5,822 matches
-
Cetatea-Albă, Fălciu, Iași, Lăpușna, Neamț, Roman, Rădăuți, Soroca, Storojineț, Suceava, Tecuci, Tighina, Vaslui. De fiecare dată s-a subliniat intenția conducerii partidului de a-i reuni pe georgiștii dintr-o anumită provincie istorică a țării (Moldova, Basarabia, Bucovina), pentru a pune în discuție probleme specifice teritoriului respectiv 186. Cu aceste ocazii, a fost anunțată deschiderea unei noi etape în activitatea politică a georgiștilor, care viza intensificarea activității parlamentare, în scopul analizării amănunțite a actelor guvernului Tătărescu, pentru îndepărtarea lui de la guvernare. În urma consfătuirii
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
la guvern, Gheorghe Brătianu a refuzat. Potrivit declarațiilor făcute de șeful georgiștilor unui redactor de la ziarul "Universul", premierul oferise partidului condus de Gheorghe Brătianu "un minister în legătură cu problemele agricole sau muncitorești și un subsecretariat de stat". Când cel solicitat a pus în discuție problema programului de guvernare, problema întregirii partidului și cea a eventualelor candidaturi ale partizanilor săi politici, Gheorghe Tătărescu a replicat că mai întâi trebuia să obțină promisiunea lui Gheorghe Brătianu că va colabora la guvern. La rândul său, liderul georgist
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
la refuzul Uniunii Sovietice da a recunoaște apartenența Basarabiei la România, autorul articolului considera că "interesele permanente ale nației românești reintrate după veacuri de robie în limitele granițelor ei naturale ne impun să veghem [...] ca nimeni să nu ne mai pună în discuție drepturile"751. În iunie 1936 s-a desfășurat procesul fruntașilor comuniști, arestați în anul precedent (Ana Pauker, Al. Moghioroș, Al. Drăghici și Liuba Chișinevski). Între avocații apărării s-a numărat și Ion Gheorghe Maurer, georgist care, curând, avea să părăsească
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
afirma convingerea că politica de apropiere de Uniunea Sovietică, susținută de Nicolae Titulescu nu era cea mai potrivită pentru România, creând primejdii pentru securitatea țării și pentru pacea Europei 800. Plecând de la declarațiile apărute în presă, prin care Gheorghe Brătianu punea în discuție unele aspecte ale politicii externe a României, Nicolae Iorga a inițiat un ciclu de articole, cu caracter polemic. Într-o astfel de luare de poziție, marele istoric afima că politica externă a unui stat trebuie să fie făcută numai de
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de aceste măsuri de salubrizare, decretate, în principiu, pentru ea. După cum precizează Bernard Marchand în a sa istorie a Parisului: "Marea întrebare privind disimetria est-vest, pusă cu claritate de monarhia din Iulie, a rămas fără răspuns. Renunțând la a o pune în discuție, cel de-al Doilea Imperiu a agravat-o atât de mult încât rămâne și astăzi una dintre principalele probleme ale aglomerației pariziene"3. Haussmanizarea a creat două orașe: un Paris burghez și un Paris muncitoresc. Fără îndoială, ea a impulsionat
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dezvoltarea urbană, dar toate eforturile sale dispersate nu au putut contracara nenorocirile urbanizării sălbatice, din ce în ce mai dezaprobată totuși. Dacă primele tentative de planificare urbană în Franța aparțin inițiativei municipalității mai curând decât statului, decepționanta aplicare a legii Cornudet a reușit să pună în discuție și insuficienta voință politică a aleșilor locali. Aceștia se arătau prea tributari părerilor țăranilor și comercianților pentru a rămâne nepăsători la plângerile lor revendicative: protejarea rentei funciare împotriva eventualelor spolieri comise în numele amenajării rurale sau urbane. Muzeul social, format și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
urbani surzi la dorințele francezilor. Politica de urbanism trebuia revizuită cu scopul de a răspunde aspirațiilor populare, fie ele și contradictorii, iar pentru aceasta era nevoie să se parieze pe mecanismele pieței. "A schimba orașul" spune Paul Granet înseamnă a pune în discuție dogma care identifica forma ideală a dezvoltării urbane cu densificarea. "Trebuie ca orașul să aibă un contur și să se caracterizeze printr-o creștere fără limite a densității? Nu. Dimpotrivă, trebuie să salvăm ruralitatea, să dezvoltăm orașele mijlocii, să reorganizăm
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
destul de mulțumitoare. Și din punct de vedere financiar este una subtilă, fiindcă reduce cheltuielile inerente unor locuințe individuale proprii (cheltuieli cu canalizarea, depozitarea gunoaielor, accesul) și evită în parte cheltuielile comune din clădirile colective înalte (ascensorul)"208. Totuși, această dezbatere pune în discuție ceea ce a stat până atunci la baza principiului planificării urbane: obsesia amestecului și a întinderii orașului. Dincolo de pretenția că știe cel mai bine ce nevoi au indivizii, tehnocratismul progresist era persuadat de clarviziunea (himerică) tehnică pe care înțelegea să-și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
reprezintă; ei constituie o formă mai vie a democrației, mai mult decât listele alese 233". Mobilizarea acestor forțe are drept obiectiv scuturarea arhaismului aleșilor locali și a modului lor de gestionare clientelistă. Urgența, pentru curentul modernizator, este aceea de a pune în discuție comportamentele depășite ale majorității persoanelor din conducerea locală, mai ales în materie de amenajare și de urbanism. Curentul modernist vedea în modelul administrației consultative posibilitatea de a neutraliza ostilitatea acestora față de dezvoltarea urbană. "Notabilii rutinați și iscusiți ai intrigilor electorale
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ale asociațiilor permit șefilor acestora o anumită notorietate publică și îi fac interlocutori privilegiați ai municipalităților. În acest timp, clientela acestor asociații se reduce la un public pasiv, a cărui solidaritate nu este activată decât punctual, mai ales când este pusă în discuție însăși existența acestor asociații"287. Participarea nu mai e deloc evidentă. "Între obsesia de a servi drept alibi puterii și visul autosuficienței rezumă Jacques Donzelot -, foștii partizani ai participării aruncă bănuieli asupra cuvântului stat, sau îl denunță ca fiind prea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dezvoltării democrației, sau scoate definitiv din dezbaterea democratică opțiunile în materie de politici urbane? Problema este cu atât mai complexă cu cât planificarea urbană strategică tinde, din punct de vedere operațional, să invalideze actualul decupaj geografic al colectivităților locale și pune în discuție identificarea unor noi teritorii instituționale pertinente pentru a conduce orașul. Dezbaterile asupra intercomunalității și perspectiva constituirii unei puteri a aglomerației urbane pun în evidență transformările radicale care afectează ceea ce ne reprezentăm că ar fi "un oraș". Ele ilustrează acuitatea acestei
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a fost de a furniza informațiile necesare privind starea patrimoniului. La trei luni după alegerile din martie 1989, locuitorii orașului Grenoble au luat la cunoștință că primarul hotărâse transferul serviciilor de furnizare a apei; or, în timpul campaniei nu s-a pus în discuție această chestiune"450. Între timp, s-a constatat că prețul apei și al încălzirii a crescut cu 34 % în raport cu media inflației în intervalul 1990-1995451. Dacă nu ne mulțumim cu explicațiile marilor grupuri private care pun acest rezultat pe seama agravării problemelor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
întrebării, în măsura în care nu vine în întâmpinarea tendinței spontane a indivizilor de a trăi în vecinătatea unor persoane cu stiluri de viață asemănătoare și, deci, mai ușor de tolerat. Asimilarea mixității cu mai-binele urban și cu fabricarea de liant social este pusă în discuție; creditul acordat temei mixității sociale scoate la iveală dificultatea noastră de a concepe un oraș și altfel decât cu populație numeroasă și activități dense. Celălalt unghi din care putem privi noțiunea de mixitate socială se referă la utilizarea ei politică
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
p. 80. 3 Din punct de vedere politic, Frédéric Le Play este ostil ideii de existență a unei mari națiuni democratice. El este partizanul unei largi descentralizări și al autonomiei comunelor și provinciilor în așa măsură încât acestea să nu pună în discuție unitatea națională. Sistemul democratic nu este convenabil, după el, decât la nivelul comunelor. Sistemul aristocratic trebuie să stea la baza organizării provinciilor, iar statul să fie încredințat unei monarhii. 5 Vezi Susanna Magri, "Des "ouvriers" aux "citoyens modestes". Naissance d
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
revizuirii politicii de staff development, prin promovarea unor programe de formare centrate pe școală (E. Păun, 1999, p. 165). Motivația acestui demers stă în faptul că, de multe ori, programele de formare abordează o tematică inutilă sub aspectul actualității sale, punând în discuție aspecte perimate, deja cunoscute. Focalizarea programelor de formare continuă pe cerințele școlii ridică însă o altă problemă, legată de modalitățile concrete prin care se pot stabili aceste cerințe și de persoanele îndreptățite să realizeze acest lucru. Neexistând un departament special
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
David (chiar după ce fusese epurat din învățământ), benevol profesorii de geografie din învățământul preuniversitar geografic și studenții geografi, naturaliști sau de alte specialități. Atracția o constituia, desigur, subiectul prezentat ... prin importanța sa fundamentală sau/și aplicativ-economică ... adeseori prin noutatea temei pusă în discuție. Discuțiile durau frecvent mai mult timp decât cel consumat cu prezentarea și impresionau prin valoarea completărilor la subiect ... însă nu de puține ori prin combativitatea lor, fără menajamente ... dar fără să depășească limitele decenței. Noi, cei mai tineri, asistam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
înainteze. Intriga se rezema clar pe cronologie (logica de milenii că din trecut se trage prezentul, iar din prezent viitorul adică o ordonare comfortabilă a ideii de timp, în care suspansul era pur și simplu întrebarea "și? și?"). Fluxul conștiinței pune în discuție necesitatea viitorului pentru intrigă; el descoperă că nu e nevoie de love interest, de încheierea ne/fericită a prezentului în viitor. Cu toate acestea, textul modernist e plin de istorisire, iubire și cronologie. Cei care se tem de viitor și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca mai întotdeauna să înregistrăm știri, publicate cu două, trei zile înainte în jurnalistica vieneză"208. Recurgând la surse externe, îndeosebi la publicațiile germane, jurnalistul reușește să ofere cititorilor informații bogate, anticipând de multe ori articolele din presa bucureșteană. "Problemele puse în discuție îl arată pe Eminescu un ziarist cu o înaltă conștiință profesională, interesat să țină cititorii ziarului ieșean la curent cu desfășurarea evenimentelor internaționale"209. Când motive obiective îl împiedică să ofere publicului informații privind derularea luptelor din Balcani, gazetarul se
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de jurnalist care recurge la versuri din baladele populare pentru a discredita declarațiile adversarilor politici. Literatura cultă este valorificată de Eminescu în ilustrarea concepțiilor politice, iar apelul la fragmente literare edificatoare devine o practică constantă a scrisului jurnalistic eminescian. "Poetul pune în discuție în scrisul său problemele fundamentale, pe care le tratează cu mijloacele specifice fiecărui domeniu pe care îl abordează, mergând de la poezie la publicistică și de la publicistică la poezie, proză și teatru. Publicistica sa este deopotrivă opera ideologică și poetică în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
societății franceze, prăpastia apărută în secolul al XVII-lea, între cultura savantă și cultura populară, se adîncește și mai mult. Cultura savantă rămîne fondată pe principiile creștine și pe moștenirea Antichității redescoperite în epoca Renașterii. Nici chiar succesul "luminilor" nu pune în discuție cele două fundamente ale culturii clasice transmisă în colegii, mai ales iezuite; dar i se adaugă credința în progresul nemărginit al umanității către fericire, grație rațiunii și științei. În același timp, clasele dominante se străduiesc să impună poporului cîteva dintre
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în persoana regelui" și respinge suveranitatea poporului. Dar, prezentată ca o concesie, Carta recunoaște cuceririle politice și sociale ale Revoluției: egalitate în fața legii, accesul tuturor la funcțiile civile și militare, libertate individuală, drept de proprietate vînzarea bunurilor naționale nu este pusă în discuție. Desigur, sînt stabilite limite pentru afirmarea libertății de religie (religia catolică este într-adevăr "religie de stat") și a libertății presei, care trebuie să se conformeze legilor care reprimă abuzurile. Totuși, bazele societății liberale și burghezia născută din Revoluție nu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
națională, aleasă după ordonanța din 13 octombrie prin scrutin uninominal majoritar în două tururi, considerat apt să evidențieze o majoritate de guvernare, își vede inițiativele frînate de mai multe articole ale Constituției: de acum înainte, un proiect de lege este pus în discuție în termenii guvernului. Acesta poate impune procedarea la un "vot blocat". El poate cere Parlamentului aprobarea de a acționa prin ordonanțe. Cu ocazia votării unei moțiuni de cenzură, "sînt numărate exclusiv voturile favorabile" acesteia. În lipsa votării cenzurii, un proiect de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de ipoteca algeriană, de Gaulle poate, cu mai multă autoritate, să continue marile orientări ale politicii sale externe. Încă de la întoarcerea la putere, el anunțase aceste orientări. Ostil unei Europe supranaționale, făcuse în materie europeană două alegeri considerabile: să nu pună în discuție tratatul de la Roma care instituie Piața Comună, semnat la 25 martie 1957; să continue apropierea franco-germană, care, odată împlinită, să constituie fundamentul unei Europe confederate, independentă de Statele Unite. De Gaulle era, pe de altă parte, ostil organizației militare a Pactului
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1945. La 7 martie 1966, de Gaulle îl anunță pe președintele Johnson că Franța își retrage forțele din comandamentul integrat al NATO și că ea nu va mai accepta prezența pe teritoriul său a elementelor militare aliate. Dar ea nu pune în discuție adeziunea sa la alianța atlantică. Centriștii și socialiștii atacă cu vehemență orientările politicii externe a generalului de Gaulle. Cu ocazia războiului de Șase zile, în iunie 1967, de Gaulle dezaprobă intervenția militară israeliană și invită la o reglementare a problemei
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
construcției europene (Comunitatea europeană a cărbunelui și a oțelului intră în vigoare la 25 iulie 1952) contribuie, pe de altă parte, la deschiderea economiei franceze către dimensiuni noi. Decizia generalului de Gaulle, la reîntoarcerea sa la putere, de a nu pune în discuție tratatul de la Roma din 25 martie 1957 care punea bazele Pieții Comune marchează caracterul ineluctabil al unei evoluții care modifică fundamental condițiile economiei franceze. De la creștere la criză. Încă din anii 1954-1955, Franța, ca și celelalte țări ale lumii atlantice
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]