33,486 matches
-
Capua, Gaeta s-a revoltat împotriva conducerii normande și la conducere a ajuns Landulf ca duce. Acesta s-a menținut cu succes la conducere până în 1103, dat fiind că principele normand de Capua, Richard al II-lea, fusese exilat din capitala sa. În 1103, Guillaume Blosseville a cucerit orașul și a fost, la rândul său, supus lui Richard de Aquila în 1105. Richard al II-lea a fost duce independent "de facto", ca și succesorii săi. Moartea lui Iordan I a
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
constituie numele care, în Evul Mediu timpuriu, a fost conferit stăpânirilor pe care Regatul longobard le deținea în Italia de nord. cuprindea Lombardia propriu-zisă cu capitala la Pavia, ducatele de Friuli și Trento, alături de regiunea Toscanei. În sud, ea era mărginită de Statul papal ("Patrimonium Sancti Petri") instaurat după Donația pepiniană din 754, întinzându-se de la Marea Tireniană la Marea Adriatică. Teritoriile longobarde situate dincolo de Statul papal
Langobardia Major () [Corola-website/Science/324603_a_325932]
-
Telese, și cu Wandelbert, gastald de Boiano, pentru a-l împiedica pe Sawdan să revină în Bari după o campanie a sa împotriva Capua și Terra di Lavoro. În ciuda unei bătălii sângeroase, emirul a reușit să revină cu succes în capitala sa. a durat destul timp pentru a intra în relații cu vecinii săi creștini. Potrivit "Chronicon Salernitanum", ambasadori ("legati") erau trimiși la Salerno unde erau găzduiți în palatul episcopal de acolo, spre marea consternare a episcopului salernitan. Bari a mai
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
bazelor aeriene din Argentina. Din cele 5 raiduri, 3 au fost destinate avarierii aeroportului, alte două fiind destinate distrugerii instalațiilor radar, folosind rachete Shrike. Insulele Falkland dispuneau doar de trei aerodromuri. Cel mai lung și singurul betonat se găsea în capitală, Stanley, dar pista nu era suficient de lungă pentru a putea deservi avioanele rapide de luptă, cu toate că în aprilie se instalase un sistem de frânare la aterizare, pentru a deservi avioanele Skyhawk. În consecință, argentinienii erau obligați să-și lanseze
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
domnea asupra provinciei în urma căderii dinastiei muhallabizilor. Ibrahim urma să dețină controlul asupra regiunii care cuprindea partea răsăriteană a Algeriei, Tunisia și Tripolitania. Deși total independentă "de facto", dinastia sa nu a încetat niciodată să recunoască supremația abbasidă. O nouă capitală, al-Abbasiyya, a fost întemeiată în afara Kairouanului, parțial pentru a evita opoziția manifestată de juriștii și teologii malikiți, care condamnau ceea ce ei numeau viața lipsită de Divinitate a aghlabizilor și nu erau de acord de tratamentul inegal la care erau supușii
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
cu câteva luni înainte, sub pretextul oferit de apelul generalul bizantin Eufemius, revoltat împotriva împăratului Mihail al II-lea al Bizanțului. După înfrângerea forțelor locale și ocuparea fortăreței de la Mazara, invadatorii sarazini au pornit în marș asupra Siracusei, care era capitala insulei sub stăpânirea romană și bizantină. Asediul s-a desfășurat în timpul iernii dintre anii 827 și 828 și a continuat până vara, în care perioadă de timp asediații au avut mult de suferit din cauza lipsei de hrană. Izbucnirea unei epidemii
Primul asediu arab al Siracuzei () [Corola-website/Science/324627_a_325956]
-
o doamnă care locuia în casa cu trei frontoane (Three Gables) din Harrow Weald. Doamna Maberley este o femeie văduvă în vârstă al cărei fiu, pe nume Douglas, murise recent la Roma. El era atașat diplomatic la Ambasada Marii Britanii din capitala Italiei. În ultima vreme se întâmplaseră unele lucruri deosebite. Doamna Maberley locuia a în casa cu trei frontoane de aproape doi ani și în tot acest timp a locuit retrasă, interacționând puțin cu vecinii ei. Dintr-o dată, un bărbat a
Aventură în casa cu trei frontoane () [Corola-website/Science/324622_a_325951]
-
din Imperiul Bizantin, aghlabizii (cu sediul în Tunisia), au sosit la Marsala, în Siciia, cu o flotă ce transporta 10.000 de soldați, aflați sub comanda lui Asad ibn al-Furat. Palermo a fost cucerit de către musulmani în 831, devenind noua capitală a nou creatului emirat de Sicilia. La rândul său, Siracuza, Siracusa a capitulat în 878, iar în 902, ultimul avanpost bizantin mjaor din insulă, Taormina, a fost capturat. În paralel, aveau loc tot mai dese incursiuni ale musulmanilor în sudul
Kalbizi () [Corola-website/Science/324641_a_325970]
-
șiită. După reprimarea cu succes a unei răscoale, califul fatimid a numit pe Hassan al-Kalbi ca emir al Siciliei, fiind primul din dinastia kalbizilor. Fatimizii au procedat la această numire chiar cu puțin înainte ca ei înșiși să își transfere capitala din Ifriqiya la Cairo în 969. Sub kalbizi, au continuat raidurile asupra sudului Italiei pe parcursul secolului al XI-lea, iar în 982 o armată germană sub comanda împăratului Otto al II-lea a fost înfrântă în bătălia de la Stilo, din
Kalbizi () [Corola-website/Science/324641_a_325970]
-
Spoleto și Sergiu I de Neapole să intermedieze o divizare a marelui principal longobard. După aceea, în 849, împăratul următor, Ludovic al II-lea, pe atunci rege al Italiei, a stabilit împărțirea principatului de Benevento în două diviziuni: una cu capitala la Salerno iar cealaltă la Benevento. cuprindea Taranto, Cassano, Cosenza, Paestum, Conza, Potenza, Sarno, Cimitile (Nola), Capua, Teano și Sora. Este vorba de o adevărată putere maritimă, beneficiind de numeroase porturi, inclusiv Salerno însuși, și care controla în principal partea
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
în cele din urmă chiar împotriva lui Robert Guiscard, devenit duce de Apulia. Deși Salerno a rămas prosper la sfârșitul domniei lui Gisulf, ultimul principe al său a utilizat ineficient această bogăție și în final, în 1077 a pierdut propria capitală și, odată cu ea, principatul în favoarea lui Guiscard. Odată cu înfrângerea lui Gisulf, Salerno a încetat să mai fie capitala unui principat extins, iar posesiunile sale cândva atât de vaste au fost în întregime integrate ducatului de Apulia și Calabria al dinastiei
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
la sfârșitul domniei lui Gisulf, ultimul principe al său a utilizat ineficient această bogăție și în final, în 1077 a pierdut propria capitală și, odată cu ea, principatul în favoarea lui Guiscard. Odată cu înfrângerea lui Gisulf, Salerno a încetat să mai fie capitala unui principat extins, iar posesiunile sale cândva atât de vaste au fost în întregime integrate ducatului de Apulia și Calabria al dinastiei Hauteville. Salerno a continuat să fie cel mai important oraș din Italia sudică până la sfârșitul dominației familiei Hauteville
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
acelui an, însă o nouă epidemie i-a silit să se retragă la Mazara, iar apoi în Africa. În paralel însă, unitățile berberilor din Africa trimise să captureze Palermo au reușit să îl cucerească în septembrie 831. Palermo a devenit capitala musulmană a Siciliei, sub numele de al-Madinah ("Orașul"). Cucerirea Siciliei nu s-a realizat cu ușurință; o considerabilă rezistență atât din partea bizantinilor cât și a localnicilor, alături de multe dispute în interiorul taberei musulmane, a făcut ca operațiunea de cucerirea a Siciliei
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
a remarcat 7.000 de măcelari privați făcând comerț în 150 de prăvălii. Înainte de 1050, Palermo avea o populație de circa 350.000 de locuitori, ceea ce îl făcea unul dintre cele mai mari orașe din Europa, fiind întrecut doar de capitala Spaniei islamice, Cordoba, care număra 450.000. Prin comparație, sub Regatul creștin al Siciliei care i-a succedat, populația din Palermo va scădea la 150.000 de locuitori; mai târziu, către 1330, ea va ajunge la numai 51.000. De
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
Salerno. În 841, Radelchis a chemat în ajutor cete de mercenari sarazini, așa cum procedase în urmă cu patru ani și ducele Andrei al II-lea de Neapole. Mercenarii au prădat orașul Capua, forțându-l pe Landulf să construiască o nouă capitală pe dealul Triflisco. Siconulf a replicat apelând la rândul său la alte cete de sarazini. Devastările produse de cei doi conducători creștini și de bandele lor de sarazini au tulburat atât de mult sudul Italiei, încât regele Italiei, Ludovic al
Radelchis I de Benevento () [Corola-website/Science/324658_a_325987]
-
bine cunoscut literat, gânditor utopic care a îmbrățișat în scrierile sale idealurile utopice și socialiste. Lucrările sale nu au fost traduse în limba română, cu excepția romanului "Venus im Pelz". Von Sacher-Masoch s-a născut în orașul pe atunci numit Lemberg, capitala Regatului Galiției și Lodomeriei, provincie a Imperiului Austriac (astăzi orașul Liov din Ucraina), într-o familie de religie romano-catolică, avându-l ca tată pe un șef de poliție austriac de origine spaniolă, iar ca mamă pe Charlotte von Masoch, din
Leopold von Sacher-Masoch () [Corola-website/Science/324648_a_325977]
-
răsărit, chiar și după moartea lui Timur Lenk din 1405. Regatele creștine din Balcani se bucurau de independență și nu mai depindeau de otomani. Teritoriul otoman fusese devastat în timpul războiului, situația cea mai grea fiind în Anatolia. Mahomed a mutat capitala de la Bursa la Adrianople. El a trebuit să facă față unei situații politice foarte delicate în Balcani. Vasalii sârbi, bulgari, valahi și bizantini erau practic independenți. Triburile albaneze erau în plin proces de unificare într-un singur stat, iar Bosnia
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
militare antiotomane. În plus, locația orașului îi asigura controlul asupra comerțului pe mare și pe uscat dintre estul Mediteranei și Asia Centrală. Cucerirea Constantinopolului le-ar fi adus otomanilor uriașe bogății. Nu în ultimul rând, Constantinopolul era potrivit pentru rolul de capitală imperială, iar cucerirea sa i-ar fi adus o glorie nepieritorare sultanului, l-ar fi transformat pe acesta într-un erou pentru musulmani, dar și pentru creștini, și l-ar fi transformat într-un conducător foarte puternic. Mahomed a petrecut
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
fi adus o glorie nepieritorare sultanului, l-ar fi transformat pe acesta într-un erou pentru musulmani, dar și pentru creștini, și l-ar fi transformat într-un conducător foarte puternic. Mahomed a petrecut doi ani cu pregătirile pentru cucerirea capitalei bizantine. El a ordonat construirea unei flote, cu care să împiedice venirea ajutoarelor creștine pe mare. Cu ajutorul unui armurier maghiar, Orban, a construit un arsenal puternic de tunuri de mare calibru. Mai apoi, a construit o cetate puternică, Rumelihisarı, pe
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
dubleze contribuția bănească pe care o plătea pentru ca un pretendent la tronul otoman să fie „găzduit” în Constantinopol, sultanul a găsit un pretext perfect pentru anularea tuturor tratatelor cu Imperiul Bizantin. Când a propus în 1452 sfătuitorilor săi să atace capitala bizantină, cei mai mulți membri ai Divanului s-au opus. Marele vizir Çandarlı Halil Pașa a fost în fruntea celor care s-au opus declanșării războiului, criticându-l pe sultan că este prea grăbit și se încrede prea mult în capacitățile sale
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
zidurile care rezistaseră atâtor asedii până atunci, au cedat în cele din urmă în fața bombardamentului artileriei grele ale lui Mahomed al II-lea. În seara zilei de 29 mai 1453, sultanul a ordonat un asalt general asupra zidurilor șubrezite de capitalei bizantine. Atacul efectuat simultan de trupele de uscat și de marinarii otomani au dus la înfrângerea și punerea pe fugă a apărătorilor creștini. După cum menționează unele surse creștine, basileul Constantin Paleologul a murit eroic în lupta cu invadatorii otomani. Surse
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
că basileul și-ar fi dezbrăcat hainele imperiale și a încercat să fugă, dar a fost ucis de un soldat otoman. Armata otomană a invadat orașul și a devastat orașul. Constantinopol, considerat timp de un mileniu de către mulți europeni drept capitala divină a Imperiului Roman creștin, a fost cucerit de Mahomed în ceea ce musulmanii au considerat capitala divină a Imperiului Otoman musulman. Moștenirea imperială a orașului nu a fost pierdută astfel. După cucerirea Constantinopolului, Mahomed al II-lea a cucerit Constantinopolul
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
ucis de un soldat otoman. Armata otomană a invadat orașul și a devastat orașul. Constantinopol, considerat timp de un mileniu de către mulți europeni drept capitala divină a Imperiului Roman creștin, a fost cucerit de Mahomed în ceea ce musulmanii au considerat capitala divină a Imperiului Otoman musulman. Moștenirea imperială a orașului nu a fost pierdută astfel. După cucerirea Constantinopolului, Mahomed al II-lea a cucerit Constantinopolul, a construit în 1462 Palatul Topkapî și a mutat capitala imperiului de la Adrianopole. Mahomed s-a
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Mahomed în ceea ce musulmanii au considerat capitala divină a Imperiului Otoman musulman. Moștenirea imperială a orașului nu a fost pierdută astfel. După cucerirea Constantinopolului, Mahomed al II-lea a cucerit Constantinopolul, a construit în 1462 Palatul Topkapî și a mutat capitala imperiului de la Adrianopole. Mahomed s-a proclamat „Kaiser-i-Rum” (Cezar Roman) și a încercat să modifice structura statului otoman după cea a defunctului Imperiu Bizantin și a încercat să pună egalitatea între statutul de împărat roman și cea de sultan otoman
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
de sultan, iar continuitatea și stabilitatea comerțului a fost asigurată. Constantinopolul era în momentul cuceririi otomane un oraș care nu își revenise complet după jeful suferit în timpul celei de-a patra Cruciade și după aproape două secole de sărăcie. Populația capitalei bizantine se redusese, iar multe dintre clădirile sale fuseseră abandonate sau erau într-o stare de degradare avansată. Sultanul a început de îndată să repopuleze orașul. Celor care erau dispuși să se mute în oraș, le-au fost oferite în
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]