33,912 matches
-
1955, neavând nici un mijloc de existență, va presta umilitoare munci necalificate, precum paznic și ghid al muzeelor din parcul Herăstrău (pe atunci, I.V. Stalin), muncitor mozaicar. Din 1955, se află angajat ca cercetător stiințific principal la Institutul de lingvistică al Academiei, până în 1959, când înscenându-i-se o listă de fapte imaginare, este arestat (alături de alți intelectuali de forță interbelici, precum Constantin Noica) și condamnat la 7 ani închisoare pentru motive, evident, politice. Eliberat în 1962, devine cercetător științific principal la
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
Ulterior Turunen avea să asculte muzica sopranei britanice Sarah Brightman (în special opera „Fantoma de la operă”), iar odată cu încheierea studiilor liceale ea s-a mutat în Kuopio, unde și-a continuat lecțiile de canto și a studiat muzica clasică în cadrul Academiei „Sibelius”. În acest loc Tarja și-a îmbunătățit abilitățile vocale și i-a întâlnit pe Tuomas Holopainen și Emppu Vuorinen, cei doi muzicieni alături de care avea să pună ulterior bazele formației Nightwish. În anul 1996 îi răspunde invitației pianistului Tuomas
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
directorul Liceului particular evreiesc. În 1946 a fost încadrat în învățământul superior și a activat ca profesor la Universitatea din București până în 1970. Între anii 1954-1956 a fost decan al Facultății de Filologie, iar între 1955-1974 a fost directorul Editurii Academiei. Activitatea sa științifică însumează o bibliografie bogată cuprinzând studii de filologie clasică, etimologie, lingvistică generală, fonetică și fonologie, gramatică, onomastică, lexicologie și de cultivare a limbii române. A susținut ani în șir emisiunea radiofonică „Limba noastră”, iar în „Revista Cultului
Alexandru Graur () [Corola-website/Science/297572_a_298901]
-
teatral, publicist și academician român de origine aromână (macedoromână) (vezi: Hristu Cândroveanu, "Un veac de poezie aromână"). Lingvistul a scris peste 400 de lucrări de o mare valoare științifică, a inițiat și a coordonat "Dicționarul limbii române" (Dicționarul tezaur al Academiei) și "Atlasul lingvistic român". A fondat și a condus revista "Dacoromania" și a întemeiat, în toamna anului 1919, "Muzeul Limbii Române" din Cluj. Dicționarul Tezaur al Limbii Române a fost continuat de la litera B, de unde îl lăsase Hasdeu, până la litera
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
se stabilește pentru câțiva ani. După revenirea familiei sale în țară, în 1914, Victor își continuă studiile la Școala evanghelică din Brăila; în această perioadă începe să-l pasioneze zoologia. Frecventează Școala de Arte Frumoase din București (1919 - 1921) și Academia Liberă de Pictură a lui Horia Igiroșanu. Vizitează orașele Fălticeni și Balcic, și începe să picteze peisaje "cezanniene". Apoi, după propria-i mărturisire, trece prin toate fazele: "dadaiste, abstracționiste, expresioniste". În 1924, la 26 septembrie, are loc prima sa expoziție
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
fost exclus din Partidul Muncitoresc Român, apoi reprimit. A fost descris ca „intelectual de servici” al regimului din cauza faptului că s-a manifestat oportun la adresa unor scriitori ca Howard Fast sau Boris Pasternak. În 1955 a devenit membru titular al Academiei Republicii Populare Române, după ce se afirmase deja plenar în viața politică, ca deputat în Marea Adunare Națională (1948-1952), imediat după proclamarea Republicii. În 1966, la un an de la instalarea la putere a lui Ceaușescu, Stancu a preluat, pentru al doilea
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
1. Perioada anilor 1948-1953, când criticul, deși raliat noului regim, este îndepărtat de la catedră, dar numit director la "Institutul de Teorie Literară și Folclor", creat special pentru el, devenit după 1965 "Institutul de Istorie și teorie literară"-"". Devine membru al Academiei Republicii Populare Române în 1949. 2. Perioada 1953-1956, anii destalinizării hrușcioviene, în care însă România lui Gheorghiu-Dej nu se grăbește să urmeze exemplul Moscovei. Aceste evenimente politice îl găsesc pe Călinescu în faza încercării de creație a unor opere în
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
notelor acestui examen s-a transferat la Facultatea de Limbi Străine (secția germană-engleză) a aceleiași Universități prin transfer admis de Ministerul Învățământului. După terminarea facultății în 1961 a lucrat timp de un an ca redactor de limbi străine la Editura Academiei, iar apoi, tot un an, ca redactor la secția externă a revistei „Contemporanul”. Din 1964 până în 1975 (când rămâne în SUA) a lucrat ma întâi ca asistent și apoi ca lector la catedra de limbă engleză a Facultății de Limbi
Virgil Nemoianu () [Corola-website/Science/297594_a_298923]
-
mai târziu, pe 3 octombrie 1876. Din 1860 se stabilește la Mircești, unde rămâne până la sfârșitul vieții, chiar dacă lungi perioade de timp a fost plecat din țară în misiuni diplomatice. În 1882 este ales președinte al secției de literatură a Academiei. Călătorește în Franța pentru a primi premiul oferit de "felibrii"; este sărbătorit la Montpellier. Îl vizitează pe ambasadorul României la Londra, prietenul său Ion Ghica. Pleacă la Paris în 1885, ca ministru al României în Franța. În 1889, primește vizita
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
Russo, dar și muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu. În 1859 - Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis în Franța, Anglia și Piemont pentru a pleda în scopul recunoașterii Unirii. Primește Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. În 1863 ia naștere la Iași societatea Junimea, al cărui membru onorific a fost până la sfârșitul vieții. În anul 1867 este ales membru al "Societății literare române", devenită Academia Română. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
dar și minoritar de diaspora armeană în multe state ale lumii, inclusiv în România. Limba are în total în jur de 6.000.000 de vorbitori. Actualmente există două limbi armene, una răsăriteană, vorbită în Armenia și Iran, promovată de Academia de la Yerevan, și una apuseană, vorbită în Europa și America, promovată de Academia Mkhitaristă de la Viena. Armeana apuseană e mai apropiată ca vocabular și gramatică de armeana clasică, dar mai îndepărtată ca pronunțare. Armeana răsăriteană e mai apropiată de armeana
Limba armeană () [Corola-website/Science/297616_a_298945]
-
România. Limba are în total în jur de 6.000.000 de vorbitori. Actualmente există două limbi armene, una răsăriteană, vorbită în Armenia și Iran, promovată de Academia de la Yerevan, și una apuseană, vorbită în Europa și America, promovată de Academia Mkhitaristă de la Viena. Armeana apuseană e mai apropiată ca vocabular și gramatică de armeana clasică, dar mai îndepărtată ca pronunțare. Armeana răsăriteană e mai apropiată de armeana clasică în privința pronunțării. În tot cazul, armeana clasică (antică) stă la baza celor
Limba armeană () [Corola-website/Science/297616_a_298945]
-
tatăl care a decedat în anul 1888. El și-a continuat studiile la școala secundară militară din Selânik, unde și-a primit porecla "Kemal" (perfecțiune) de la profesorul lui de matematică drept semn al inteligenței sale academice. Apoi a studiat la academia militară din Monastir (azi Bitola) din 1895, absolvind ca locotenent în 1904 și apoi a fost trimis în Damasc. Curând s-a alăturat unei societăți secrete de ofițeri reformiști numită "Vatan" (patria), devenind un inamic activ al regimului otoman. După ce
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
de-al patrulea și ultim volum al Fraților Jderi. Tot în 1944, Sadoveanu candidează la președinția Societății Scriitorilor Români, dar este învins de Victor Eftimiu. Cea de-a patruzecea aniversare a debutului său este sărbătorită printr-o ceremonie specială la Academie, unde Tudor Vianu susține un discurs prin care realizează o retrospectivă a întregii opere a confratelui său. După preluarea puterii de către sistemul comunist, Sadoveanu a sprijinit noile autorități, trecând de la propria versiune de realism la doctrina comunistă a realismului socialist
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
în România. ARLUS va publica în același an textele acestor conferințe într-un singur volum. Tot în 1945, Sadoveanu călătorește prin Uniunea Sovietică împreună cu profesorii Parhon, Săvulescu, sociologul Dimitrie Gusti, lingvistul Iorgu Iordan, și matematicianul Simion Stoilow, fiind invitat de Academia Rusă de Științe să ia parte la cea de-a 220-a aniversare a înființării ei. Sunt vizitate "colhozuri" și creșe, și au loc discuții cu agronomul Nicolai Tsitsin, un apropiat al lui Stalin. La întoarcere, scriitorul publică alte texte
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
înalte poziții care au fost acordate vreodată unui scriitor român, însoțite de beneficii materiale substanțiale. Între anii 1947-1948, el, alături de Parhon, Ștefan Voitec, Gheorghe Stere, și Ion Niculi, devine membru al Prezidiului ales de BPD. A rămas membru al noii Academii a Republicii Populare Române, și, alături de alți intelectuali pro-sovietici, este ales în conducerea acesteia. După ce Societatea Scriitorilor a fost reorganizată în Uniunea Scriitorilor din România în 1949, Sadoveanu devine președintele de onoare al acesteia. Apoi, în 1950, este numit președintele
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
este publicat în 1949 și îi aduce lui Sadoveanu primul Premiu de Stat pentru proză. În această perioadă, Sadoveanu este implicat în campaniile culturale susținute de noul regim. În luna iunie a anului 1952, devine președinte al Consiliului Științific al Academiei, cel care va modifica alfabetul limbii române. Astfel, se renunță la litera "â", fiind înlocuită cu "î" (scriere preferată de Sadoveanu în primele sale lucrări). Se implică în mișcarea pentru pace din Blocul Estic, conducând Comitetul Național pentru Apărarea Păcii
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
din funcția de chestor. La sfârșitul celui de-al doilea an de școală, a primit doar "distincția simplă". În cel de-al treilea an a pierdut și "distincția simplă", din cauza mediei scăzute la "purtare". Din 1903 până în 1906 a urmat Academia militară "Ludoviceum" din Budapesta (deși s-a simțit atras de medicină, ale cărei cursuri presupuneau cheltuieli inacceptabile pentru familia lui Rebreanu). Aici, din nou, în primul an, a primit distincția de "eminent". La 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
literatura adevărată trebuie să exprime sufletul poporului român așa cum se reflectă în istorie, în limbă, în folclor. Cu drept cuvânt, Maiorescu, care-l stima mult, îl privea ca pe unul din ai lor. Și Odobescu se opusese fanteziilor etimologice ale Academiei și chiar reușise să publice un dicționar opus celui al lui Laurian și Massim. Primul său eseu poate fi considerată scrierea "Câteva ore la Snagov", publicată în "Revista română" (1862), caracterizată mai târziu de Tudor Vianu ca „"o călătorie arheologică
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
obținând ulterior masteratul cu un studiu despre lasere . Burse și granturi de cercetare: Patapievici a fost producător TV a două spectacole pentru TVR Cultural: Începând cu anul 2004, Patapievici este director al unei reviste culturale, Idei în dialog, publicat de Academia Cațavencu.. În 17 martie 2012, Universitatea de Vest i-a oferit lui H.R.Patapievici distincția de "Doctor Honoris Causa". Alte titluri: Debutul său ca un eseist a fost în 1992, în Revista Contrapunct, iar de atunci a avut contribuții diferite
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
numeroase reviste literare, a recuperat de la Lemberg din Polonia, unde studiase în tinerețe, manuscrisul Țiganiadei, epopeea bufa a lui Ion Budai-Deleanu. A fost îndrumător cultural în domenii diverse: teatru, școala, presa, activitate tipografica. Asachi a fost și unul din întemeietorii Academiei Mihăilene. A publicat prima gazeta românească din Moldova, Albina Românească (1829). A organizat primele reprezentații teatrale în limba română (1816) și Conservatorul filarmonic dramatic (1836). Traduce și adaptează piese de teatru străine. În poezie, abordează toate speciile: ode, elegii, sonete
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
său sonet în limba italiană în "Giornale di Campodoglio" în 1811. Primul poem în limba română, "Cătră Italia" a fost scris în același an. În 1812 revine în Moldova și se consacră activității de propășire a culturii române. Pune bazele Academiei Mihăilene(1835), strămoașa Universității din Iași. Fondează revista "Albina românească" și o tipărește la tipolitografia Albina. Aici îi apar primele volume originale, "Culegere de poezii" și "Fabule alese". Adversar declarat al Revoluției de la 1848 în Moldova, cade în uitare și
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
prima școală primară de fete Institutul pentru educația fetelor (1834), punînd bazele învățămîntului artistic și politehnic în 1841 prin inaugurarea școlii de arte și meserii, extinzînd rețeaua școlilor primare, scriind manuale, alcătuind programe analitice. Realizarea să de căpetenie rămîne însă Academia Mihaileana, deschisă în 1835, institut care va deveni o adevarată pepiniera de intelectuali instruiți. Un alt tărîm în care contribuția lui Gheorghe Asachi poate fi considerată hotărîtoare este cel jurnalistic. El este în Moldova inițiatorul presei în limba română, scoțînd
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
populară", cu elemente concrete în analiza materialului folcloric. În mai multe localități din țară, va conferenția despre " Logica în creațiunile populare" și " Logica în cântecele populare ale românilor", pregătind într-un anume mod, substanța discursului de recepție de la primirea în Academie. Oratorul s-a afirmat și în calitate de conferențiar la Universitatea din București într-un curs de folclor, în 1893, "„primul ținut de pe o catedră universitară din București“". Ajuns în Parlament, într-o singură stagiune a luat cuvântul de peste 56 de ori
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
sale. În întreaga sa activitate literară, Delavrancea a demonstrat o mare prețuire pentru valoarea umană a omului simplu, omul naturii, față de țăranul cu întreaga sa zestre spirituală, cu imaginația sa ingenuă, pe care, de altfel, în discursul de recepție la Academie și în articolul necrolog despre Ispirescu o va aprecia într-un mod deosebit. Temperament cu fond romantic, oscilând între realitate și fantezie, prin bogăția problematicii operei sale, Delavrancea reprezintă una din cele mai puternice prezențe literare de la sfârșitul secolului al
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]