5,010 matches
-
capătul răbdării, deja gonea prin trafic. Feffer, În mijlocul unei mulțimi, se lupta cu negrul, hoțul de buzunare. Erau cel puțin douăzeci de oameni În jur și Încă alții se mai opreau, dar nimeni nu dădea semne că vrea să intervină. Zbătându-se În strânsoarea infractorului, Feffer era imobilizat de mașina mare, greoaie. Capul i se tot lovea de parbriz În dreptul locului eliberat de șofer. Bărbatul Îl ținea În strânsoare, și Feffer arăta speriat. Opunea rezistență, se apăra, dar nu era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
A râs. — Oh, tu. Știi că n-am vrut să spun asta. Dar întâmplarea face, Barbara, să cred că ești o doamnă foarte atrăgătoare. Probabil ai fost foarte drăguță în tinerețe. M-am uitat pe geam la copacii care se zbăteau pe marginea străzii. Se arcuiau cu trosnituri în bătaia vântului. În timp ce mă uitam la copaci, mă gândeam că Bangs va înțelege în secunda următoare cât de mitocan fusese și că aveam să văd rușinea întinsă pe fața lui. Dar momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
îi curgeau lacrimi. Așa, plângi, curvă perversă, a zis doamna Connolly. — Îmi pare rău, va trebui să... a intervenit Richard. A pus o mână pe brațul doamnei Connolly și a încercat s-o întoarcă spre ușă. Dar ea s-a zbătut. — Vacă blestemată! a țipat spre Sheba. A urmat o luptă scurtă în timpul căreia ochelarii lui Richard au căzut pe jos, iar doamnei Connolly i-a căzut pălăria într-o parte. — Să... nu... pui... mâna... pe mine! a zbierat ea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o greșeală colosală, i-a spus ea. Stând lângă microbuz, cei doi băieți nu băgau în seamă scena. Jake, terrierul, venise la ei să se joace, iar Charlie îi răspunsese punându-i un picior pe burtă. Când a văzut câinele zbătându-se, incapabil să se ridice, a izbucnit în râs. Danny i-a ars una în fluierul piciorului. Nenorocitule ! Charlie i-a dat drumul terrierului și-a făcut un pas către el. Ce-ai zis ? Destul, le-a spus Jina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să văd o fetiță desenată pe mere prinsă cumva între creangă și fruct. imaginează-ți durerea culesului imaginează-ți o spânzurată care se rupe cu fiecare gest mărturii din livada cu meri 5 vineri azi nu e liniște marea se zbate o să se verse, spuneai, o să dea pe dinafară dar eu te țin de mână și visez de parcă ai fi vie. de parcă dilara n-ar fi murit de o mie si una de ori. ești nebun, strigă peștii corăbiile ești un
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pierd în fumul indiferenței. paznicul tropăie prin sălile goale. muzeul moare încet. surâde artei. îi anină de brațe cireșe necoapte. sărută copilăria operelor aninate jertfă trecutului. un păianjen privește tinerețea artistului. o îmbracă în fire prelungi apoi hexagoane. ea se zbate o vreme între mișcare și static. ochi orbi, ochi indiferenți... opera uitată lasă o pensulă pe colțul mesei și tace prelung... erori în grafic am rămas în ploaia cuvintelor tale nedumerită. eu sunt inima deschisă formelor fără contur părăsite de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tâmplei câte un vers... pentru el... nu mai alerg. rămân cu ochii pe tavanul la care priveam nopțile, împreună cu tine, copile, când jocul durerii se mai domolea iar tu, bulgăre de aur, râdeai păcălindu-mi inima să nu se mai zbată. câtă frică, Doamne, am învățat să domolesc... cât din urletul fiarei am învățat să ascund, sub măștile atât de prost construite încât, copilul cu ochii din cărbunele iubirii mă citea ca pe o filă banală a singurătății asumate... Anișoara IORDACHE
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nici vină, Nici palme n-ai să mângâi, curajul să mă frângi, Nici lacrimi să mă-neci, nici ură să m alungi... Cerneala roșie Ce noapte caldă și ce liniște-i afară... În mine vântul bate, Perdeaua sufletului se tot zbate Și tocmai mi-am luat o călimară. Cred c-am greșit cumva, Cerneala-i roșie! Însângerează foaia albă Și-o rană tot se-apropie... O pată pe un colț de foaie, În stânga, sus...Ce mare-i! Parcă se mișcă, parcă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
elevii sunt iertători, aplaudă plângându-le din ochi boabe de piper, rămase printre gene. De atâta plâns, somnul vieții se apropie de ziua eternității. Mamă! În curând cui o să-i mai spun: MAMĂ! Fără provocări Plânsul estompează urletul care se zbate să rupă zăgazurile sufletului încorsetat de nemulțumirile unei existențe citită pe dos. Îmi pun ochelarii cu cele mai mari dioptrii pentru a înțelege mesajele, săgeți înfipte în toate mădularele de unde sângele nu mai vrea să țâșnească. Refuz să particip la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ațintiți în pământ, părea rușinat, iar copilul îl mustra. copilul îl tot mustra, îi reproșa lucruri teribile, bătrânul se rușina și mai tare, barba îi străpungea pieptul, despicându-l și inima îi ieșea la iveală o inimă fragedă ce se zbătea ca o pitulice, ai fi zis că e inima unui prunc. și bătrânul își văzu inima de prunc și-l cuprinse așa o sfială că își băgă mâna dreaptă în piept și o smulse și pe furiș o ascunse la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ce lăcrimează mereu Când vine ploaia peste trupuri și case. Doar pescărușii adorm în văzduh Când cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner. Îngerii aud tremurând și se zbat lăcrimând Peste noaptea în care rugăciunea e vie. Clopotele își scutură praful și rugina Sub privirile orașului, mistuitoare Smerite, corozive cerșind mântuirea. Arhanghelii cântă din nou, renăscuți de Martorii nașterii coloanei a opta. La porți se roagă neîncetat Negustorii de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
scrie pe hârtia de ziar AAA realismul socialist capismul die blaue vier gruparea contimporanul suprarealismul elementarismul grupul celor patru scuola italiana unismul cercle et carré dier progressive noua obiectivitate arta concretă atenție se închid ușile de piatră doar pleoapele se zbat ghinionul pândește la intrarea în cetatea roșie marele urs dansează pe muzică de balalaică munții se scufundă în cer și un inorog studiază cu lupa florile albastre din ierbare urmează stația anii treizeci cu peronul pe partea dreaptă cerșetori cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
piept moartea și-a mai rupt o unghie... emoție de iarnă... așează-te așează-te în apele mele fără guri ne vom săruta cu mâinile ochiul stâng ne va descheia la piept de zăpadă furișat ochiul dreptva înceta să se zbată așează-te ca un fulg peste fulg mirosind a vin fiert a portocală întunericul se va plimba nestingherit pe pământ peștii noștri au plecat demult către pol trăgând o sanie goală... înconjurată de ape... toți vor să mă învețe să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de zăpadă, sufletul s-a îmbrăcat cu anii dimineții și a pășit prin poarta lumii ca să vadă, o altă viață peste corola de cristal a vieții. Să iubim ! Să ne unim în frenezia dansului cu marea, când pe nisip se zbat sclipiri rupte din stele, să dezgolim din soare depărtarea și să clădim din dragoste castele. Să dezghețăm din valuri de cristal iubirea, când noaptea s-o culca peste nisip și să ne pierdem în dezmierdări cu marea, care ne cheamă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
multă durere pentru asta, îi loveam cu sete în timp ce voiam să-mi demonstrez mie că nu contează chiar așa de mult cum arăt. Mă hrăneam cu uimirea lor și le savuram nelămurirea din ochi, privindu-i de sus cum se zbat la pământ. Învățasem, ducându-mi traiul pe stradă, că nu trebuia să am milă de cei din jur fiindcă nici lor nu le păsa de unul ca mine. Într-o lume sărăcită de vise, unde valorile în care puteai să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
tot plimba printre bănci ca să ne cunoască. Nu se cere prea multă carte și tot ce trebuie să învățați pe aici e cum să faceți timpul să meargă constant, după ceas. Vremea uită uneori se treacă de parcă am găsi-o zbătându-se într-o capcană, alte ori se grăbește nebună și ne lasă în urmă.Vreau să vă văd cum învârtiți de cheiță și cum ceasurile toate din clasă merg pe același cadran.Ticăitul din palmele voastre e viață. Ceasul trăiește
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să îi privesc ochii la prima geană de lumină ce a clipit pe fața ei. Erau mari, rotunzi, blânzi, radiind o lumină caldă născută din multă înțelegere dar și dintr-o dorință înăbușită de a trăi. Genele ei dese se zbăteau ca aripile unei vrăbii încercând să scuture o lacrimă rebelă, iar timpul se mărunțea în firmituri de umbre. I-am luat mâna dreaptă în palmele mele apoi ducând-o la gură, i-am sărutat foarte ușor linia vieții. A încercat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă ascund, eram eu însumi, cu grijile mele mărunte, cu iubirea mea neîmpărtășită, dar plin de speranță și de optimism. Mulțumesc. Pentru ce? m a întrebat. Pentru că ești și ai grijă de mine. Secretul Sorinei Sini privea cum apa se zbătea de marginile strâmte ale fântânii arteziene din spatele școlii, cum frunzele moarte acoperiseră pământul ca o pătură multicoloră imprimând în aer un iz de trecut și visare și la copacii goi care se tânguiau sub rafalele vântului ce sufla a iarnă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de suflet. Nepăsarea ne șterge din peisaj și neiubirea ne transformă în umbre. Mă gândeam în acele momente că lumea e împărțită în unii care visează și în alții care știu să construiască visele prin propriile forțe. Visul meu se zbătea printre gene, ca un fluture care a fost atins de un deget. Fără acel praf special de pe aripi născut din frământarea de stele, nu puteam să cunosc nimic despre zbor. Poate că mă născusem să fac figurație într-un decor
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
albe de gheață. Când simți că nu mai aparții nimănui, începi să te dărui tuturor fără să-ți pese de tine, așa îmi spusese într-o seară Erjika. Nu poți trăi cu adevărat ascuns doar în propria lume. Te-ai zbate între limitele tale și te-ai usca, așa cum pomul se pierde fără sărutul ploii. La ce e bună fericirea dacă nu poți să o împarți cu cei care-ți sunt dragi? Oare există fericire pentru cei singuri? Înțelegeam cuvintele ei
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ale luminii. Se Înecase cu fapte... Oricît ar fi sperat ea să plutească ca un embrion În lichidul gălbui, vorbind de una singură, cu berea ei, moartea protectorului, care constituia o crudă realitate, era ea Însăși tocmai această realitate. Se zbătea ca un pește pe uscat. — Dar mai sînt și economiile... și apoi nu m-am atins nici de banii de lichidare ai soțului... și banii de la asigurarea pe viață pe care am făcut-o Împreună cu soțul meu... — Aha! Mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu mai simții și nu mai auzii nimic. 28. După-amiază când am venit acasă - eram în camera de la față - simții pe umărul drept mâna lui Keti. Era înfrigurată, venise la căldură. - „Ți-e greu, îmi spuse. Văzându-te cum te zbați am început să pricep și eu ceva din profesia ta, în care nu te-aș fi bănuit niciodată. Asta nu e profesie; om fiind, ți se cere să fii Dumnezeu, adică să-i judeci pe oameni, asta înseamnă că ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
au chinuit în timpul discuțiilor din Comitetul pregătitor al Conferinței (evocată mai sus), când mă războiam cu partenerii pe care i-am menționat (elaboram hârtii, argumente, purtam discuții și altele); mă temeam, pe baza experienței pe care o aveam, că mă zbat în zadar cu morile de vânt (era un fel de vae victis, o fatalitate). Dar chiar ca România să renunțe în fapt (neaveniții guvernanți care ne-ar fi făcut un serviciu, dacă nu s-ar fi proțăpit pe funcții) la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
răspunse popa. În tăcerea nopții de toamnă, veni de afară, iar, nechezatul jalnic al roibului. Apoi, sub lumina tristă a lămpii, necunoscutul gemu din adâncuri, un fior greu păru că-i umblă prin lăuntru, pe când trupul sta nemișcat; ochii se zbătură în orbite; apoi se stânseră. Primarele se sculă în picioare, neliniștit, și zise: —A murit... Da, a murit, murmură popa; Dumnezeu să-l ierte! —Dumnezeu să-l ierte! zise și primarele, încet. Fața străinului, împietrită de moarte, era galbenă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îmi treceau încă multe gânduri, care veneau și mă părăseau în zbor de furtună, ca niște paseri spărioase. La o bătaie de pușcă descălecai și-mi apucai calul de căpăstru. Mă apropiai încet, cu răsufletul greu, și inima mi se zbătea cu tărie în coșul pieptului. Lăsai calul singur. Mă apropiai, mă oprii lângă ușă. Voii să strig. Pe cine să strig? Poate-i acasă pușcașul. Și nici n-aveam glas în gâtlej. Tresării deodată. Glasul Chivei întreba chiar lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]