32,942 matches
-
n’ar fi venit, cum o spune Anonymus în acord cu tradiția ungurească, prin Carpații răsăriteni ai Ungariei superioare, - cale cunoscută lor de mai nainte, când veniră într’ajutor Francilor în contra Moravilor, - ci pe la Poarta de Fier de la Dunăre. Dintre argumentele aduse în contra acestei păreri defel neîntemeiate este, ca dovadă directă, mai de seamă mărturia cronicarului rus Nestor (pe la 1100), - observată de d. Xenopol chiar și în critica sa dintâi (p. 170) - care cronicar întărește în această privință pe deplin spusele
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
cunoaștere, că pretenția de a cunoaște ceva este, fără excepție, incorectă. Un sceptic "local" sau parțial susține că oamenii nu au cunoaștere în anumite domenii. Atitudini sceptice au fost exprimate de mai mulți presocratici și au fost dezvoltate de sofiști. Argumentele clasice că simțurile pot să înșele și că experții se contrazic între ei erau cunoscute. Primii reprezentanți ai scepticismului metodic au fost filosofii greci Pyrrhon din Elis și Timon din Phlius iar principalii reprezentanți ai scepticismului târziu au fost: Enesidem
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
singura cale care ne poate duce dincolo de experiența imediată și anume cunoașterea de tip cauzal, nu se bazează pe nici un principiu rațional. Primul efect al acestei crize sceptice din secolul al XVIII-lea a fost apariția criticismului. Cele mai importante argumente generatoare de scepticism sunt: Scepticii spun că orice judecată este indemonstrabilă, pentru că orice dovadă adusă în sprijinul enunțului ar avea nevoie ea însăși de o dovadă care trebuie la rândul ei demonstrată și așa mai departe la infinit, intrând într-
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
sprijinul enunțului ar avea nevoie ea însăși de o dovadă care trebuie la rândul ei demonstrată și așa mai departe la infinit, intrând într-un "regressum ad infinitum" (regres la infinit) - fiecare pas cerînd logic un alt pas. Criticii acestui argument susțin că există judecăți evidente prin ele însele, care n-au nevoie să fie dovedite și care folosesc la demonstrarea altor judecăți. La un moment dat putem respinge un element care până atunci fusese o presupoziție considerată adevărată, dar acest
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
un moment dat putem respinge un element care până atunci fusese o presupoziție considerată adevărată, dar acest lucru nu este un motiv pentru pierderea încrederii cognitive, cunoașterea se poate îmbunătăți nu trebuie să ajungem la defetism. Scepticii spun că orice argument s-ar folosi în sprijinul unui enunț, întotdeauna este posibil de găsit sau de construit argumente pentru contrariul lui. Argumentele pro și contra se găsesc în echilibru iar o persoană rațională nu are mai multe motive să creadă că enunțul
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
acest lucru nu este un motiv pentru pierderea încrederii cognitive, cunoașterea se poate îmbunătăți nu trebuie să ajungem la defetism. Scepticii spun că orice argument s-ar folosi în sprijinul unui enunț, întotdeauna este posibil de găsit sau de construit argumente pentru contrariul lui. Argumentele pro și contra se găsesc în echilibru iar o persoană rațională nu are mai multe motive să creadă că enunțul este adevărat decât să creadă că opusul lui este adevărat. Criticii acestui argument susțin că "nu
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
un motiv pentru pierderea încrederii cognitive, cunoașterea se poate îmbunătăți nu trebuie să ajungem la defetism. Scepticii spun că orice argument s-ar folosi în sprijinul unui enunț, întotdeauna este posibil de găsit sau de construit argumente pentru contrariul lui. Argumentele pro și contra se găsesc în echilibru iar o persoană rațională nu are mai multe motive să creadă că enunțul este adevărat decât să creadă că opusul lui este adevărat. Criticii acestui argument susțin că "nu" este adevărat că ambele
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
sau de construit argumente pentru contrariul lui. Argumentele pro și contra se găsesc în echilibru iar o persoană rațională nu are mai multe motive să creadă că enunțul este adevărat decât să creadă că opusul lui este adevărat. Criticii acestui argument susțin că "nu" este adevărat că ambele seturi de argumente sunt la fel de bune, de convingătoare, de valoroase. Cu toate că ar putea exista două fețe ale aceleiași situații, de cele mai multe ori, una iese învingătoare din motive întemeiate, logice. Ca răspuns la afirmația
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
contra se găsesc în echilibru iar o persoană rațională nu are mai multe motive să creadă că enunțul este adevărat decât să creadă că opusul lui este adevărat. Criticii acestui argument susțin că "nu" este adevărat că ambele seturi de argumente sunt la fel de bune, de convingătoare, de valoroase. Cu toate că ar putea exista două fețe ale aceleiași situații, de cele mai multe ori, una iese învingătoare din motive întemeiate, logice. Ca răspuns la afirmația dogmaticilor că definițiile servesc pentru înțelegere și pentru învățătură, scepticii
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
crește producția agricolă prin prelucrarea mecanizată unor întinderi mari de pământ și prin folosirea pe scară largă a îngrășămintelor chimice și a pesticidelor. Fermele țăranilor particulari au fost unite în ferme colective (kolhozuri) și ferme de stat (sovhozuri). Un alt argument în favoarea colectivizării, în afara aceluia al creșterii productivității, era acela că, astfel, tăranii săraci vor fi eliberați de servituțile economice de pe vremea moșierilor și a kulacilor. S-a sperat că scopurile propuse de colectivizare vor fi atinse prin acceptarea voluntară a
Agricultură colectivizată () [Corola-website/Science/299622_a_300951]
-
convinși (Petre Țuțea), ceilalți nu au cucerit poziții de conducere (cu mici excepții, ca mai sus) și posibilitatea lor reală de a influența deciziile și acțiunile ML așteaptă să fie elucidată, dar a fost suficientă pentru a folosi ca un argument atât în mâna lui Antonescu, pentru discreditarea legionarilor față de Hitler, cât și în mâna legionarilor, care s-au grăbit să-i acuze pe comuniști ca principalii agitatori și executanți ai Rebeliunii. Autoritățile comuniste din România postbelică, prin intermediul Securității au întreținut
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
sau de Aosta (n. 1033 - d. 21 aprilie 1109), cel mai însemnat arhiepiscop de Canterbury, teolog și filosof neoplatonist, ieromonah și sfânt în Biserica Anglicană și Biserica Catolică. În filosofie e întemeietorul argumentului ontologic, iar în teologie e întemeietorul soteriologiei. Deși numit uneori „din Canterbury” , Anselm era originar din cetatea Aosta, Italia, unde s-a născut în 1033, în Regatul Burgundiei. Aosta se află în Alpii Italieni, în regiunea Valea Aosta, pe actuala
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
de idei aristotelice. Anselm cunoștea prima parte din dialogul Timaios al lui Platon (până la 53c, tradus și comentat de Chalcidius), ca și, foarte probabil, textele areopagitice. Există, de asemenea, în "De ce s-a făcut Dumnezeu om", o referire la celebrul argument aristotelic al „bătăliei navale”, pe care Anselm, necunoscător de greacă, putea să-l știe tot din textele lui Boethius. Preocupat, ca și predecesorii săi (de exemplu Ioan Scotus Eriugena), de problema raportului dintre rațiune și credință, Anselm încearcă să demonstreze
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
punere a rațiunii în situații similare ascezei, motiv pentru care textele lui Anselm nu abundă în citate sau referiri biblice cât mai ales în argumentații dense, menite a confirma compatibilitatea totală dintre rațiune și credință. Pentru Anselm, "argumentum" nu înseamnă „argument logic” ci mai degrabă dovedirea cu ajutorul unei experiențe. În acest fel Anselm încearcă să experimenteze totul, inclusiv existența Trinității. Toate acestea, fără a considera că nu mai trebuie să rămână nici un mister sau taină în credință. El demonstrează că Dumnezeu
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
pentru exercitarea corectă a rațiunii. Anselm a scris lucrări filosofice și teologice. Pe lângă acestea îi sunt atribuite și o serie de rugăciuni lungi, formulate în vechiul stil patristic latin, precum și patru sute șaptezeci și cinci de scrisori. În cartea aceasta, Anselm pune înainte argumentul cauzal, preluat de la Platon și Augustin de Hipona. Anselm spune că tot ceea ce există, are una sau mai multe cauze. Dacă există o cauză, și numai una, atunci aceasta e Dumnezeu, ființa unitară, în care toate își au originea. Dacă
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
cauza a toate, și care e mai desăvârșită decât oricare alta: ființa cea mai reală. Și dacă această ființă nu depinde de altele, ci își e sa propria cauză, atunci această ființă există pentru că există, pentru că e necesară. Anselm formulează argumentul ontologic, inspirat din teoria ideilor a lui Platon. Oamenii pot avea diferite calități și desăvârșiri. Or e nevoie de un izvor al tuturor desăvârșirilor. Dumnezeu e cel decât care nu se poate cugeta ceva mai desăvârșit. Când omul se referă
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
se plânge că ar fi văzut preoți ce săvârșeau euharistia cu pâine dospită și fără acoperăminte liturgice. În Anglia, pe vremea aceea, se folosea încă pâine dospită, de aceea, într-o anumită măsură, Anselm se justifică. El răspunde cu diferite argumente scripturare, unele în favoarea pâinii dospite, altele în favoarea pâinii azime. Conclude că amîndouă sunt valide, și că nu trebuie să se facă dezbinare pentru un lucru atare. De asemenea Anselm spune că gesturile liturgice țin de folclorul local, iar acoperămintele se
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
vreo contradicție între practica lor și dispoziția de a propovădui și boteza „în numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh” ( Matei 28). Aceste grupări argumentează cu practica creștinismului primar (de ex. Faptele Apostolilor 2, 36; 4, 12) și cu argumentul că în Evanghelia după Matei expresia „în numele” este folosită la singular. Spre deosebire de majoritatea creștinilor, Martorii lui Iehova botează în numele lui Iehova. Botezul este, în mod normal, săvârșit de un preot, în cazuri de urgență, el poate fi făcut în caz
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
până în zilele noastre. Platon afirmă că scrierile lui Zenon „au fost aduse, pentru prima dată, la Atena cu ocazia vizitei făcute de Zenon și Parmenide”. Tot Platon ne informează că Zenon ar fi spus că această lucrare „menită să protejeze argumentele lui Parmenide”', a fost scrisă în tinerețea lui Zenon, furată și publicată fără consimțământul său. Tot Platon ne relatează o parafrază a lui Socrate a „primei teze a primului argument” din lucrarea lui Zenon, care sună astfel: ""...if being is
Zenon din Eleea () [Corola-website/Science/299744_a_301073]
-
Zenon ar fi spus că această lucrare „menită să protejeze argumentele lui Parmenide”', a fost scrisă în tinerețea lui Zenon, furată și publicată fără consimțământul său. Tot Platon ne relatează o parafrază a lui Socrate a „primei teze a primului argument” din lucrarea lui Zenon, care sună astfel: ""...if being is many, it must be both like and unlike, and this is impossible, for neither can the like be unlike, nor the unlike like"" (dacă lucrurile existente sunt mai multe, atunci
Zenon din Eleea () [Corola-website/Science/299744_a_301073]
-
aceasta este imposibil, deoarece cele ce sunt neasemenea nu pot fi asemenea iar cele asemenea nu pot fi neasemenea). Conform lui Proclus, în al său "Comentariu la Parmenide al lui Platon", Zenon a compus ""nu mai puțin de patruzeci de argumente ce ilustrează contradicții..."" Se pare că argumentele lui Zenon sunt primele exemple ale metodei de demonstrație denumită Reductio ad absurdum (reducerea la absurd), cunoscută și ca ""demonstrația prin contradicție"". Argumentele lui Zenon sunt: Argumentele aduse de Zenon împotriva realității mișcării
Zenon din Eleea () [Corola-website/Science/299744_a_301073]
-
neasemenea nu pot fi asemenea iar cele asemenea nu pot fi neasemenea). Conform lui Proclus, în al său "Comentariu la Parmenide al lui Platon", Zenon a compus ""nu mai puțin de patruzeci de argumente ce ilustrează contradicții..."" Se pare că argumentele lui Zenon sunt primele exemple ale metodei de demonstrație denumită Reductio ad absurdum (reducerea la absurd), cunoscută și ca ""demonstrația prin contradicție"". Argumentele lui Zenon sunt: Argumentele aduse de Zenon împotriva realității mișcării sunt citate de Aristotel în "Fizica": a
Zenon din Eleea () [Corola-website/Science/299744_a_301073]
-
Platon", Zenon a compus ""nu mai puțin de patruzeci de argumente ce ilustrează contradicții..."" Se pare că argumentele lui Zenon sunt primele exemple ale metodei de demonstrație denumită Reductio ad absurdum (reducerea la absurd), cunoscută și ca ""demonstrația prin contradicție"". Argumentele lui Zenon sunt: Argumentele aduse de Zenon împotriva realității mișcării sunt citate de Aristotel în "Fizica": a) "Argumentul săgeții" Săgeata care zboară este în repaos. Fiindcă fiecare lucru este în repaos când ocupă un spațiu egal cu el însuși, și
Zenon din Eleea () [Corola-website/Science/299744_a_301073]
-
nu mai puțin de patruzeci de argumente ce ilustrează contradicții..."" Se pare că argumentele lui Zenon sunt primele exemple ale metodei de demonstrație denumită Reductio ad absurdum (reducerea la absurd), cunoscută și ca ""demonstrația prin contradicție"". Argumentele lui Zenon sunt: Argumentele aduse de Zenon împotriva realității mișcării sunt citate de Aristotel în "Fizica": a) "Argumentul săgeții" Săgeata care zboară este în repaos. Fiindcă fiecare lucru este în repaos când ocupă un spațiu egal cu el însuși, și dacă ceea ce zboară ocupă
Zenon din Eleea () [Corola-website/Science/299744_a_301073]
-
lui Zenon sunt primele exemple ale metodei de demonstrație denumită Reductio ad absurdum (reducerea la absurd), cunoscută și ca ""demonstrația prin contradicție"". Argumentele lui Zenon sunt: Argumentele aduse de Zenon împotriva realității mișcării sunt citate de Aristotel în "Fizica": a) "Argumentul săgeții" Săgeata care zboară este în repaos. Fiindcă fiecare lucru este în repaos când ocupă un spațiu egal cu el însuși, și dacă ceea ce zboară ocupă întotdeauna, în orice moment, un spațiu egal cu el însuși, atunci nu se poate
Zenon din Eleea () [Corola-website/Science/299744_a_301073]