32,942 matches
-
-lea, învățați ca Timotei Cipariu, episcopul Melchisedec, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Dimitrie Onciul și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de Conciliul de la Florența, respectiv în secolele X-XII, după creștinarea bulgarilor, aducând în acest sens argumente și izvoare de ordin filologic și istoric. Așadar, începând cu secolele X-XV, cărțile bisericești răspândite la români erau scrise în limba veche slavă vorbită în jurul Salonicului, limba întemeietorilor culturii slave Chiril și Metodiu, iar grafia chirilică nu s-a schimbat
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
toate elementele nelatine, proces în care autorii au făcut și greșeli cauzate de necunoașterea etimologiei unor cuvinte. Iată una din definițiile acestui dicționar — cuvântul "băiețel" — în grafia originară: În anii care au urmat s-a dus o intensă luptă de argumente între intelectualii care susțineau principiul fonetic (printre care Aron Pumnul) și cei care considerau că scrierea oficială, etimologică, este cea mai potrivită pentru limba română (reprezentați de Timotei Cipariu). Titu Maiorescu este cel care împreună cu alți tineri reîntorși de la studii
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
mă leg de ea. M-am gândit la ea atât de mult în ultimii ani, încât fascinația asta se revarsă în scrierea mea". Biologul evoluționist și ateul Richard Dawkins se folosește de Adams în "The God Delusion" pentru a exemplifica argumente în favoarea necredinței; Dawkins afirmă în glumă că Adams este "singura [mea] convertire" la ateism. Cartea este dedicată lui Adams, citându-l: "Nu e suficient să te uiți la frumusețea unei grădini, fără să fi nevoit să crezi că sunt zâne
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
aflate sub dominație germană (Togo, Camerun, Africa Germană de Sud-Vest - azi, Namibia -, Africa Germană de Est - azi, Burundi și Rwanda - și pierderea unor teritorii anexate sau cucerite de către Germania în trecutul recent: Inconsecvența aplicării principiilor de drept, respectiv recurgerea la argumentul național doar în detrimentul Germaniei, nu și în cazul teritoriilor cu majoritate germană aflate în dispută, a dus la frustrările care au constituit sămânța celui de-al Doilea Război Mondial. Video
Tratatul de la Versailles () [Corola-website/Science/299059_a_300388]
-
era încuiată. În timpul detenției a cunoscut-o pe Ana Pauker, închisă ca ilegalistă a PCR: Păstrez despre ea amintirea unei persoane foarte inteligente, foarte instruite, cu o cultură livrescă impresionantă, care suporta dialogul cu multă ușurință și avea la îndemână argumente pe care știa să le valideze cu multă pricepere”. În 1945, aveau să se revadă în cadrul unei recepții de la Palat. Ana Pauker i-a spus: Atunci erați condamnat pentru lezmajestate, acum vă văd în anturajul suveranului. Să înțeleg că v-
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
ilizibilității a făcut ca în unele locuri să se întărească literele posterior și cu altă cerneală. Deasa întrebuințare a Pomelnicului e confirmată apoi și prin nădușeala ce au lăsat urmele degetelor cititorilor pe filele cele mai mult citite.”" Un alt argument în favoarea acestei confuzii Costea-Ștefan este prezentat tot de istoricul Gheorghe Moisescu, care arată că „"este cu neputință ca acest nume Costea Voievod sa fi fost trecut in pomelnicul original al mănăstirii Bistrița, căci el nu este nume de botez, ci
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
și 1 mai 1389 sunt puțin lămurite prin știrile, ce ne-au rămas”", afirma că "„Costea Voevod, care, dacă nu e fiu al lui Bogdan, mai probabil este fiul lui Lațcu Voevod, care fiu însă n-a domnit, murind nevârstnic.”" Argumentul lipsei lui voievodului Costea din hrisovul din 1403 al lui Alexandru cel Bun, nu este considerată o dovadă temeinică a inexistenței domniei acestuia, având în vedere atât domnia foarte scurtă a acestuia cât și faptul că documentul menționat este cunoscut
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
relativității, un corp care nu mai emite radiații și are masa mai mare decât o anumită limită (numită limita Chandrasekhar la 1,4 mase solare) trebuie să aiba densitate infinită. Cu alte cuvinte obiectul trebuie sa aiba raza zero. Acestor argumente li s-au opus mulți cercetători ai vremii, precum Eddington și Lev Landau, care susțineau că un mecanism necunoscut încă ar oprii colapsul. Aceștia aveau parțial dreptate: o pitică albă puțin mai masivă decât limita Chandrasekhar va da naștere in
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
Mediu. Transliterarea "Iisus" în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe și în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este o recurență slavonă, fidelă scrierii grecești (alfabetul chirilic este derivat din alfabetul grec, iar Biserica Ortodoxă Română a folosit alfabetul chirilic până în 1860). Argumentului etimologic pentru scrierea "Iisus" i se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele "Iisus", atât în ebraică ("Iehoșua", "Ieșua"), cât și în limbile europene începând cu latina ("Iesus" și în latina medievală "Jesus", în care
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
universităților medievale au constat în pregătirea în profesii practice, de exemplu drept roman și medicină. Universitățile medievale, inspirate de lucrările lui Platon și ideile lui Socrate, au stimulat dorința de a descoperi adevărul în comun într-o discuție bazată pe argumente. Această caracteristică se va regăsi în practica universităților moderne, alături de metodele experimentale de investigație și aplicarea metodelor matematice în descrierea și analiza fenomenelor naturii. Deoarece dezbaterea este esențială în mediul universitar și doar un argument rațional poate fi dezbătut sau
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
într-o discuție bazată pe argumente. Această caracteristică se va regăsi în practica universităților moderne, alături de metodele experimentale de investigație și aplicarea metodelor matematice în descrierea și analiza fenomenelor naturii. Deoarece dezbaterea este esențială în mediul universitar și doar un argument rațional poate fi dezbătut sau comunicat în instrucție, universitatea modernă nu încearcă o sinteză între rațiune și teologie. A doua problemă a universității medievale (lipsa originalității) a fost rezolvată prin studiul fenomenelor naturii. Descartes în „Discurs asupra metodei” propune o
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
bătălia de la Leuctra. Ideile creștine sau islamice ale Grădinii Paradisului și Raiului au tendința să devină utopii în forma lor populară. Într-un sens similar conceptul budist de Nirvana poate fi considerat o utopie religioasă. Asemenea locuri paradisiace sunt un argument esențial pe care religiile îl folosesc pentru convertirea de noi adepți. În SUA au existat societăți utopice cu profil religios, dintre care se pot aminti Quakerii. Mai există o astfel de biserică întemeiată în 1830 de Joseph Smith, care în
Utopie () [Corola-website/Science/299134_a_300463]
-
mai înainte, în 1507, Bogdan s-a aflat pe punctul de a intra în conflict cu domnul Țării Românești, Radu cel Mare, cei doi împăcându-se în urma intervenției mitropolitului Țării Românești, Maxim, rudă cu cei doi, ce a invocat tocmai argumentul rudeniei și al folosirii unei limbi comune. În 1514, logofătul Tăutu este trimis la Poartă să închine de bunăvoie Moldova, în condiții cvasi-identice cu cele ale Munteniei: autonomie sub toate aspectele,recunoașterea suzeranității otomane și plata unui peșcheș anual. În
Bogdan al III-lea () [Corola-website/Science/299138_a_300467]
-
să circule alert în ambele sensuri: de la jurnalist la interlocutor și viceversa. Rolul "celui care dă din cap", "celui care este întotdeauna de acord", "celui care mereu mulțumește" este incompatibil cu profesiunea de gazetar. Ziaristul trebuie să incite, să producă argumente și contraargumente. Nu mai poate fi numit dialog o situație în care jurnalistul și interlocutorul, stând față în față, dau din cap politicos și se aplaudă politicos. Din punct de vedere al conținutului, întrebările se clasifică în: factuale, de opinie
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
de la companie.” În parte, aceasta se întâmplă datorită încurajării celor recrutați de a „recrută oameni pentru a concura cu [ei]” ceea ce duce la „saturarea pieței”. Altă critică este că MLM-ul și-a depășit utilitatea că pratică legitimă de afaceri. Argumentele sunt că în vremea în care SUA constă dintr-o serie de orașe izolate și relativ mici și de arii rurale care nu erau ușor accesibile micilor companii, MLM-ul era un mod folositor de a aduce produsele și serviciile
Multi Level Marketing () [Corola-website/Science/299187_a_300516]
-
nici o urmă de ficțiune în ea și el crede, de vreme ce asemenea fapte sunt eliminate, că indiferent de îmbunătățirile poveștii sau de digresiunile făcute în scopul instruirii cititorului, povestea va fi aceeași. Și crezând acestea, fără a fi nevoie de alt argument, le face un mare serviciu oamenilor prin publicare." O producție literară de povești cu caracter verosimil similar au pătruns fățiș în domeniul public. Gatien de Courtilz de Sandras (1644-1712) a devenit cel mai important autor în acest domeniu, cu prima
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
caracterul efemer și lipsit de autenticitate al atracțiilor vieții, într-un stil ce amintește de gândirea stoică: „Este nenorocire numai ceea ce consideri ca atare și, dimpotrivă, orice soartă este fericită când este suportată de un suflet stăpân pe sine” . Prezența argumentelor și parafrazelor de tip stoic în această secvență a dialogului reprezintă o opțiune interesantă, din care trebuie să înțelegem în primul rând rolul pe care Boethius îl acordă acestui tip de filosofie: gândirea stoică are funcția de a elibera intelectul
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
etc. În mod iluzoriu, fiecare din aceste părți vor fi luate ca întreg. Aceasta este explicația falsei fericiri. Adevărata fericire nu poate fi cea înțeleasă parțial ci numai cea completă. Fericirea completă, adică desăvârșită, este, cum se va arăta în argumentul ontologic descris mai jos, fericirea înțeleasă substanțial, nu predicațional, adică fericirea ca Dumnezeu. Ceea ce nu înseamnă că, sub feluritele lor iluzii, oamenii nu caută acel întreg numit „bine”, chiar dacă îl înțeleg greșit. Așa de mare este puterea naturii, încât, indiferent
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Binele suprem este gândit ca și completitudine, spre deosebire de gradele inferioare care nu pot fi altceva decât măsuri ale lipsei de bine: „tot ce se numește nedesăvârșit își datorește nedesăvârșirea unei știrbiri a desăvârșirii” . Pe urmele lui Platon, care formulase un argument similar, atunci când spusese că din egalitatea imperfectă a lucrurilor trebuie să cunoaștem existența Egalității în sine , Boethius introduce un argument al contingenței prin care, pornind de la nedesăvârșirea lumii sensibile, argumentează existența fericirii supreme (desăvârșite): „Rezultă că, dacă într-o categorie
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
bine: „tot ce se numește nedesăvârșit își datorește nedesăvârșirea unei știrbiri a desăvârșirii” . Pe urmele lui Platon, care formulase un argument similar, atunci când spusese că din egalitatea imperfectă a lucrurilor trebuie să cunoaștem existența Egalității în sine , Boethius introduce un argument al contingenței prin care, pornind de la nedesăvârșirea lumii sensibile, argumentează existența fericirii supreme (desăvârșite): „Rezultă că, dacă într-o categorie oarecare de lucruri se vede ceva nedesăvârșit, este necesar ca să existe și ceva desăvârșit; căci suprimându-se desăvârșiorea, nu se
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
ajunge la cele secătuite și de ultim rang. Dacă (...) există o fericire nedesăvârșită, datorită unui bine incomplet, nu ne putem îndoi că există și o fericire întreagă și desăvârșită”. Tot platonician, în esență, în același timp augustinian în expresie, este argumentul ontologic formulat în continuare: „De îndată ce nu se poate cugeta nimic mai bun decât Dumnezeu, cine s-ar îndoi că nu e bun Cel decât care nu există nimic mai bun?” - spune Boethius, în cuvinte pe care le vom întâlni, aproape
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
cuvinte pe care le vom întâlni, aproape identic, în Proslogionul lui Anselm . Și Anselm va crede, ca și Boethius aici, că „rațiunea demonstrează că Dumnezeu este bun, convingându-ne prin aceasta că și binele suprem este tot în el”. Acest argument trebuie însă luat în considerare la modul cel mai „grav și serios”: Dumnezeu, va avertiza Filosofia, nu este cauză exterioară a binelui suprem. Binele este în Dumnezeu și nicidecum cauzat de Dumnezeu: identitatea este una de substanță. Dacă binele ar
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
cauza sa. Dumnezeu este însă binele însuși, binele desăvârșit sau deplin, așa cum s-a spus, spre deosebire de ființele inferioare, care sunt bune în mod incomplet. Avertismentul lui Boethius este în măsură să ne dea o cheie de înțelegere chiar a viitorului argument al lui Anselm: Dumnezeu este binele (la Anselm, „măreția”) în mod substanțial; altfel spus, Dumnezeu este chiar Binele ca substanță, nu ca predicat. Ierarhia ființei la Boethius este, ca și cea a lui Augustin, una care nu situează temeiul deasupra
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
fi violat statutul constituțional al monarhiei românești. Pentru a rezolva această problemă, însăși regina-mamă Elena însoțită de mama miresei, principesa Margareta, au hotărât să prezinte cazul în fața Sfântului Scaun, respectiv mergând în audiență la papa Pius al XII-lea. În ciuda argumentelor reginei Elena și a faptului că principesa Margaret a izbucnit de nervi trântind cu pumnul în masă, papa nu a fost de acord cu dispensa invocând cazul principesei Giovanna a Italiei, care s-a căsătorit cu regele Boris al III
Ana, Principesă de Bourbon-Parma () [Corola-website/Science/299211_a_300540]
-
-ivți". Într-un studiu realizat în anul 1984, Oleg Serebrian, pe atunci elev al școlii din localitate, exprima părerea că denumirea ar avea origini slave și ar proveni de la cuvântul est-slav "ходор"/"hodor" (drumeț). În favoarea acestei ipoteze el aducea ca argument și prezența acestui toponim, în versiune slavă, în Ucraina (Hodorivți, regiunea Hmelnițki) și în Bielorusia (Hadarauți, regiunea Brest).
Hădărăuți, Ocnița () [Corola-website/Science/299274_a_300603]