32,796 matches
-
la intersecția a două mari drumuri comerciale maritime: drumul vertical care unea bazinul pontic prin Marea Marmara și Marea Egee de Marea Mediterana, iar celălalt, în sudul Mării Negre. Prosperitatea Imperiului Bizantin a depins de controlul asupra drumurilor comerciale, nu numai asupra căilor maritime, ci și asupra celor terestre. Constantinopolul se afla la intersecția unor drumuri comerciale care uneau Asia de Europa. Stăpânirea drumurilor respective a fost vitală pentru bizantini, fiind utilizate și pentru apărarea în față invaziilor și pentru propria expansiune, fiind în
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
era încredințată unui personal numeros condus de locțiitorul eparhului, legatharios, numit de prefect cu aprobarea împăratului, cu sarcina specială de a supraveghea și importurile și exporturile, precum și pe negustorii străini veniți în oraș. Printre auxiliari se află și un inspector maritim, care controla navele din porturile orașului, la intrare și la ieșire. La începutul secolului XI, eparhul a devenit un mare personaj principal al statului. Un eparh ca Roman Argyros a devenit basileu în 1028 după ce s-a căsătorit cu porfirogenetă
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Byzantium pe țărmul european al Bosforului. Byzantium a jucat un rol important în războaiele medice și în timpul lui Filip al Macedoniei, iar Polybius a analizat poziția politică și economică a orașului, afirmând că bizantinii controlau mărfurile indispenabile Pontului și rutile maritime din Marea Neagră. La sfârșitul secolului II e.n., a fost supus unui jaf devastator în timpul unui război susținut de împăratul roman, Septimius Severus. Când Constantin a vrut să fondeze o noua capitală, s-a gândit la Naissus, Sardica și Thesalonica. Și-
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
tron tot prin strădania generalului Aspar, susținut de goți în 457 . În timpul lui Leon, balcanii au fost pustiiți de goți și de huni. Leon l-a numit pe Anthemius în 467 ca împărat roman în vest. A organizat o expediție maritimă din Africa de Nord împotriva vandalilor, și în ciuda cheltuielilor financiare și eforturilor, s-a dovedit un eșec. Populația l-a acuzat pe Aspar de trădare. Ulterior, a obținut de la Leon titlul de Cezar pentru fiul său. Leon, cu sprijinul unui număr de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
vreo importantă politică, însă devenise reședința papală. Iustinian și-a îndreptat atenția asupra vizigoților din Peninsula Iberică. A profitat de războiul civil dintre pretendenții la tronul vizigot și a trimis o expediție năvală în 540 spre Spania. Orașele și forturile maritime au fost capturate cu succes, iar partea sud-estică a peninsulei a fost cucerită, cu orașele Cartagina, Malaga și Cordoba. În cele din urmă, a ocupat o porțiune întinsă de la capul Sf. Vincent, la vest, până dincolo de Cartagina, la est. S-
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
începea de la granițele vestice ale Chinei divizată în aceea perioada în statele Wei și Liang, prin Sogdiana, până la granița persană, unde mărfurile erau transferate de negustorii chinezi persanilor, ce le transportau mai departe, până la punctele vamale de la frontiera bizantină. Calea maritimă era următoarea: chinezii își transportau mărfurile pe corăbiile lor până în Insula Ceylon, aflată în sudul peninsulei Hindustan, iar de acolo, mărfurile chinezești erau încărcate în corăbiile persane, care le transportau prin Oceanul Indian și Golful Persic, până la gurile Tigrului și Eufratului
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
au dispărut, atribuțiile fiind preluate de Logothetes. Transformări au loc și la nivelul administrației provinciale. Vechile structuri administrative au fost dislocate, creându-se theme(unitate militară cantonată într-o regiune ) în timpul lui Heraclius. Erau patru theme: trei terestre și una maritimă. Ulterior apar theme și în partea occidentală: thema Thraciei și Thema Hellada. Puterea civilă și cea militară erau concentrate în mâinile strategilor care puteau mobiliza resurse în caz de atac. Au fost alcătuite armate de țărani stratioti-miliții țărănești. Țăranii stratioți
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
sub semne dintre cele mai favorabile, germanii învingându-i pe selgiucizi, însă dispariția lui neașteptată în Siria în 1190, a determinat retragerea armatei germane din Orient. Celelalte două grupuri, cel englez și cel francez, au evitat Constantinopolul, urmând un traseu maritim către Orient, Richard reușind să cucerească insula Cipru, care era guvernată atunci de Isaac Comnenul. Aceasta a fost cedată lui Guy de Lusignan, care va deveni Rege al Ciprului. Evident că cele două grupuri nu aveau cum să obțină rezultate
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
putut reveni în a controla forțele economice domestice și externe. Și-a pierdut influența de altă dată în modalitățile comerciale și mecanismul prețurilor. Pierde controlul asupra metalelor prețioase și producției monedelor. Unul dintre pilonii economici ai Bizanțului a fost comerțul maritim. Textilele erau importate, ca mătasea din Egipt, care ulterior a început să se producă în Bulgaria și în vest. Statul controla comerțul intern și extern, având monopol asupra circulației monetare. Statul bizantin a exercitat un control formal asupra ratelor dobânzilor
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
un personal auxiliar numeros: cancelaria prefectului, care avea un sigiliu propriu pentru corespondență, aplicat pe unități de măsură și greutate, pentru a garanta respectarea normelor. Corpul personal condus de legatharios, locțiitorul eparhului, supraveghea corporațiile, importurile și exporturile, negustorii străini. Inspectorul maritim controla navele din porturile orașului. Eparhi ca Roman Argyros au ajuns împărați. La sfârșitul sec. XI, puterea eparhului a decăzut, atribuțiile fiind preluate de magistrați, iar negustorii italieni instalați din sec. XII în capitală au restrâns autoritatea eparhului. La conducerea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
al UNESCO în 1991, fiind clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUCN. Aceasta se suprapune atât siturilor de importanță comunitară "Delta Dunării (sit SCI)" și "Delta Dunării (zona maritimă)"; cât și ariilor de protecție specială avifaunistică "Beștepe - Mahmudia" și "Delta Dunării și Complexul Razim - Sinoie". Situl Delta Dunării (începând din 21 mai 1991) este protejat prin Convenția Ramsar ("The Ramsar Convention on Wetlands") ca zonă umedă de importanță internațională
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
cu Ucraina, și transportă pe cursul său, de o lungime de 104 km², 60% din apele și aluviunile Dunării. Brațul Sulina este situat în mijlocul Deltei și, spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat și întreținut pentru navigația vaselor maritime. Are o lungime de 71 km și transportă 18% din volumul de apă al Dunării. Cursul Brațului Sfântu Gheorghe este orientat spre sud-est, și se desfășoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin considerate
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
suprafață de 4.250 km2, aflată între brațele fluviului,și zona complexului Razim, cu o suprafață de 990 km2. Din punct de vedere fizico-geografic Delta se împarte transversal pe brațele fluviului în două mari subregiuni naturale: delta fluvială și delta maritimă. Delta fluvială ocupă peste 65% din suprafața totală a deltei și se întinde de la ceatalul Izmail, spre aval, până la grindurile Letea și Caraorman, pe linia Periprava (pe brațul Chilia) - Crișan (pe brațul Sulina) - Ivancea (pe brațul Sf. Gheorghe) - Crasnicol - Perișor
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
împărțită în mai multe unități naturale cum ar fi: Depresiunea Sireasa, Depresiunea Șontea-Furtuna, Depresiunea Pardina, Depresiunea Matița-Merhei, Grindul Chilia, Grindul Stipoc, Ostrovul Tătaru, Ostrovul Babina, Ostrovul Cernovca, Depresiunea Litcov, Depresiunea Erenciuc, Depresiunea Roșca-Buhaiova, Lunca Tulcea-Murighiol și Depresiunea Dranov-Dunavăț, etc. Delta maritimă ocupă mai puțin de 35% din suprafața Deltei Dunării, la răsărit de linia Periprava-Crișan-Ivancea-Crasnicol-Perișor. În această subregiune, ca și în cazul deltei fluviale, întâlnim zone cu relief pozitiv și negativ dar, spre deosebire de prima subregiune, fundul depresiunilor este sub nivelul mării
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
Cladium mariscus"; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"); Pajiști mediteraneene umede cu ierburi înalte din "Molinio-Holoschoenion"; Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis"); Pajiști aluviale din "Cnidion dubii"; Pajiști sărăturate de tip mediteranean ("Juncetalia maritimi"); Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice; Pajiști xerice pe substrat calcaros; Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur", "Ulmus laevis", "Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"); Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
Acorus calamus"), ferigă de baltă ("Thelypteris palustris"), piciorul cocoșului ("Ranunculus repens"), vitrigon ("Eryngium maritimum"), alior ("Euphorbia peplis"), alior de baltă ("Euphorbia palustris", "Euphorbia seguieriana"), cârcel ("Ephedra distachia"), pelin ("Artemisia tschernieviana"), bărbișoară ("Allysum hirsutum"), volbură ("Convolvulus lineatus"), varză de mare ("Crambe maritima"), pătlăgină ("Plantago cornuti"), ață de mare ("Ruppia maritima"), brândușă de nisip ("Merendera sobolifera"), garofiță ("Dianthus pseudarmeria" și "Dianthus bessarabicus"), siminoc (din specia "Helichrysum arenarium"), grășătoare ("Sagina maritima"), chimionul porcului ("Peucedanum arenarium"), valentiță ("Tanacetum milefolium"), vanilie sălbatică ("Heliotropium curassavicum"), vioreaua de
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
cocoșului ("Ranunculus repens"), vitrigon ("Eryngium maritimum"), alior ("Euphorbia peplis"), alior de baltă ("Euphorbia palustris", "Euphorbia seguieriana"), cârcel ("Ephedra distachia"), pelin ("Artemisia tschernieviana"), bărbișoară ("Allysum hirsutum"), volbură ("Convolvulus lineatus"), varză de mare ("Crambe maritima"), pătlăgină ("Plantago cornuti"), ață de mare ("Ruppia maritima"), brândușă de nisip ("Merendera sobolifera"), garofiță ("Dianthus pseudarmeria" și "Dianthus bessarabicus"), siminoc (din specia "Helichrysum arenarium"), grășătoare ("Sagina maritima"), chimionul porcului ("Peucedanum arenarium"), valentiță ("Tanacetum milefolium"), vanilie sălbatică ("Heliotropium curassavicum"), vioreaua de baltă ("Hottonia palustris"), otrățel ("Onosma arenaria"), ploșnițoasă ("Orchis
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
pelin ("Artemisia tschernieviana"), bărbișoară ("Allysum hirsutum"), volbură ("Convolvulus lineatus"), varză de mare ("Crambe maritima"), pătlăgină ("Plantago cornuti"), ață de mare ("Ruppia maritima"), brândușă de nisip ("Merendera sobolifera"), garofiță ("Dianthus pseudarmeria" și "Dianthus bessarabicus"), siminoc (din specia "Helichrysum arenarium"), grășătoare ("Sagina maritima"), chimionul porcului ("Peucedanum arenarium"), valentiță ("Tanacetum milefolium"), vanilie sălbatică ("Heliotropium curassavicum"), vioreaua de baltă ("Hottonia palustris"), otrățel ("Onosma arenaria"), ploșnițoasă ("Orchis coriophora ssp. fragrans"), bujori ("Orchis laxiflora ssp. elegans"), untul-vacii ("Orchis morio"), petunie ("Petunia parviflora"), ferigă plutitoare ("Salvinia natans"), otrățel
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
titlul de împărat a lui Carol cel Mare, o solie francă (803) trebuie să se reîntoarcă umilită din Bizanț. Conflictele se agravează când Carol pretinde și apoi tratează "Dalmația" și "Veneția" ca teritorii ale sale. Nicefor răspunde printr-o blocadă maritimă a Veneției, fiul lui Carol "Pepin" regele Italiei ocupă Veneția, lucru care-l determină pe împăratul bizantin să înceapă tratativele.La sfârșitul anului 810 o solie bizantină sosește în Italia. Pentru că fiul lui Carol murise între timp († 8 iulie 810
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
și întemeietorul dinastiei Yuan (1280-1368). Această reședință se afla la nord de Hanbalâk (Beijing). Cei trei italieni au intrat în slujba lui Kubilai-Han și au rămas în China din 1275 până în 1290. Se întorc la Veneția pe mare, urmând ruta maritimă care ocolea Asia pe la sud, cu popasuri în insula Sumatra (cinci luni), apoi insulele Nicobar și Andaman, Ceylon și țărmurile sudice ale Iranului, până la Ormuz. După fabuloasa călătorie asiatică, Marco Polo s-a întors la Veneția în 1295, iar în
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
rămân, de altfel, secundare, atâta vreme cât știm că și-a dictat întâmplările din cursul călătoriei asiatice colegului său de celulă, Rusticello din Pisa. Este posibil să fi cerut și să fi primit din Veneția unele documente, deși între cele două puteri maritime exista o rivalitate acerbă. Marco Polo vorbea dialectul venețian al limbii italiene, iar pisanul Rusticello pe cel toscan, italiana cea mai pură și cea mai melodioasă; era însă un om cult și a pus pe hârtie istoriile lui Marco Polo
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
distanță de 245 km, formând litoralul românesc. Partea acvatică a teritoriului românesc (marea și limanele) se întinde pe aproximativ 20.000 de kilometri pătrați, constând din: Marea teritorială a României cuprinde fâșia de mare adiacentă țărmului ori, după caz, apelor maritime interioare, având lățimea de 12 mile marine (22.224 m), măsurată de la liniile de bază. La data de 3 februarie 2009, Curtea Internațională de Justiție de la Haga a decis că României îi revin în plus 9.700 kilometri pătrați din
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
au dus la proclamarea independenței Irlandei în 1922 , care păstra un statut de dominion. Partea de nord (Irlanda de Nord) a rămas în componența Regatului Unit, aceasta determinând modificarea denumirii statului în forma lui actuală , de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Treptat, beneficiind de puterea sa maritimă, ca și de revoluția industrială, Regatul englez și, mai apoi, britanic s-a extins masiv atât înspre răsărit (India, Oceania), cât și înspre apus, în America nu demult descoperită de Columb. La mijlocul secolului al XIX-lea, Regatul britanic era cea
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord () [Corola-website/Science/296825_a_298154]
-
denumirea ar proveni de la cele două "maiuri”, unelte țărănești care s-ar fi folosit în această așezare. Între localitățile Doi Mai și Vama Veche, litoralul este teoretic ocrotit de aria protejată Acvatoriul litoral marin Vama Veche-2 Mai (arie terestră și maritimă cu mai mult de 250 specii de floră și faună marină), dar practic, lipsa de fonduri și de informare duce la o exploatare și o poluare a acestei porțiuni a Litoralului românesc, care nu are nimic de invidiat zonelor mai
2 Mai, Constanța () [Corola-website/Science/301133_a_302462]
-
Agigea () este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Constanța, Dobrogea, România. Este reședința comunei omonime. La recensământul din 2002 avea o populație de locuitori. Stație de cale ferată pe ruta Constanța - Mangalia. Port maritim. Cercetările efectuate pe coasta Mării Negre și a limanelor care o însoțesc au identificat așezarea greco-romană de la Agigea, cu o populație impresionant de densă, atestată prin marea cantitate de ceramică, țiglă, pietre de construcție, fragmente de unelte din fier descoperite pe
Agigea, Constanța () [Corola-website/Science/301134_a_302463]