33,912 matches
-
aeroplan. Tatin este imediat interesat de proiect dar încearcă și să-l convingă pe Vuia că nu este nimic de făcut pentru că-i lipsește un motor adecvat și este instabil. Vuia însă continuă să-și promoveze proiectul și-l trimite Academiei de Științe de la Paris pe 16 februarie, 1903, prezentând posibilitatea de a zbura cu un aparat de zbor mai greu decât aerul cât și procedura de decolare. Academia îi respinge proiectul cu motivația că ar fi prea utopic, cu mențiunea
Traian Vuia () [Corola-website/Science/296853_a_298182]
-
este instabil. Vuia însă continuă să-și promoveze proiectul și-l trimite Academiei de Științe de la Paris pe 16 februarie, 1903, prezentând posibilitatea de a zbura cu un aparat de zbor mai greu decât aerul cât și procedura de decolare. Academia îi respinge proiectul cu motivația că ar fi prea utopic, cu mențiunea că: În ciuda acestor obstacole, Vuia nu renunță la proiect și se înscrie pentru un brevet, acordat pe 17 august 1903 și publicat pe 16 octombrie 1903. Invenția brevetată
Traian Vuia () [Corola-website/Science/296853_a_298182]
-
Până în anul 1966 a fost șef al brutăriei din satul Criuleni. Între anii 1966-1971 a lucrat în funcția de director al Fabricii de Pâine din Dubăsari. În anul 1971 a absolvit Institutul Unional pentru Industria Alimentară. Ulterior va mai absolvi Academia de Științe Sociale de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1983) și apoi Academia Ministerului Afacerilor Interne al URSS (1991). În următorii zece ani a activat în organele administrative de stat: comitetele executive raionale Dubăsari și Ungheni, Comitetul
Vladimir Voronin () [Corola-website/Science/296860_a_298189]
-
în funcția de director al Fabricii de Pâine din Dubăsari. În anul 1971 a absolvit Institutul Unional pentru Industria Alimentară. Ulterior va mai absolvi Academia de Științe Sociale de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1983) și apoi Academia Ministerului Afacerilor Interne al URSS (1991). În următorii zece ani a activat în organele administrative de stat: comitetele executive raionale Dubăsari și Ungheni, Comitetul Executiv Orășenesc Ungheni. Din anul 1983 și până în anul 1985 ocupă funcțiile de inspector, șef adjunct
Vladimir Voronin () [Corola-website/Science/296860_a_298189]
-
spre Vest, spre noile pământuri descoperite. Efectul acestei mișcări masive de coloniști poate fi văzut astăzi, când majoritatea țărilor din America de Sud și America Centrală la fel ca și cele din Caraibe au spaniola ca limbă oficială. Conform dicționarului normativ, publicat de către Academia Regală Spaniolă, și Dicționarului Panhispanic de Chestiuni, aprobat de 22 academii de limbă spaniolă ca normativ, numele "español" și "castellano" sunt sinonime, ambele fiind acceptate. Asociația Academiilor Limbii Spaniole, care întrunește toate academiile de limbă spaniolă din țările hispanofone, recomandă
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
coloniști poate fi văzut astăzi, când majoritatea țărilor din America de Sud și America Centrală la fel ca și cele din Caraibe au spaniola ca limbă oficială. Conform dicționarului normativ, publicat de către Academia Regală Spaniolă, și Dicționarului Panhispanic de Chestiuni, aprobat de 22 academii de limbă spaniolă ca normativ, numele "español" și "castellano" sunt sinonime, ambele fiind acceptate. Asociația Academiilor Limbii Spaniole, care întrunește toate academiile de limbă spaniolă din țările hispanofone, recomandă numele "español" spre a fi folosit, în general, în alte limbi
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
cele din Caraibe au spaniola ca limbă oficială. Conform dicționarului normativ, publicat de către Academia Regală Spaniolă, și Dicționarului Panhispanic de Chestiuni, aprobat de 22 academii de limbă spaniolă ca normativ, numele "español" și "castellano" sunt sinonime, ambele fiind acceptate. Asociația Academiilor Limbii Spaniole, care întrunește toate academiile de limbă spaniolă din țările hispanofone, recomandă numele "español" spre a fi folosit, în general, în alte limbi naționale (cf. germană "Spanisch", engleză "Spanish", poloneză "hiszpański", rusă "испанский"). Spaniola face parte din subgrupul iberoromanic
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
limbă oficială. Conform dicționarului normativ, publicat de către Academia Regală Spaniolă, și Dicționarului Panhispanic de Chestiuni, aprobat de 22 academii de limbă spaniolă ca normativ, numele "español" și "castellano" sunt sinonime, ambele fiind acceptate. Asociația Academiilor Limbii Spaniole, care întrunește toate academiile de limbă spaniolă din țările hispanofone, recomandă numele "español" spre a fi folosit, în general, în alte limbi naționale (cf. germană "Spanisch", engleză "Spanish", poloneză "hiszpański", rusă "испанский"). Spaniola face parte din subgrupul iberoromanic al limbilor romanice. Are multe în
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
Totuși, digrama "rr", care reprezintă fonemul /r/, nu este considerat parte a alfabetului. Astfel, alfabetul tradițional spaniol conține 28 semne (30 cu "k" și "w", care apar doar în cuvintele împrumutate). În timpul celui de-al IX-lea Congres al Asociației Academiilor Limbii Spaniole în 1994, se acordă adaptarea unui alfabet latin universal, în care "ch" și "ll" nu sunt litere independente. Totuși, această reformă afectează doar procesul de ordonare alfabetică a cuvintelor, nu compoziția alfabetului. Astfel, digrafele "ch" și "ll" încă
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
uscare a semințelor de bostan”, realizarea unei instalații pentru spargerea nucilor, precum și inventarea unui nou procedeu de uscare a nucilor. Rezultatele cercetărilor au fost comunicate la conferințele din Cracovia, Pitești, Lvov și Kiev. Din anul 1998 este membru (academician) al Academiei Internaționale a Științelor și Sistemelor Computaționale. Vasile Tarlev a fost decorat cu diploma “Businessmanul anilor 1995 - 2000”. De asemenea, este deținător al premiului “Omul care determină imaginea Planetei” și al insignei de aur personale. La data de 3 iulie 2000
Vasile Tarlev () [Corola-website/Science/296876_a_298205]
-
cu diploma “Businessmanul anilor 1995 - 2000”. De asemenea, este deținător al premiului “Omul care determină imaginea Planetei” și al insignei de aur personale. La data de 3 iulie 2000 a fost decorat cu medalia de aur “Pentru management efectiv” de către Academia Internațională de Resurse Umane. Cu ocazia încheierii mandatului de prim-ministru a fost decorat cu „Ordinul Republicii”, cea mai înaltă distincție a Republicii Moldova. Vasile Tarlev este căsătorit și are doi copii. Conform unui comunicat al Serviciului de Presă a Guvernului
Vasile Tarlev () [Corola-website/Science/296876_a_298205]
-
egoismul și superstițiile vremurilor. Kōji Yamamura a înfățișat într-un desen animat din 2007 bizara povestire. Alte lucrări importante ale colecției "Un medic de țară" sunt "Șacalii și arabii", "Grijile tatălui de familie" și "O dare de seamă către o Academie". "Șacalii și arabii", poveste cu tentă exotică și fantastică (întrucât șacalii sunt dotați cu darul vorbirii), are o temă politico-socială: divizarea ireconciliabilă a societății între evrei ("șacalii") și lumea non-evreiască ("arabii"). În "O dare de seamă către o Academie", protagonistul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
o Academie". "Șacalii și arabii", poveste cu tentă exotică și fantastică (întrucât șacalii sunt dotați cu darul vorbirii), are o temă politico-socială: divizarea ireconciliabilă a societății între evrei ("șacalii") și lumea non-evreiască ("arabii"). În "O dare de seamă către o Academie", protagonistul, o maimuță din junglă, capturată de oameni, povestește cum a încercat, pentru a se elibera, să acceadă la condiția umană prin metoda imitației. Odată devenită om însă, tot nu a reușit să se simtă liberă, așa cum era în trecutul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
dezvoltării sale sau, uneori, chiar simultan ». Marthe Robert identifică unele personaje hibrid care simbolizează sentimentul scindării lui Kafka sau căutarea unei noi identități, indefinibile: miel-pisică ("O îngemănare"), om-piatră ("Prometeu"), viu-mort ("Vânătorul Gracchus"), om-animal ("Metamorfoza", "O dare de seamă către o academie" etc.). Gerhard Rieck interpretează toată opera lui Kafka pornind de la scena traumatizantă din copilăria scriitorului, când tatăl l-a scos afară pe balcon ("scena balconului" sau "die Pawlatschenszene"). Rieck inventariază și comentează motive și simboluri care apar obsesiv în opera
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
în "America", condamnarea capitalismului sau temele exploatării și ale alienării sociale intrând cu siguranță în exegeza acestui roman. Darwin se manifestă mult mai imprecis în opera kafkiană, dar influența lui nu este neglijabilă: în "O dare de seamă către o Academie" o maimuță se transformă în om, în timp ce în "Metamorfoza" avem un alt tip de « evoluție » către o nouă formă de existență. În domeniul literaturii, Kafka s-a considerat « rudă de sânge » cu patru scriitori, Dostoievski, Flaubert, Kleist și Grillparzer. Dintre
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Châtelet la Castelul Cirey în Champagne. Aici și-a scris memoriile, tratatele de stiinte naturiste, istorie și politică, dar și opere dramatice și poetice. Prin mijlocirea Madamei de Pompadour la curțile regale, Voltaire a fost numit istoriograf și acceptat în Academia Franceză. Frederic cel Mare, care aparținea el însuși spiritelor iluminate ale secolului XVIII, l-a luat cu el în 1750 la Potsdam, unde și-a putut exprimă credințele sale anticlericale și unde a putut lucra la o istorie universală, a
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
sectoare, iar sistematizarea a fost concepută în așa fel din punct de vedere politic, ca, în caz de necesitate, să poată fi guvernată și de aici toată monarhia austro-ungară. După această concepție s-au construit numeroase construcții noi, ca Opera, Academia de Muzică, Gara Nyugati, Gara Centrală (azi Keleti). Se îmbunătățește și circulația în capitală, fiind construite cheiuri pe cele două maluri ale Dunării, podurile Margit (Margareta), Szabadság (Libertatea) și cea feroviară în nordul orașului. Se construiesc și bulevarde în formă
Budapesta () [Corola-website/Science/296866_a_298195]
-
că nu a fost impresionat de poezie. Dar poezia este lăudată de Bogdan Petriceicu Hașdeu, care deși era antijunimist, se afla în audiență. Deși era un mare admirator al "Bardului de la Mircești", pe parcursul anului 1882, după decernarea Marelui Premiu al Academiei lui Vasile Alecsandri, în anul 1881 pentru întreaga sa operă, Macedonski izbucnește fără reticențe, scriind o analiză critică în trei numere ale "Literatorului" (nr. 8, 9, 10) menită a distruge mitul infailibilității poetului, reproșându-i versuri neeufonice din cauza eliziunilor, comparații
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
construcție și de sens al cuvintelor și îi neagă puterea de creație, acuzându-l că și-a însușit poezii create de popor. Alecsandri făcea parte din Academia Română, iar Macedonski considera că nu se cuvine să se împartă premiile între membrii Academiei. „Alecsandri, om bogat, membru al Academiei, cu stație de cale ferată pe moșia sa, primise premiul de 10.000 lei de la Academie: "Rușine, de trei ori rușine, domnule Alecsandri, domnilor Academicieni!"”. Alecsandri i-a răspuns prin drama "Fântâna Blanduziei" în
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
și îi neagă puterea de creație, acuzându-l că și-a însușit poezii create de popor. Alecsandri făcea parte din Academia Română, iar Macedonski considera că nu se cuvine să se împartă premiile între membrii Academiei. „Alecsandri, om bogat, membru al Academiei, cu stație de cale ferată pe moșia sa, primise premiul de 10.000 lei de la Academie: "Rușine, de trei ori rușine, domnule Alecsandri, domnilor Academicieni!"”. Alecsandri i-a răspuns prin drama "Fântâna Blanduziei" în care transpare personalitatea sa în Horațiu
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Alecsandri făcea parte din Academia Română, iar Macedonski considera că nu se cuvine să se împartă premiile între membrii Academiei. „Alecsandri, om bogat, membru al Academiei, cu stație de cale ferată pe moșia sa, primise premiul de 10.000 lei de la Academie: "Rușine, de trei ori rușine, domnule Alecsandri, domnilor Academicieni!"”. Alecsandri i-a răspuns prin drama "Fântâna Blanduziei" în care transpare personalitatea sa în Horațiu și cea a lui Macedonski în invidiosul poet Zoil. Macedonski îi răspunde cu o epigramă: Junimiștii
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Singura concesie pe care o face este acea de a accepta publicarea unei clarificări cu scopul de a limpezi răspunderea fiecărui colaborator la articolul semnat de el. În urma acestui articol, Ovid Densusianu, membru al Academiei Române, după ce-i propusese candidatura la Academie, își retrage propunerea. De asemenea, întâmpină dezaprobări publice din toate părțile, găsindu-se, iarăși într-un "bellum contra omnes". În anul 1919 își concentrează toate răfuielile într-o broșură polemică "Zacherlina în continuare". În octombrie 1919 a scris "Sonetul puterii
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
mult timp în urmă. Acum, însă, a devenit un cartier modern cu peste 1 milion de locuitori. Tokyo este deasemenea cel mai important centru comercial al țării, având peste 400 de instițutii de învățământ superior, 117 de universități, 247 biblioteci, Academia japoneză (1879), 185 de cinematografe, 2000 de temple, 160.000 de restaurante, 60.000 de taxiuri înregistrate. Din punct de vedere al ramurilor industriale, cele mai dezvoltate sunt: industria electronică, chimică, a cauciucului, a hârtiei, textilă, metalurgia feroasă, industria constucțiilor
Tōkyō () [Corola-website/Science/296902_a_298231]
-
de Leo von Klenze (1838-1852), aripă numită acum Noul Ermitaj. Primul muzeu din oraș a fost fondat de țarul Petru cel Mare în Kunstkammer, ridicat în 1718-1734 pe malul opus al râului Neva, și care a adăpostit o vreme și Academia de Științe a Rusiei. Alte atracții turistice includ Muzeul de Arte Aplicate (1885-1895), Muzeul de Etnografie (1900-1911), Muzeul de Istorie Militară Suvorov (1901-1904) și Muzeul de Istorie Politică (1904-1906). Instituțiile guvernului imperial au fost găzduite în clădirea Marelui Stat Major
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
de Giacomo Quarenghi sau Carlo Rossi. Fosta capitală imperială are foarte multe și prestigioase instituții de învățământ și cultură: Universitatea de Stat din Sankt Petersburg ocupă câteva clădiri de pe insula Vasilievski, inclusiv uriașul edificiu baroc al Colegiului al Doisprezecelea (1722-1744); Academia de Artă din Sankt Petersburg (1764-1788) se ridică în fața unui chei împodobit cu grifoni și sfincși egipteni autentici; Institutul Smolnîi (1806-1808), inițial prima școală pentru femei din Rusia, a fost ales de Lenin drept cartier general în timpul Revoluției Ruse din
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]