33,912 matches
-
în Piața Centrală din Târgoviște, în Râmnicu Vâlcea, Pitești, Turnu Măgurele, Tulcea, București, Constanța), pictură (în special frescele ctitoriilor), film (Sergiu Nicolaescu - „Mircea” în 1989). De asemenea, o serie de instituții de învățământ (colegii naționale din Constanța și Râmnicu Vâlcea, Academia Navală din Constanța ce administrează și bricul Mircea etc.), străzi, piețe și cartiere poartă numele marelui domnitor. Epoca lui Mircea a beneficiat de o atenție largă a specialiștilor în istorie și disciplinele conexe, elaborându-se un important număr de lucrări
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
același oraș. În paralel a audiat cursuri la College de France (economie politică) și la Conservatorul de Arte și Meserii. S-a reîntors în 1841 în Moldova, unde a devenit profesor la universitatea fondată de domnitorul Mihail Sturdza la Iași (Academia Mihăileană). În 1844, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri, editează săptămânalul "Propășirea". A făcut parte din conspirația din 1848, care dorea o uniune a Țării Românești și Moldovei, sub un prinț autohton, Mihail Sturdza. Conspirația eșuând, Ion Ghica revine în
Ion Ghica () [Corola-website/Science/297348_a_298677]
-
prin asocierea, în cazurile grave, cu seroterapia. Prin cercetările sale valoroase asupra antagonismelor microbiene, s-a situat printre precursorii ideilor moderne asupra antibioticelor. În anul 1893 este ales membru titular al Academiei Române. A fost membru al Academiei Române, membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris și ofițer al Legiunii de Onoare (Franța). Pe lângă activitatea științifică, Babeș a fost preocupat de îmbunătățirea stării sanitare a populației, în special în combaterea și prevenirea pelagrei. Studiind cauzele acestei boli, care (ca și tuberculoza) avea
Victor Babeș () [Corola-website/Science/297357_a_298686]
-
a continuat la Budapesta și la Viena, unde a devenit doctor în drept în anul 1896. Revenit în Transilvania, s-a stabilit la Blaj, unde și-a început activitatea de avocat al Mitropoliei Blajului și profesor de drept civil la Academia Teologică greco-catolică. Iuliu Maniu și-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Român din Transilvania. Debutează totodată ca membru, iar apoi președinte al Societății Academice „Petru Maior”, fiind cooptat în 1897, la numai 24 de ani, în comitetul de conducere
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
a deținut funcția de prim-ministru al României din partea FSN. În anul 2008 președintele Traian Băsescu l-a desemnat pentru un nou mandat de premier, dar la 15 decembrie 2008 a renunțat la candidatura pentru funcția respectivă. A urmat cursurile Academiei de Studii Economice din București între 1961 și 1966. Obține titlul de doctor cu lucrarea "Contribuții la elaborarea metodologiei prognozei financiare macroeconomice în condițiile economiei românești" sub coordonarea științifică a profesorului de finanțe Vasile Modoran. Imediat după absolvirea facultății se
Theodor Stolojan () [Corola-website/Science/297338_a_298667]
-
Miclăușeni, județul Iași - d. 8 octombrie 1914, București) a fost un academician, om politic român și de 4 ori prim-ministru al României între anii 1895 - 1909. A fost, de asemenea, președintele Academiei Române, între anii 1882 și 1884. Educat la Academia Mihăileană, și-a continuat studiile în Germania, unde a luat parte la mișcările politice ale vremii. Ulterior, a devenit secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza. După aceea, s-a întors împotriva lui Cuza, devenind membru în guvernul liberal al
Dimitrie A. Sturdza () [Corola-website/Science/297351_a_298680]
-
s-a căsătorit cu Olga Mavrocordat, cu care a avut doi băieți: Dimitrie M. Sturdza și Gheorghe M. Sturdza, tatăl prințului Dimitrie Sturdza. A fost numit secretar permanent al Academiei Române, devenind o autoritate recunoscută în numismatica românească. Ca secretar al academiei, a asistat publicarea colecțiilor de documente istorice făcute de Constantin Hurmuzachi (30 de volume, București, 1876 - 1897), precum și alte acte și documente în afară de pamflete politice minore. În 1907, în timpul ultimei guvernări a lui , I.I.C. Brătianu, ministru de interne, și generalul
Dimitrie A. Sturdza () [Corola-website/Science/297351_a_298680]
-
de o parte, și Rusia panslavistă, pe de alta parte, după Primul Război Mondial peninsula a primit dela Marile Puteri statut de autonomie în cadrul Greciei. La Muntele Athos a funcționat în perioada iluminismului neo-elenist din secolul al XVIII-lea o academie, în care se studia și preda filozofia. „Academia patriarhală", cum era ea numită, fusese înființată în 1749 într-o clădire a mânăstirii Vatopedu și din chiar primii ei ani de existență (mai precis din 1753) a fost condusă de Eugen
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
alta parte, după Primul Război Mondial peninsula a primit dela Marile Puteri statut de autonomie în cadrul Greciei. La Muntele Athos a funcționat în perioada iluminismului neo-elenist din secolul al XVIII-lea o academie, în care se studia și preda filozofia. „Academia patriarhală", cum era ea numită, fusese înființată în 1749 într-o clădire a mânăstirii Vatopedu și din chiar primii ei ani de existență (mai precis din 1753) a fost condusă de Eugen Vulgaris, un filozof și teolog cu oarecare deschidere
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
în Occident. Vulgaris a predat acolo filozofia lui Leibniz și Locke, însă deși era un teolog anticatolic profund tradiționalist, deschiderea moderată a lui Vulgaris în ce privește filozofia modernă l-au făcut dușmanul călugărilor atoniți, filozofii și studenții fiind obligați să abandoneze academia (azi o ruină), care a fost închisă în 1821. Ulterior la Muntele Athos au mai fost deschise și alte școli care au purtat numele efemerei instituții conduse de Vulgaris, însă acestea au avut o misiune și programă diferită: de exemplu
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
de bancă centrală din lume, el fiind guvernator al BNR din 1990. Constantin Mugurel Isărescu s-a născut la data de 1 august 1949 în orașul Drăgășani (județul Vâlcea). A absolvit în anul 1971 cursurile Facultății de Comerț Exterior din cadrul Academiei de Studii Economice din București. După absolvirea facultății, a lucrat ca cercetător științific la Institutul de Economie Mondială din București pentru următorii 19 ani. A luat contact cu țările cu economie de piață, participând la cursuri în Statele Unite. În anul
Mugur Isărescu () [Corola-website/Science/297337_a_298666]
-
României în grad de Colan, pentru efortul deosebit depus în vederea elaborării și implementării politicilor care au asigurat stabilitatea financiară a României. Pe 24 martie 2006 a devenit membru titular al Academiei Române. Pe 19 noiembrie 2007 a devenit membru corespondent al Academiei Regale de Științe Economice și Financiare din Spania. Pe 25 noiembrie 2009 a devenit membru corespondent al Academiei Regale a Doctorilor din Spania. Mugur Isărescu câștiga de la BNR circa 6200 de euro în 2004 și 12 000 euro (10 000
Mugur Isărescu () [Corola-website/Science/297337_a_298666]
-
financiară a României. Pe 24 martie 2006 a devenit membru titular al Academiei Române. Pe 19 noiembrie 2007 a devenit membru corespondent al Academiei Regale de Științe Economice și Financiare din Spania. Pe 25 noiembrie 2009 a devenit membru corespondent al Academiei Regale a Doctorilor din Spania. Mugur Isărescu câștiga de la BNR circa 6200 de euro în 2004 și 12 000 euro (10 000 euro salariul de bază + sporuri de la indemnizația de la Consiliul de Administrație) în 2014. Mugur Isărescu a declarat venituri
Mugur Isărescu () [Corola-website/Science/297337_a_298666]
-
de Administrație) în 2014. Mugur Isărescu a declarat venituri de 34.428 lei în 2014 de la Academia Română, unde este președinte de secție, față de 31.282 lei, cât era trecut în declarația sa de avere din 2013. Din activitatea didactică la Academia de Studii Economice Mugur Isărescu a obținut venituri în ultimul an fiscal de 896 de lei, de 16 ori mai puțin decât în anul anterior. Guvernatorul are o casă în comuna Gruiu, satul Siliștea Snagovului, casa de vacanță din Drăgășani
Mugur Isărescu () [Corola-website/Science/297337_a_298666]
-
după liceul absolvit în orașul natal și i-a petrecut la Iași, unde ia lecții de pian și compoziție, apoi se înscrie la cursurile de filosofie și matematică ale Universității din București. În 1936 pleacă la Berlin unde studiază la Academia de Muzică, având ca profesori pe Walter Gmeindl și Heinz Tiessen (compoziție), Fritz Stein (arta dirijatului). În același timp audiază cursurile de filosofie ale lui Eduard Spranger (psihologie) și Nicolai Hartmann (metafizică). Abia sfârșite studiile, devine în 1945 dirijor "pro
Sergiu Celibidache () [Corola-website/Science/297376_a_298705]
-
cel mai înalt for de știință și de cultură din România. A fost fondată la 1 aprilie 1866, sub denumirea de "Societatea Literară Română", devenită la 1 august 1867 "Societatea Academică Română", iar în 1879 "". Conform statutului, rolul principal al Academiei constă în cultivarea limbii și literaturii române, stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române, studierea istoriei naționale române și cercetarea în cele mai importante domenii științifice. Cele mai reprezentative lucrări academice sunt "Dicționarul limbii române", "Dicționarul explicativ al limbii
Academia Română () [Corola-website/Science/297366_a_298695]
-
viață. La mijlocul secolului al XIX-lea, în plin proces de formare a noului stat național român, societatea și lumea culturală românească aveau nevoie de o modernizare majoră și de reforme care să accelereze progresul cultural și științific al spațiului românesc. Academii, în sensul vechi al cuvântului, fuseseră înființate încă din secolul al XVI-lea, atât în Țara Românească (la București, circa 1689) cât și în Moldova (Iași, 1707), care mai târziu s-au transformat în primele universități românești. Premergător apariției Academiei Române
Academia Română () [Corola-website/Science/297366_a_298695]
-
Premergător apariției Academiei Române, s-au înființat mai multe societăți culturale, precum cele de la Brașov (1821), București (1844), Cernăuți (1862). Succesorii lor au încurajat ideea înființării unui institut central care să reunească cele mai importante personalități culturale ale României, după modelul academiilor occidentale. Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859 și programul amplu de reforme care i-a urmat au creat condițiile necesare pentru punerea în practică a ideii înființării. Intelectualii români își dădeau seama că unitatea politică nu era posibilă fără
Academia Română () [Corola-website/Science/297366_a_298695]
-
culturală. Ioan Maiorescu propunea, la 1860, „o societate academică care să concentreze activitatea erudiților români... pentru cultura limbii, pentru scrisul istoriei naționale”. Proiectul său nu s-a materializat, însă fiul său, Titu Maiorescu, avea să ia parte la înființarea noii academii. Proiectul de statut a fost elaborat la 1860, după care a urmat o perioadă de pregătire și s-au făcut primele donații. La propunerea lui C.A. Rosetti, locotenența domnească a aprobat la 1 aprilie 1866 regulamentul pentru formarea "Societății
Academia Română () [Corola-website/Science/297366_a_298695]
-
artelor, literelor și științei. De atunci, Academia Română funcționează ca forum național recunoscut al cercetării științifice, literare și de creație artistică. Din 9 iunie 1948, prin Decretul nr. 76, Academia Română a fost desființată, înființându-se în schimb o instituție complet nouă, "Academia Republicii Populare Române". Conform prevederilor decretului, nu era vorba despre o transformare a fostei academii, în prevederile decretului neexistând nicio clauză care să prevadă o continuitate între cele două instituții. Concomitent, a fost întocmită o nouă listă de membri ai
Academia Română () [Corola-website/Science/297366_a_298695]
-
literare și de creație artistică. Din 9 iunie 1948, prin Decretul nr. 76, Academia Română a fost desființată, înființându-se în schimb o instituție complet nouă, "Academia Republicii Populare Române". Conform prevederilor decretului, nu era vorba despre o transformare a fostei academii, în prevederile decretului neexistând nicio clauză care să prevadă o continuitate între cele două instituții. Concomitent, a fost întocmită o nouă listă de membri ai Academiei R.P.R. Noua listă cuprindea o serie de nume noi, ale unor personalități legate de
Academia Română () [Corola-website/Science/297366_a_298695]
-
Republicii Populare Române". Conform prevederilor decretului, nu era vorba despre o transformare a fostei academii, în prevederile decretului neexistând nicio clauză care să prevadă o continuitate între cele două instituții. Concomitent, a fost întocmită o nouă listă de membri ai Academiei R.P.R. Noua listă cuprindea o serie de nume noi, ale unor personalități legate de Partidul Comunist, cum erau Mihai Roller, Nicolae Profiri, Ștefan-Marius Milcu, Simion Iagnov, Petre Constantinescu-Iași și alții. Peste 100 de membri ai Academiei Române nu au fost incluși
Academia Română () [Corola-website/Science/297366_a_298695]
-
Noua listă cuprindea o serie de nume noi, ale unor personalități legate de Partidul Comunist, cum erau Mihai Roller, Nicolae Profiri, Ștefan-Marius Milcu, Simion Iagnov, Petre Constantinescu-Iași și alții. Peste 100 de membri ai Academiei Române nu au fost incluși în Academia R.P.R. Ulterior, instituția s-a transformat în "Academia Republicii Socialiste România". În perioada 1948-1989, în timpul dictaturii comuniste, decernarea titlului de membru al Academiei a fost instrumentalizată politic, iar criteriul erudiției științifice a fost completat și nu rareori înlocuit cu cel
Academia Română () [Corola-website/Science/297366_a_298695]
-
ale unor personalități legate de Partidul Comunist, cum erau Mihai Roller, Nicolae Profiri, Ștefan-Marius Milcu, Simion Iagnov, Petre Constantinescu-Iași și alții. Peste 100 de membri ai Academiei Române nu au fost incluși în Academia R.P.R. Ulterior, instituția s-a transformat în "Academia Republicii Socialiste România". În perioada 1948-1989, în timpul dictaturii comuniste, decernarea titlului de membru al Academiei a fost instrumentalizată politic, iar criteriul erudiției științifice a fost completat și nu rareori înlocuit cu cel al „originii sănătoase” sau al „meritelor de partid
Academia Română () [Corola-website/Science/297366_a_298695]
-
Simion Iagnov, Petre Constantinescu-Iași și alții. Peste 100 de membri ai Academiei Române nu au fost incluși în Academia R.P.R. Ulterior, instituția s-a transformat în "Academia Republicii Socialiste România". În perioada 1948-1989, în timpul dictaturii comuniste, decernarea titlului de membru al Academiei a fost instrumentalizată politic, iar criteriul erudiției științifice a fost completat și nu rareori înlocuit cu cel al „originii sănătoase” sau al „meritelor de partid”. După 1990, când în România s-a reinstaurat democrația, Academia Republicii Socialiste România și-a
Academia Română () [Corola-website/Science/297366_a_298695]