să ne vedem părinții și prietenii morți cu zile din cauza unui sistem de sănătate corupt și infect. Am rezistat să ne vedem copiii plecând în cele 4 zări ale lumii căutându-și rostul. Am rezistat la nesimțirea unor politicieni care fură țara cu metodă și cinism. Am rezistat să vedem cum ne transformăm într-un popor de asistați sociali, de șomeri, de casnice, de salahori, pentru că pur și
10 pe Richter? Și încă rezistăm? () [Corola-blog/BlogPost/338430_a_339759]
-
în propria memorie: capul porumbelului, așezat pe butuc, ochiul lui roșu, blând, privindu-mă fix, si picături rotunde de sânge ieșindu-i din cioc, ca și cum porumbelul ar fi fost o pungă plină de sfere roșii dintre care una i se zarea prin deschizătura pleoapelor. Eu tăiasem pungă, si toti ochii se rostogoleau în afară. I-am dus mamei porumbelul, triumfator. Am rămas doar cu felicitările mamei, cu bucuria din ochii ei. La câteva zile, încercând să tai o sârmă cu securicea
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
România. Modul de viață românesc este presărat cu griji permanente, umilință, frică și greutăți întâlnite la tot pasul. Povestea Anei nu este singulară. Este o fărâmă din povestea părinților, fraților și copiilor noștri, români fără țară, risipiți în cele patru zări ale lumii în lupta pentru supraviețuire, după spulberarea speranțelor din anii '90. În seara discuției cu nea Vasile, ploua și simțeam că picăturile de ploaie mă lovesc cu propriile amintiri despre familia mea și oamenii din Schela Cladovei, cartierul copilăriei
„- Ana, tu ești sclava noastră!” Dintre sutele de femei care au plecat din Schela Cladovei să îngrijească bătrâni în Italia, una este mama mea () [Corola-blog/BlogPost/338406_a_339735]
-
antrenori-minune sunt la fel de eficiente ca pelerinajele la Arsenie Boca. Unii oameni îi dau târcoale lui Arsenie la mormânt și, trei ore mai târziu, îmbătați de pioșenie, pleacă transfigurați. Numai că iluminarea și purificarea spirituală se evaporă îndată ce Prislopul dispare în zare și, dimineața următoare, credința în omul care-au crezut c-au devenit lasă loc vechiului Vasile meschin, fățarnic și egoist, atât de familiar vecinilor. Ei, da, cam aceeași influență au cursurile asupra celor ce aleg să creadă în succesul propovăduit
În pelerinaj la Arsenie Boca al corporatiștilor () [Corola-blog/BlogPost/338409_a_339738]
-
se potrivesc 100%. Ca adulți, ajungem să credem cu tărie că asprimea cu care am crescut a fost benefică - și asta deoarece, din disperarea de-a sta departe de suferință, ne construim povești despre invulnerabilitate și perfecțiune, abandonând undeva în zările negării copilul care-am fost odinioară și care a rămas în orfelinatele uitate al psihologiei personale Cu o mare probabilitate veriga slabă în familiile de origine era reprezentată de ceea ce numim „acceptare și iubire condiționată”. Adulții din jurul copiilor își permiteau
Nemulțumirea de propriul corp și de propria imagine, boala majorității în lumea minorității perfecte () [Corola-blog/BlogPost/338411_a_339740]
-
și ale răsfățului. Ca adulți, ajungem să credem cu tărie că asprimea cu care am crescut a fost benefică - și asta deoarece, din disperarea de-a sta departe de suferință, ne construim povești despre invulnerabilitate și perfecțiune, abandonând undeva în zările negării copilul care-am fost odinioară și care a rămas în orfelinatele uitate al psihologiei personale. Ca adult ușor poți recunoaște semnele nemulțumirii, este suficient să constanți că următoarele enunțuri ți se potrivesc: „Balanța dintre muncă și plăcere înclină cu
Nemulțumirea de propriul corp și de propria imagine, boala majorității în lumea minorității perfecte () [Corola-blog/BlogPost/338411_a_339740]
-
Am dedus aceste cuvinte înainte să apucăm să vedem subiectele, urmărind pur și simplu lista cu cele mai căutate cuvinte, în care acestea se detașau clar. Iar statisticile confirmă că nu ne-am pregătit degeaba! Pentru pretutindeni / pretutindenea și a zări / zărit, căutările au fost distribuite astfel: de la 08:00 la 08:59 au fost 9 căutări; de la 09:00 la 09:59 au fost 143 de căutări; de la 10:00 la 10:59 au fost 171 căutări; de la 11:00
Dexonline.ro a schimbat definiția a trei cuvinte în timpul simulării la evaluarea națională pentru a-i demasca pe cei ce vor să copieze () [Corola-blog/BlogPost/338887_a_340216]
-
întristat de silniciile istoriei, pe jumătate mândru de vigoarea Neamului Românesc:“Oricari alții s-ar fi risipit în lume. Pentru mai puțin se părăsesc și cele mai dulci patrii. Noi am rămas. Cu sabia în mână de strajă la toate zările, iar, cînd s-a frânt o clipă, ca să se lege din nou, tainic, oțelul, am întins brutalității arma subțire a inteligenței noastre. Și, iată, suntem tot acasă”. Patria este, în egală măsură, un izvor de drepturi, dar și unul de
Națiunea, eterna iubire… () [Corola-blog/BlogPost/339971_a_341300]
-
la întâlnirile organizate în cadrul Departamentului de cercetare în domeniul prelucrării limbajului natural, la organizarea evenimentelor demarate până atunci, dar și la altele noi. Revenisem la Universitatea care mă formase. Reporter: Și pe partea cu literatura? Daniela Gîfu: (cu privirea peste zări) Da, am început timid, prin 2002, cu articole în publicații locale din Cluj-Napoca. Țin să amintesc aici revista Cetatea culturală, unde am făcut parte o vreme și din colectivul de redacție. Abia în 2008 am debutat cu un jurnal, 33
Omagiu Doamnei Daniela Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339967_a_341296]